Campionatele Europene de Fotbal - Editia a V-a

01 Mar 2011 05:51
Scris de forfecel (ştie_mucala)
Categorie: Fotbal Extern

Pagina 6 din 7

Editia a V-a

Într-un clasament al nationalelor europene pe anul 1973, dat publicitatii de U.E.F.A echipa Italiei se situa pe primul loc, urmata de cele ale Suediei, Iugoslaviei si R.D.G.

Nationala României ocupa locul 15-16, la egalitate cu cea a Cehoslovaciei.

Fata de aceasta situatie, s-a trecut la o remaniere masiva a lotului iar conducerea te- hnica a fost preluata de Valentin Stanescu (“zimbrul “) secondat de Robert Cosmoc., cu care cuplu se va porni la cucerirea noilor redute, în primul plan situîndu-se preliminariile pentru o noua editie a Campionatelor Europene.

Cea de a V-a editie a Campionatelor Europene urma a se desfasura în perioada 1974 – 1976.

Pentru aceasta editie s-au înscris 32 de tari din care, în timp util, s-a retras Albania care a fost înlocuita cu Islanda.

La data de 16 ianuarie 1974, în sala oglinzilor, sala de festivitati a Primariei din Pa ris, au avut loc ceremoniile de stabilire a jocurilor pentru sferturile de finala ale cupelor europene, editia 1974 – 1975, si stabilirea grupelor preliminare pentru editia a V-a a C.E, precum si a competitiei paralele, cea a echipelor de tineret..

Pentru aceste activitati invitatii de marca au fost Sir Stanley Rous, presedintele F.I.F.A., si Artemio Franchi, presedintele în exercitiu al U.E.F.A. Din partea României au participat Ion Dumitrescu, vicepresedinte al F.R.F., si Gheorghe Popescu, membru în Comisia U.E.F.A. pentru Campionatul European..

Referindu-ne la Campionatul European trebuie sa facem cunoscut faptul ca pentru stabilirea grupelor, în prealabil, a fost nevoie de desemnarea a opt capi de serie, acestia fiind cele opt tari care s-au calificat pentru faza sferturilor de finala la editia precedenta, a dica, în ordine: R.F.Germania,U.R.S.S., Belgia,Ungaria, România, Anglia, Italia si Iugoslavia.

În urma tragerilor la sorti, componenta celor opt grupe se prezenta astfel:

grupa I-a: ANGLIA, Cehoslovacia, Portugalia, Cipru

grupa a II-a: UNGARIA, Austria, T.Galilor, Luxemburg

grupa a III-a: IUGOSLAVIA, Suedia, Irlanda de N.,Norvegia

grupa a IV-a: ROMÂNIA, Spania, Scotia, Danemarca

grupa a V-a : ITALIA., Olanda, Polonia, Finlanda

grupa a VI-a : U.R.S.S., Turcia, Elvetia, Irlanda

grupa a VII-a: BELGIA, R.D.G., Franta, Islanda

grupa a VIII-a: R.F.Germania, Bulgaria, Grecia, Malta

Se va califica prima clasata din fiecare grupa.

Comentariile imediate au considerat grupa a IV-a ca fiind cea mai echilibrata, dar, zicem noi, nu si imposibil de a fi cîstigata de nationala României.

Jocurile din grupele preliminare urmeaza a se desfasura între datele de 1 august 1974 pîna la 31 ianuarie 1976. Sferturile de finala în lunile aprilie – mai 1976, iar turneul final în luna iulie 1976, într-una din tarile ce se vor califica în semifinale.

La data de 26 martie 1974, la hotelul Grabenbruch, din apropiere de Frankfurt am Main, s-au întîlnit reprezentantii Danemarcei, României, Scotiei si Spaniei pentru a hotarî datele de disputare ale jocurilor din grupa a IV-a .

Din partea României au participat Ion Dumitrescu, vicepresedinte al F.R.F., si Valentin Stanescu, antrenorul echipei nationale.

În urma discutiilor s-au stabilit urmatoarele date :

25.09.1974 Danemarca – Spania

20.11.1974 Scotia - Spania

05.02.1975 Spania – Scotia

03.09.1975 Danemarca – Scotia

12.10. 1975 Spania – Danemarca

29.10.1975 Scotia - Danemarca

Iar ale echipei nationale a României în aceasta ordine : unul singur în 1974, la 13 octombrie, Danemarca – România si celelalte în 1975.La 17 aprilie, Spania – România, la 11 mai, România – Danemarca, si la 1 iunie, România – Scotia, iar ultimele doua în toa – mna, la 16 noiembrie, România – Spania, si apoi, la 17 decembrie, Scotia- România.

Acest România – Spania era parca prea înspre iarna, cu terenuri cam mocirloase, dar … asta e !

Dar, mai înainte de preliminariile grupelor europene, în prima jumatate a lunii iunie (mai exact la 13 iunie) a început în R.F.Germania cea de A ZECEA editie a C.M., mai exact a turneului final al acestei competitii.

Echipele europene care vor participa si la aceasta competitie au pornit la drum cu urmatorii antrenori: R.F.Germania – Helmuth SCHÖN; R.D.Germana – Georg BUSCHNER; Iugoslavia – Miljan Miljanici; Scotia – Willie ORMOND; Olanda - Rinus MICHELS; Suedia – George Aaby ERICKSSON; Bulgaria – Hristo MLADENOV ; Italia - Ferruccio VALCAREGGI; si Polonia – Kazimierz GORSKI.

Ramîne de vazut, dupa aceasta mare confruntare, cîti vor mai porni si în cruciada europeana.

Din cîte se observa, nume precum Anglia, U.R.S.S., Belgia, Franta, Portugalia,Ro mânia au ramas acasa. Bune doar pentru Europa!

Doua lucruri ar ma fi de spus la acest moment …

La Congresul U.E.F.A.din 23 – 25 mai 1974, italianul Artemio Franchi a fost reconfirmat în functia de Presedinte al U.E.F.A.

În schimb, la Congresul F.I.F.A., care a avut loc în perioada 11 – 12 iunie, la Fran kfurt am Main, englezul Sir Stanley Rous a trebuit sa cedeze întîietatea brazilianului Joao Havelange care, cu un scor de 68 la 52 voturi l-a învins pe englez în alegerile pentru functia de Presedinte al F.I.F.A.si va fi numarul unu mondial pentu o perioada de cel putin un mandat.

Sa încercam în cîteva cuvinte un portret al celui care în viitorii ani va fi una din fi gurile legendare ale fotbalului mondial.

Joao Havelange s-a nascut la 8 mai 1916 la Rio de Janeiro. În prezent este de profe sie avocat si director al unei mari companii braziliene de transporturi rutiere.

În tineretea sa a fost un veritabil polisportiv dar cu deosebire înotator si jucator de polo, calitate în care a reprezentat Brazilia la J.O.din 1936 si 1952, iar în 1956 a fost conducatorul delegatiei Braziliei la J.O.din 1956, la Melbourne.

Din anul 1958 devine Presedinte al C.D.B.(Confederatia Braziliana a Sporturilor) si conducator al fotbalului brazilian, sub mandatul caruia Brazilia a devenit pentru prima oara campioana mondiala, la editia 1958 din Suedia.

În anul 1963 a devenit membru al C.I.O.

Vorbind despre România, sa spunem ca, neavînd de dus si “marea batalie”, pentru Campionatul Mondial, aceasta s-a axat în acest an doar în a-si pregati un lot de perspe ctiva cu care sa se avînte în lupta pe baricadele europene.

Mai întîi a fost campania de împrospatare a lotului cu elemente noi: portarul Iorgu lescu, fundasii Anghelini,Gabriel Sandu, Sames, Cristache, Hajnal, Cheran, mijlocasii Ba laci,Beldeanu, Brosovschi, si atacantii Dudu Georgescu, Mircea Sandu, Attila Kun si Mul tescu. Dar nu s-a renuntat înca la veteranii din vechile batalii: portarul Raducanu, Cornel Dinu, Puiu Iordanescu, Radu Troi , Florea Dumitrache si Mircea Lucescu.

Cam cu acesti jucatori si-a început “ nea Tinel” (n.n . Valentin Stanescu) pregatiri le anului 1974.

Iar ca jocuri (toate numai amicale) a început cu niste echipe de club: 2 – 1 cu Fe – nerbahce, la Istanbul, 2 – 2 cu Altay, la Izmir, (în ianuarie) si apoi 0 – 0 cu Admira Wacker, la Viena (în februarie). Astea doar asa …de încalzire!

A urmat apoi un prim joc intertari, la 23 martie, 0 – 1 cu Franta, la Paris, contra unei Frante conduse de …românul Stefan Covaci, cu un gol marcat de Beretta dintr-o lovi- tura libera. În aceasta partida a debutat pentru “tricolori” Ilie Balaci, un oltean de numai 17 ani, 6 luni si 10 zile, foarte probabil record neîntrecut nici pîna astazi pentru nationala României.

Dupa aceasta uvertura s-a trecut la felul doi, faza începuta cu un scurt turneu sud-american de doua jocuri, în luna aprilie. Dar ce jocuri!

Miercuri, 17 aprilie, la Sao Paulo, Brazilia – România 2 – 0, cu doua goluri marcate tot din lovituri libere dar si cu un gol perfect valabil marcat de România, prin Marcu, dar anulat de arbitrul francez Vurtz, pentru un pretins ofsaid în faza premergatoare golului. Obiectiva, si placut impresionata totusi de jocul românilor, toata presa braziliana de a doua zi a blamat atitudinea arbitrului care a fost probabil singurul care a vazut acea infrac tiune.

Peste cinci zile, Argentina – România 2 – 1 ( 0 – 1 ). Pentru români a marcat Attila Kun în minutul 35.

În luna mai înca un joc, 3 – 1 cu Grecia la Bucuresti, rezultat care ar putea sa para la îndemîna alor nostri dar, daca vom spune ca numai cu o luna în urma, nu mult dupa evolutia noastra, aceasta nationala elena a realizat un meritoriu 0 – 0 cu Brazilia pe “Maracaná”, spunem cred suficient în a aprecia rezultatul ca deosebit.

Iar în luna iunie un 0 – 0 la Rotterdam cu nationala Olandei, cea condusa de Rinus Michels. Olanda cu garnitura completa din care a lipsit doar celebrul Cruyff, nerestabilit înca dupa o accidentare.

Dupa cum se vede, sîntem buni sparing – partneri pentru echipele ce se pregatesc pentru marea confruntare mondiala.

Daca ne vom referi la rezultatele din aceste cinci jocuri s-ar putea spune ca nu prea am rupt gura tîrgului, dar un 0-1 la Paris cu o Franta care oricum … e Franta la ea acasa, cu doua înfrîngeri la limita în fata Brazilei si Argentinei , contra carora poate ca cu vreo zece ani în urma am fi fost multumiti doar sa jucam si sa nu încasam 5 sau 6 goluri, poa- te ca nu e chiar atît de rau. Despre Grecia am vorbit, iar cel cu Olanda a fost o veritabila piatra de încercare si daca va vom reaminti ca peste o luna formatia batava va avea 1 – 0 contra R.F.Germania în minutul 1 al finalei Weltmeisterschaft-ului pe care, din pacate, a pierdut-o dupa o partida de mare lupta si mare valoare, cred ca am spus de ajuns si ar fi normal sa fim destul de încrezatori în aceasta noua echipa nationala a României.

Spre toamna va urma un 4 – 1 cu Japonia , la Constanta, si apoi un 0 – 0 cu Bulgaria la Sofia.

Si cu aceasta zestre ne prezentam la startul preliminariilor europene.

Daca sîntem în anul de gratie 1974 gîndesc ca putem sa va propunem atentiei cîteva momente deosebite din viata sportului românesc.

Ilie Nastase a fost decretat cel mai bun tenisman al anului 1973 , pentru cîstigarea a sapte turnee si apoi învingator în TURNEUL MAESTRILOR, disputat la Boston.

Echipa masculina de handbal a României a cucerit în R.D.Germana cel de al patrulea al sau titlu de campioana mondiala.14 -12 în finala cu R.D.Germana. În preajma, echipa feminina a cucerit medaliile de argint. La Campionatele mondiale de popice, România a cucerit doua titluri mondiale: echipa masculina si dublul feminin Ana Petrescu – Cornelia Petrusca. Pe lînga acestea alte 3 medalii de argint si 4 de bronz.

În schimb, cu o nota mai putin placuta, la data de 27 ianuarie a încetat din viata, du pa o grea suferinta, marele gazetar sportiv care a fost Petre Gatu, spre marele regret al ce lebrului sau fiu, Cristian Gatu, handbalistul nepereche, care peste doar cîteva luni va ridi ca trofeul campioanei mondiale, decretat fiind cel mai bun handbalist al momentului din lume.

Vom intra în competitia propriuzisa a celei de a V-a editii dar mai întîi sa trecem în revista armata celor 32 de tehnicieni cu care echipajele au pornit la cîrma pe învolburatele valuri ale unei “odisei” de aproape doi ani de zile. Sa-i enumeram în ordinea grupelor si a departajarii lor valorice initiale.

Asadar : Donald REVIE (Anglia), Vaclav JEZEK (Cehoslovacia), José Maria PE – DROTO (Portugalia), Pambos AVRAMIDIS (Cipru), Jozsef BOZSIK (Ungaria), Leopold STASSNY(Austria), Michael SMITH (T.Galilor),Gilbert LEGRAND (Luxemburg), Ante MLADINICI (Jugoslavia), Georg Aaby ERICKSSON (Suedia), David CLEMENTS (Irlanda de Nord), Kjell Schou ANDREASSEN (Norvegia), Valentin STANESCU (România), Ladislau KUBALA (Spania), Willie ORMOND (Scotia), Rudolf STRITTICH (Danemarca), Fulvio BERNARDINI (Italia), Gregorius KNOBELL (Olanda), Kazimierz GORSKI (Polonia), Olavi LAAKSONEN (Finlanda), Konstantin BESKOV (U.R.S.S.), Sabri KI RAZ (Turcia), René HUSSY (Elvetia), John GILLES (Irlanda), Raymond GOETHALS (Belgia), Georg BUSCHNER (R.D.Germana), Stefan KOVACS (Franta), Anthony KNAPP (Islanda),Helmuth SCHÖN (R.F.Germania), tertetul Ioncio ARSOV, Dimitar DOICINOV si Manol MANOLOV (Bulgaria), Alkis PANAGOULIAS (Grecia) si Terenzio POLVERTINI (Malta).

Citind aceasta lista vom constata ca dintre cei care au fost la “mondiale” au mai su pravietuit Helmuth Schön, Georg Buschner, Willie Ormond, George Ericksson si Kazimierz Gorski. Curios e faptul ca Rinus Michels, cel cu care nationala Olandei cucerise meda lia de argint la recent încheiatul turneu al Campionatului Mondial din Germania Federala, nu a mai continuat cursa si în campania pentru “europene”.

Pe parcursul preliminariilor vor mai parasi unii dintre ei competitia, mai degraba fara voia lor, dar asta e riscul meseriei de antrenor. Mereu cu geamantanul la usa pregatit de a pleca pe alte drumuri.

Primul meci al acestei noi campanii europene s-a disputat la data de 1 septembrie 1974, la Helsinki, Finlanda – Polonia 1 – 2 , în cadrul grupei a V-a.

Înainte de a derula întreaga lista a rezultatelor din faza preliminariilor în cele opt grupe, vom deconspira faptul si vom spune ca au fost cîteva rezultate cu totul neasteptate, cîteva veritabile surprize care vor darîma niste calcule si niste ierarhii, produse de unele echipe, asazise “mici” , precum Islanda , Finlanda sau Malta, sau cu esecuri cu totul ne asteptate în defavoarea echipelor gazde. Si printre acestea din urma se va numara, din pacate, si nationala României.

Asadar, rezultatele si clasamentele finale ale celor opt grupe preliminare…

Grupa I –a: Cehoslovacia – Anglia 0 – 3 (d) si 2 – 1 (a) ,Cehoslovacia – Portugalia 5 – 0 (a) si 1 – 1 (d), Cehoslovcia – Cipru 4 – 0 (a) si 3 – 0 (d) ; Anglia – Portugalia 0 – 0 (a) si 1 – 1 (d) , Anglia – Cipru 5 – 0 (a) si 1 – 0 (d) ; Portugalia – Cipru 1 – 0 (a) si 2 – 0 (d). Clasament : 1) Cehoslovacia – 9p. 2) Anglia – 8p. 3) Portugalia – 7p. 4) Cipru -0p

Echipa cipriota a terminat cu golaverajul 0 – 16.

Iata una din formatiile echipei învingatoare: Ivo Viktor – V.Varadin, Jozef Capko-vicz (R.Vojacek), A.Ondrus, Jan Pivarnik – M.Gajdusek, P.Bicovski (L.Kuna) – Jan Svehlik, I.Pekarik, M.Masny, P.Stratil

Grupa a-II-a: T.Galilior – Ungaria 2 – 0 (a) si 2 – 1 (d) !! ; T.Galilor – Austria 1 – 2 (d) si 1 – 0 (a), T.Galilor – Luxemburg 5 – 0 (a) si 3 – 1 (d) ; Ungaria – Austria 0 – 0 (d) si 2 – 1 (a), Ungaria – Luxemburg 4 – 2 (d) si 8 – 1 (a) ; Austria – Luxemburg 2 – 1 (d) si 6 – 2 (a). Clasament : 1) T.Galilor – 10p. 2) Ungaria – 7p. 3) Austria – 7p. 4) Lu – xemburg – 0p.

Spre deosebire de ciprioti, luxemburghezii, chiar daca au primit 28 de goluri, au reusit sa înscrie 7 .

Iata o formula de echipa a nationalei galeze, cea din meciul cu Ungaria, 2 – 0 , la 30 octombrie 1974, la Cardiff : G.Sprake ( T.J.Phillips) – R.Thomas, Ph.Roberts, J.Maho ney, H.M.England – L.Phillips, John Toshak – A.Griffiths, T.Yorath, G.Reece, L.James.

Grupa a- III-a : Iugoslavia – Irlanda de Nord 0 – 1 (d) si 1 – 0 (a), Iugoslavia – Suedia 2 – 1 (d) si 3 – 0 (a), Iugoslavia – Norvegia 3 – 1 (a) si 3 – 1 (d); Irlanda de Nord - Suedia 2 – 0 (d) si 1 – 2 (a), Irlanda de Nord – Norvegia 1 – 2 (d) si 3 – 0 (a) ; Suedia – Norvegia 3 – 1 (a) si 2 – 0 (d). Clasament : 1) Iugoslavia – 10p. 2) Irlanda de Nord – 6p. (8 – 5). 3) Suedia – 6p (8 – 9). 4) Norvegia – 2p.

În partida de la Belgrad, la 30 octombrie 1974, 3 – 1 cu Norvegia, Iugoslavia a folosit urmatoarea garnitura: O.Petrovici – V.Joni, D.Hadjabdici, J.Jerkovici, Iv. Buljan - J.Katalinski, Fr.Vladici (L.Rajkovici) – S.Zungul, M.Vukotici, Iv. Surjak, Dr.Dzajici.

Grupa a-IV-a: Spania – România 1 – 1 (a) si 2 – 2 (d), Spania – Scotia 2 – 1 (d) si 1 – 1 (a), Spania – Danemarca 2 – 1 (d) si 2 – 0 (a).; România – Scotia 1 – 1 (a) si 1 – 1 (d), România – Danemarca 0 – 0 (d) 6 – 1 (a) ; Scotia – Danemarca 1 – 0 (d) si 3 – 1 (a).

Clasament : Spania - 9p. 2) România - 7p. ( 11 – 6 ) 3) Scotia – 7p ( 8 – 6). 4) Danemarca – 1p.

O formatie a Spaniei, în jocul de la 20 noiembrie, la Glasgow, 2 – 1 cu Scotia.

Angel Iribar – Angel Castellanos, Benito Rubio, J.Luis Capon, Miguel Bianquetti ( J.Cr. Oria) – Enrique Costas, J.Planas Abad – R.J.Martinez, Angel Villar, E.C.Gonzalez, Carles Rexach.

Grupa a -V-a : Olanda – Polonia 1 – 4 (d) si 3 – 0 (a), Olanda – Italia 3 – 1 (a) si 0 – 1 (d), Olanda – Finlanda 3 – 1 (d) si 4 – 1 (a) ; Polonia – Italia 0 – 0 (d) si 0 – 0 (a), Polonia – Finlanda 2 – 1 (d) si 3 – 0 (a); Italia – Finlanda 1 – 0 (d) si 0 – 0 (a) !!!.

Clasament: 1) Olanda – 8p (14 – 8 ) 2) Polonia – 8p ( 9 – 5 ). 3) Italia – 7 p (3 – 3) !!!

4) Finlanda – 1p. Aceasta a fost formula de echipa a Olandei,la meciul pierdut de aceasta cu 1 – 4 în fata Poloniei, la 20 august 1975, la Chorzow: Van Beveren – Willy Suurbier, C.Overweg, Adr.van Kraj, J.Neeskens – Ruud Kroll, W.van Hanegem (G.Geels) – Wim Jansen, Willy van De Kerkhof, Johan Cruijff, W.van Der Kuijlen.

Grupa a-VI-a : U.R.S.S.- Irlanda 0 – 3 (d) si 2 – 1 (a) , U.R.S.S. – Turcia 3 – 0 (a) si 0 – 1 (d), U.R.S.S.- Elvetia 1 – 0 (d) si 4 – 1 (a) ; Irlanda – Turcia 1 – 1 (d) si 4 – 0 (a),

Irlanda – Elvetia 2 – 1 (a) si 0 – 1 (d) ; Turcia – Elvetia 2 – 1 (a) si 1 – 1 (d). Clasamentul grupei : 1) U.R.S.S.- 8p. 2) Irlanda – 7p. 3) Turcia – 6p. 4) Elvetia.-3p.

Iata o formatie a echipei sovietice , 4 – 1 cu Elvetia, la Kiev, la 12 noiembrie 1975. : Evg.Rudakov – A.Konkov (Vl.Zaharov), Evg.Lovcev, M.Fomenko, Vl.Troskin –V. Zviaghintev, Vl. Veremeev – Vl.Muntian, Vl.Oniscenko, L.Buriak, Oleg Blohin.

Grupa a-VII-a : Belgia – R.D.Germana 0 – 0 (d) si 1 – 2 (a) !!!, Belgia – Franta 2 – 1(a) si 0 – 0 (d), Belgia – Islanda 2 – 0 (d) si 1 – 0 (a) ; R.D.Germana – Franta 2 – 2 (d) si 2 – 1 (a), R.D.Germana – Islanda 1 – 1 (a) !!! si 1 – 2 (d) !!!; Franta – Islanda 0 – 0 (d) !!! si 3 – 0 (a).Clasament: Belgia – 8p. 2) R.D.Germana – 7p. 3) Franta – 5p. 4) Islanda- 4p.

În partida de la Bruxelles, la 16 noiembrie 1974, 2 – 1 cu Franta, belgienii au prezentat urmatoarea formula de echipa: Cr.Piot – Van Bist, Martens, H.Broos, J.Verheyen – E.van Den Daele, Paul van Himst ( J.P.Dockx) – Fr. Van Der Elst, W.van Moer, Raoul Lambert, J.Tengels.

Grupa a VIII-a : R.F.Germania – Grecia 2 – 2 (d) si 1 – 1 (a) !!!, R.F.Germania – Bulgaria 1 – 1 (d) si 1 – 0 (a), R.F.Germania – Malta 1 – 0 (d) si 8 – 0 (a); Grecia – Bulgaria 3 – 3 (d) si 2 – 1 (a), Grecia – Malta 0 – 2 (d) !!!. si 4 – 0 (a); Bulgaria – Malta 5 – 0 (a) si 2 – 0 (d). Clasament : 1) R.F.Germania – 9. 2) Grecia – 7p. 3) Bulgaria – 6p. 4) Malta – 2p.

La 11 octombrie 1975, la Düsseldorf, la egalul 1 – 1 cu Grecia, R.F.Germania a folosit pe urmatorii jucatori: Sepp Maier – M.Kaltz, Berti Vogts, K.H.Körbel, Paul Breitner – Fr. Beckenbauer, G.Netzer – B.Holzenbein, E.Beer, E.Kostedde, Jupp Heykes.

Acea initiala programare a disputarii tuturor meciurilor, 01 august 1974 – 31 ianu arie 1976, a fost putin decalata ca realizare astfel ca primul joc s-a disputat la 1 septembri e 1974 iar ultimul, R.F.Germania – Malta, la 28 februarie 1976.

În ceea ce urmeaza vom încerca o sumara analiza a cîtorva evenimente din grupe le preliminare, cu ceva mai mult despre grupa a IV-a, cea în care a evoluat nationala României. Asadar …

În grupa I-a …

Începutul furtunos al nationalei “Albionului”, 3 – 0 cu Cehoslovacia, pe “Wembley”, la 30 octombrie 1974, nu a fost suficient pentru ca aceasta sa devina automat singu ra candidata la calificare. Pentru ca, la peste mai putin de o luna, pe acelasi stadion, sa-si puna candidature nationala lusitana, care le ciupeste insularilor un punct pretios, chiar da- ca dupa doar un 0 – 0. Englezii îsi vor încheia evolutia pe mitica lor arena la 17 aprilie 1975 în partida cu modesta nationala a Ciprului, învinsa în acel meci de un singur jucator, Malcolm Mac Donald,(jucator al lui Newcastle United) cel care le-a administrat toate cele cinci goluri.

În continuare lupta va fi însa deosebit de echilibrata, toate cele trei candidate mergînd umar la umar spre linia de sosire.

Vor urma ultimele patru partide importante ale grupei.

La 30 octombrie 1975, la Bratislava , Cehoslovacia învinge Anglia dupa o partida dramatica. În minutul 45 Anglia conducea cu 1 – 0 prin golul realizat de Channon în minutul 27. În acel ultim minut al primei parti a jocului, pîna la fluierul de final al arbitrului Alberto Michelotti, Nehoda egaleaza si ridica în picioare asistenta de 45.000 de spectatori a stadionului “Tehelno Pole”. Peste numai un minut (si o pauza de alte 15)Gallis marchea za pentru cehi, aducînd avantajul de partea gazdelor. De aici înainte englezii vor fi cei ce vor alerga dupa egalare dar, cu toata zbaterea lor, si nu mai putin si a cehilor, elevii antrenorului Don Revie nu o vor reusi realiza.

Ca divertisment trebuie sa facem cunoscut ca de fapt acest meci a început în data de 29 octombrie dar a fost intrerupt în minutul 17, la scorul de 0 – 0 din cauza unei ploi care a facut terenul impracticabil. Meciul a fost amînat pentru a doua zi si S-A REJUCAT ÎN ÎNTREGIME, cu asentimentul ambelor formatii si al delegatului U.E.F.A.

La acest moment Anglia are 7 puncte (golaveraj 10 -2), Cehoslovacia 6 puncte (11 – 4) iar Portugalia numai 3 puncte si golaverajul 2-5, si cu toate acestea totusi Portugalia are cele mai mari sanse pentru ca mai are trei meciuri “acasa”.Teoretic ar însemna 6 pun cte, deci un total de 9 puncte si, mai exact, … cîstigarea grupei. Dar nu a fost asa …

În urmatoarele doua partide, la 12 si 19 noiembrie, la Porto si apoi la Lisabona, lusitanii nu vor reusi decît cîte un 1 -1 contra Cehoslovaciei si respectiv Angliei. Practic nu mai era nici o sansa. Palidul 1 – 0 din ultimul meci contra Ciprului (la Limassol marcasera doua) nu le aducea decît un total de 7 puncte.

Mai mult de atît, Anglia terminase pe locul doi cu 8 puncte iar Cehoslovacia culesese laurii pentru ca reusise un lejer 3 – 0 pe arena “Tsirion” din Limassol.

Sincer vorbind, în grupul de trei Cehoslovacia venea doar cu a treia sansa. Dar pe teren s-a dovedit a fi cea mai buna.

Golgeterii acestei grupe au fost: Mac Donald (Anglia) – 5 goluri, Nehoda (Cehoslovacia) – 4 goluri, Panenka (Cehoslovacia) si Channon (Anglia) – ambii cu cîte 3 goluri

La cele 12 meciuri au asistat 487.947 de spectatori, dintre care aproape jumatate, cam 240.000, numai la cele trei de pe “Wembley”.

Un ultim amanunt la meciurile acestei grupe ar fi acela ca meciul Cipru – Portugalia 0 – 2, disputat la 11 mai 1975 la Limassol, a fost arbitrat de românul Gheorghe Limona.

Grupa a-II-a:

În mod normal, sansele Tarii Galilor se situau dupa cele ale Ungariei si Austriei sau, în cel mai fericit caz, în imediata apropiere a acestora. De aceea lupta a fost deosebit de echilibrata pîna la un moment dat. Mai exact pîna la momentul 16 aprilie 1975 cînd s-a disputat la Budapesta meciul Ungaria – T.Galilor. La acel moment Austria avea 5 pun-cte din trei jocuri, T.Galilor 4 puncte din trei jocuri, iar Ungaria 3 puncte, dar din doua jocuri.

La acea data galezii au realizat o victorie mult mai facila decît o arata scorul de 2 – 1. Elevii lui Michael Smith au fost mereu la cîrma jocului, au dominat copios,au condus cu 2 – 0 pîna în minutul 77 (marcasera Toshack si Mahoney, si pe deasupra în minutul 15 Toshack ratase si o lovitura de la 11 metri) cînd maghiarul Branikovits a redus din handicap, gol ce s-a dovedit a fi doar ca o ultima zvîcnire a unui muribund si nimic mai mult.

De la data de 24 iunie 1974 , Rudolf Illovszky a cedat locul la cîrma nationalei ma ghiare lui Jozsef Bozsik, acum la vîrsta de 49 de ani, vechi international maghiar, care adunase 100 de jocuri la nationala în perioada 1947 – 1962. Nou sosit, acesta a pornit pe ideea întineririi lotului, printre cei îndepartati fiind si doua nume mari din ultima perioada a nationalei maghiare, Ferenc Bene, de 30 de ani, si Antal Dunai II, de 31 de ani. Nu stim cît de fericita a fost aceasta actiune, cert este ca acestia vor mai activa înca ceva ani la înalt nivel în campionatul maghiar, chiar cu foarte bune rezultate, Bene pîna în 1979, iar Dunai pîna în 1976.

Din nefericire, în zilele premergatoare debutului în jocurile grupei de calificare, noul antrenor devine indisponibil, sufera un infarct miocardic, va fi spitalizat de urgenta, situatia sa se va ameliora ulterior dar el nu va mai reveni la nationala.

Se vor realiza, urmare acestui fapt, o serie de improvizatii care însa nu vor ajuta echipei nationale si rezultatele s-au vazut. În toamna anului 1975 a fost readus celebrul Lajos Baroti, cel cu care nationala maghiara participase la turneele finale ale C.M. din 1958, 1962 si 1966, dar acum nu s-a mai putut redresa corabia în deriva. Singurul lucru pozitiv a fost acel 8 – 1 contra Luxemburgului, scorul record al preliminariilor, partida care i-a prilejuit maghiarului Nyilasi ocazia sa înscrie cinci goluri si sa-si depuna astfel o serioasa candidatura pentru titlul de golgeter al competitiei.

De aici înainte galezii vor mai realiza înca patru puncte si cu cele zece astfel dobîndite vor încheia grupa pe primul loc, în mod cu totul neasteptat dar pe deplin meritat.

Ar mai fi de spus ca înaintea ultimului joc, cel de la Cardiff, Tara Galilor – Austria, cînd Tara Galilor avea 8 puncte si Austria 7, antrenorul austriac Stassny si federatia de la Viena au cazut de accord asupra unui “divort” amiabil, socotind ca aducerea unui nou antrenor ar putea fi o terapie de soc în vederea acestei ultime confruntari. Acesta a fost Branko Elsner. Teoretic mai era o sansa. Victoria ar fi adus calificarea Austriei.

Dar si galezii se asteptau la un joc dificil, chiar daca acestora le era de ajuns si un meci egal. Si întradevar lupta a fost apriga pe arena din Wrexham. Dar aceasta numai pîna în minutul 70 cînd galezul Griffiths a înscris, punînd capat incertitudinii si la final cei 30.000 de spectatori ai arenei “Racecourse” au aplaudat efortul ambelor echipe si mai pre sus de toate mult dorita calificare a echipei lor nationale.

Referitor la Austria un singur lucru am vrea sa mai aducem la cunostinta…

În luna iulie 1974 încetase din viata Karl Sesta, în vîrsta de 69 de ani, unul din celebrii componenti ai “Wunderteam”-ului interbelic, care jucase de 46 de ori pentru natio- nala din tara valsului,dar care mai fusese si un reputat jucator de hochei pe gheata si chiar… halterofil.

Golgeterii grupei au fost maghiarul Niylasi, cu 6goluri, si galezii Griffiths si Toshack, cu cîte 4 si respective 3 goluri.

Asistenta totala a meciurilor din grupa nu prea bogata, doar 272.530 de spectatori, cei mai multi, la vechiul derbi Austria – Ungaria 0 – 0, la 2 aprilie 1975, 80.ooo, pe marea arena vieneza din parcul “Prater”.

Grupa a-III-a

Oricînd si în orice situatie s-ar afla, nationala Iugoslaviei este una dintre acelea ca re au mereu o sansa, si uneori chiar si din start pornind ca favorita.

Asa se poate spune si la aceasta editie a Campionatului European, dar si Suedia trebuie creditata într-o pozitie apropiata acesteia.

Numai ca de acest lucru nu prea a vrut sa tina seama reprezentativa Irlandei de Nord care, dupa ce a pierdut, aproape de limita normalului, în primul joc în fieful Norvegiei,1 – 2 la Oslo, va acumula patru puncte din doua victorii consecutive, dintre care una chiar la Stockholm pe “Rassunda”,un 2 – 0 în fata Suediei (marcasera Nicholl,min.7 si O’Neill, min.23) si apoi la Belfast, un 1 – 0 cu “albastrii” antrenorului Ante Mladinici. Singurul gol al acestei din urma partide a fost realizat de Hamilton (min.22), dar pe lînga jocul foarte bun al nord-irlandezilor trebuie remarcata prestatia de exceptie a portarului iugoslav Petrovici, fara a carui contributie scorul ar fi fost cu mult prea neverosimil poate

Si atunci te întrebi: Care-i favorita?

Dupa o prima victorie la Belgrad, 3 – 1 cu Norvegia, în toamna anului 1974, în se siunea examenelor din vara, Iugoslavia se deplaseaza într-un periplu scandinav, nu de curtoazie ci cu treburi foarte seriaoase, si în decurs de numai cinci zile (4 si 9 iunie 1975) învinge Suedia ( 2 – 1 la Stockholm) si Norvegia ( 3 – 1 la Oslo) , devenind astfel princi - pala candidata la sefia grupei. Aceasta si pentru ca vorba aia, dupa una calda vine si una rece – nord-irlandezii pierd în jocul revansa, la Belfast, 1 – 2 în fata suedezilor care, cumulînd mai apoi si o victorie în fata norvegienilor, se vor prezenta la sesiunea de toamna.

De fapt, si Suedia si Irlanda de Nord se vor prezenta la aceste restante în fata aceluiasi examinator, nationala Iugoslaviei care, din pacate pentru ele, nu le va acorda nota de trecere. La 15 octombrie, la Zagreb, pe stadionul “Maksimir”, în fata a 45.000 de spectatori, Iugoslavia învinge Suedia cu 3 – 0 (au marcat Oblak, Vladici si Vabec) si apoi la 19 noiembrie, la Belgrad, învinge cu 1 – 0 Irlanda de Nord (stadion “Partizan”,spectatori 40.000, cu un nou gol înscris de Oblak).Exceptînd acel 0 – 1 din debutul de la Belfast, iugoslavii au evoluat apoi fara cusur.

Vorbind de Iugoslavia am vorbit mai sus de Ante Mladinici. Cu un nume poate mai putin cunoscut în lumea mare a fotbalului, sa spunem despre acesta ca a fost un bun jucator al lui Hajduk Split, echipa pentru care a jucat în 441 de partide în prima divizie a tarii. A fost contemporan cu celebrii Mitici, Vukas si Bobek în perioada 1945 – 1960.

Dupa terminarea scolii de antrenori a ucenicit la echipe de juniori si tineret ale di feritor cluburi si apoi timp de 5 ani a fost antrenor federal. În 1974 a facut parte din “grupul celor 5” care a condus nationala iugoslava la C.M. din Germania Fedrala. Postura în care se afla acum a fost obtinuta prin concurs si a realizat un contract cu federatia pentru o perioada de 4 ani.

Norvegia, din pacate, aproape ca nici n-a existat, atîta doar ca a fost aceea care a deschis balul.

Golgeterii grupei au fost: Lund (Irlanda de Nord) si Katalinski (Iugoslavia), ambii cu cîte trei goluri, si Hamilton (Irlanda de Nord), Nordahl si Sjöberg (Suedia), Oblak (Iugoslavia), toti cu cîte doua goluri fiecare.

Asistenta jocurilor din grupa s-a ridicat la cifra de 214.872 spectatori, cei mai multi la ultimele doua partide, cele de la Zagreb si Belgrad.

Grupa a-IV-a

Din aceasta grupa, s-a calificat Spania, dar mare parte din meritul acestui deznodamînt apartine si nationalei României. A fost, deja, a treia editie a unui sir întreg de alte editii de grupe preliminare, la europene sau mondiale, cînd efectiv am avut sanse, am fost la un pas de a reusi, dar, de cele mai multe ori noi, adica nationala României, si-a taiat sin gura craca de sub picioare, si-a facut singura viata amara, de cele mai multe ori nereusind în tentativele de a accede spre lumea mare a fotbalului european sau chiar cel mondial.

Daca timpul ne va permite, poate vom parcurge împreuna aceasta veritabila odisee care a fost drumul echipei nationale a României în ultimii cincizeci de ani.

Sa vedem ce a fost la aceste preliminarii…

La 25 septembrie 1974 s-a dat startul jocurilor din aceasta grupa. Danemarca – Spania 1 – 2, pe “Parken Stadion” din Copenhaga, în prezenta 27.300 de spectatori. Golurile fiind realizate de Claramunt (min.27 – 11m) si Martinez (min. 40), pentru spanioli, iar pentru danezi Nygaard (min. 48- 11m). A fost o victorie normala a ibericilor, condusi de valorosul si cunoscutul lor antrenor Ladislau Kubala, acum de doar 47 de ani, de cinci ani la cîrma acestei echipe nationale, cel care detine un record mondial, cred imposibil de egalat. Ca jucator, în perioada 1942 – 1965, a facut parte din echipele nationale ale trei tari: Ungaria- de 6 ori, Cehoslovacia – de 11 ori, Spania- de 19 ori.

Ulterior federatia daneza a înaintat un protest la U.E.F.A. pentru motivul ca juca torul Roberto Martinez, care a jucat pentru formatia spaniola în acest meci, si a si marcat un gol, nu ar fi spaniol ci brazilian si deci NU ARE CETATENIE SPANIOLA si implicit nici dreptul de a fi jucat în acest meci.

Din pacate, si pentru noi, U.E.F.A. nu a solutionat cazul favorabil Danemarcei si lucrurile au ramas cam în coada de peste, dar nici sa penalizeze echipa Spaniei. Ca drept dovada ca respectivul jucator reprezenta totusi un caz si un punct vulnerabil pentru spani oli, el nu va mai fi folosit în meciurile urmatoare ale nationalei iberice.

Ceva- ceva era cu acest domn Martinez!...

Peste mai putin de o luna, la 13 octombrie 1974, oaspetele aceluiasi “ParkenStadion” a fost noationala României. Rezultat 0 – 0. Pierdusera danezii trei puncte din patru, în primele doua jocuri de acasa, dar mai important era ca noi pierduseram deja un punct în lupta cu spaniolii.Si… la urma …se aduna.

România a jucat cu formatia: Raducanu- Cheran, Antonescu, Al.Satmarenu, Anghelini – Dumitru, C.Dinu, Iordanescu – Lucescu (min.80- Troi), Kun II, R.Nunweiller VI. Românii au fost ,categoric, mai buni, au avut patru mari ocazii de gol, ratate însa. Pe lînga taoate acestea e de remarcat prestatia de exceptie a portarului danez Larsen.

Foarte buni au fost, de la români, Dumitru, C.Dinu, R,Nunweiller, Antonescu si Al.Satmareanu.

Retinem doua declaratii din partea gazdelor.

Holström (capitanul nationalei daneze): “ Românii, chiar daca poate ca joaca ceva mai lent decît noi, sînt în schimb categoric mai tehnici”.

Poul Andersen (ziarist danez): ”Echipa noastra a avut multa sansa. Uneori am crezut ca mingea sutata de români a si intrat în poarta lui Larsen”.

Cam asta e de prin multe parti…Culegem laude pentru jocul nostru , dar mai putin si puncte. Asta e, nu stim sa îmbinam placutul cu utilul.

O ultima notatie despre acest moment. Cu ocazia acestui meci de la Copenhaga, jucatorul român Mircea Lucescu a acumulat 49 de prezente în tricoul nationalei României, devenind astfel noul recordman în materie, depasind vechiul record de 48 de jocuri al lui Bodola, care dainuia de exact 35 de ani, din octombrie 1939.

Peste o luna, la 20 noiembrie, la Glasgow, echipa lui Kubala va fi din nou într-o zi de gratie si Scotia - Spania. 1 – 2. În minutul 10 al partidei, cei 92.000 de spectatori ai marii arene “Hampden Park” au salutat cu un teribil entuziasm (ma rog, în afara celor care probabil ca erau spanioli!) golul lui Bremner. Dar cam asta fost “ parada highlanderi lor si a cimpoierilor”. Peste nu putin timp a început ” fiesta spaniola”, o veritabila “ tor cida” s-a aprins în sîngele ibericilor care în acest tumultuos avînt au reusit sa egaleze prin Castro Gonzalez (min.36), si tot el, ca un veritabil “ torero” a înfipt sabia aducatoare de moarte în trupul taurului înfuriat dar obosit de paradele si voltele maestrului .Era minutul 60 dar pîna la sfîrsit nu a mai fost nimic de semnalat.

Si unde mai pui ca în aceasta partida spaniolii nu l-au putut utiliza pe Claramunt, unul din oamenii de baza ai atacului , pentru faptul ca acesta a suportat acum o etapa de suspendare, ca urmare a eliminarii sale în meciul cu Danemarca.

Sesiunea de toamna s-a încheiat, spaniolii au luat doua examene, noi doar cu un partial si o reexaminare.

Vine primavara si spaniolii pornesc cam cu frîna trasa, în doua partide, pe teren propriu nu reusesc decît doua puncte din doua egaluri. La 5 februarie, la Valencia, Spania – Scotia 1 – 1 (au marcat :Megido-min. 67, respectiv Jordan, - min.10). Din cîte se vede scotienii, elevii antrenorului Willie Ormond, si-au vîndut scump pielea si pareau dispusi a se angaja într-o eventuala disputa pentru calificare.

Rezultatul îi nedreptatea pe scotieni care au fost evident mai buni (dovada eloc- venta fiind faptul ca spaniolii au avut primul sut pe poarta abia în minutul 43) avînd în Bremner un coordonator de exceptie, care a fost fara îndoiala cel mai bun om al partidei.

Apoi, la 17 aprilie, la Madrid, pe “Santiago Bernabeu”, în prezenta a 100.000 de spectatori, Spania – România 1 – 1. Au marcat : Velasquez Villaverde (min.5) respectiv Zoltan Crisan (min.70). În ultima instanta un rezultat echitabil, cu perioade de dominare de ambele parti, cu ocazii de ambele parti ( în afara golurilor).Spaniolii în minutele 14,22 si 27, prin Garate(de doua ori) si Santillana, apoi la reluare Santillana (min.57 si 73) si tot Santillana (min.90) o frumoasa lovitura de cap, aparata spectaculos de Raducanu. Românii prin Nunweiller VI (min.12), Dumitru (min.30), Iordanescu (min.55- ocazie rarissima, de la cîtiva metri de poarta a trimis “afara”), Dumitru si Dudu Georgescu (min.58 si 59), si apoi din nou Iordanescu (min.79), ratata însa, dupa o spledida pasa “printre”, primita de la Dudu Georgescu. De la români s-au remarcat Gabriel Sandu, Al.Satmareanu si Dudu Georgescu, dar în mod cu totul deosebit Dumitru , care a dirijat, a recuperate si a pasat fara greseala.

Despre acesta din urma antrenorul Kubala a spus: “… are o clasa exceptionala”

Aproximativ aceleasi cuvinte le vom regasi si în prestigiosul ”Marca” jurnal spaniol de sport: ” Cel mai bun de pe teren a fost românul Dumitru, care a dat dovada de o mare virtuozitate tehnica “.

În aceasta partida antrenorul Valentin Stanescu a folosit pe urmatorii jucatori: Raducanu – Cheran, Al.Satmareanu, G.Sandu, Anghelini – Balaci, Dumitru, Dudu Georgescu – Nunweiller VI (min. 46 – Z.Crisan), At.Kun II (min. 13 – Iordanescu), Lucescu.

La acest moment al activitatii echipei noastre nationale, nu stiu din ce motiv, ori asa a vrut Valentin Stanescu ori Federatia, Robert Cosmoc a fost schimbat din postul de secund si înlocuit cu Nicolae Dumitru-“Nicusor”

Daca ne oprim putin sa analizam vom constata ca, totusi, nu stam chiar atît de rau. În clasamentul grupei, la acest moment, situatia se prezinta astfel: 1) Spania 6p (gol.6 – 4) din 4 jocuri ( +2 la “adevar”), 2) România-2p (gol.2 – 2 ) din 2 jocuri (+ 2 la “adevar”) .3) Scotia – 1p (gol. 2 – 3 ) din 2 jocuri ( - 1 la “adevar”) . E clar ca sansele sînt în mod evident de parte noastra. Spaniolii mai au numai doua jocuri, din care doar unul acasa, iar noi mai avem patru jocuri, din care doar unul în deplasare. Daca “ ciupim “ un punct la scotieni si facem 6 “acasa”sîntem calificati. Un calcul simplu ca buna ziua. Nu- mai ca pîna la urma s-a dovedit a fi, cum ar zice un hîtru amic de-al meu , “ clar ca lumina noptii cînd se bat doi negri “. !!!

Cum adica ? Pai cam asa a fost.

La 11 mai 1975, jucam cu Danemarca la Bucuresti. România – Danemarca 6 – 1

Cel mai mare scor al grupei, pîna acum, si elocventa unei diferente de valoare ca re nu mai necesita comentarii.

Stadion “ 23 August”, spectatori 60.000 Arbitru: Nikolas Zlatanos (Grecia).

Au marcat : Dudu Georgescu (min.28, 76), Z.Crisan (min.40, 59), Lucescu (min. 83), C.Dinu (min.85), respectiv Dahl (min.86).

România a folosit formatia: Raducanu – Cheran, Al. Satmareanu, G.Sandu, Anghelini – Dumitru (min.80 – Balaci), Dobrin (min. 80- Kun II), C.Dinu – Crisan, Dudu Georgescu, Lucescu. Lucescu la jocul sau cu numarul 54 la Nationala.

Doar doua comentarii, care apartin oaspetilor, sînt cred îndeajuns de elocvente asupra întregii desfasurari a acestei partide.

Rudolf STRITTICH (antrenorul echipei Danemarcei): ” Stiam ca la Bucuresti ne asteapta un meci deosebit de greu dar nu mi-am putut închipui ca echipa României ne va surclasa”.

Rasmussen (capitanul echipei): “ Atacurile în tromba ale românilor ne-au dereglat întreaga echipa si ne întoarcem la Copenhaga cu un esec neasteptat de categoric. Mi-au placut Dudu Georgescu (jucator înzestrat cu o detenta rar întîlnita),Crisan si Dumitru”.

Referitor la Dobrin, care nu a mai jucat la nationala de aproape doi ani de zile, se poate spune ca facut un joc mai degraba modest.

E bine, sîntem în grafic!

Dar … urma jocul cu scotienii, la Bucuresti. Acestia, o echipa solida, atletica, cu un joc tipic britanic, venita la Bucuresti cu un lot numeros, majoritatea jucatorilor de la bunele echipe scotiene, Celtic, Rangers si Aberdeen, dar si de la cîteva bune echipe engle ze, Necastle, Leeds, Wolwerhampton, Tottenham si Manchester United. De retinut , totusi, cu o medie a vîrstei sub 25 de ani, cu maxim 17 -18 jocuri la Nationala. Iar ca nume, doar Jardine, Munro, Craig si Bremner parînd a spune oarecum ceva. Ce ar trebui de luat în consideratie e faptul ca la Madrid au fost mai buni decît spaniolii . Asadar, ATENTIE!

Antrenorul formatiei scotiene este Willie Ormond, acum la 47 de ani. Ajucat ca extrema stînga la Hibernian Edinburgh, o buna echipa din campionatul scotian. Considerat a fi adeptul unui joc ofensiv.

Si, la 1 iunie 1975 , la Bucuresti, România – Scotia 1 -1( 1 – 0 ) !!!

De ce ne-am temut de-aia n-am scapat !

Stadion: “23 August” spectatori 80.000 , teren bun, timp frumos

Arbitru: Ertügrül DILEK (Turcia)- satisfacator.

Au marcat : Dudu Georgescu (min.21), respectiv McQueen (min.89).

ROMÂNIA : Raducanu - Cheran, G.Sandu, Al.Satmareanu, Anghelini – Dumitru, C.Dinu, Dudu Georgescu (min. 38 – Balaci) – Z.Crisan, Dobrin (min.82-Kun II), Lucescu. Antrenor: Valentin STANESCU

SCOTIA: Brown – Mc.Grain, Munro, McQueen, Forsythe – Miller, Dalglish, Ri och (min.66 Robinson)- Parlane, Maccari (min.66-Hutchinson), Duncan.

Antrenor: Willie ORMOND

S-a remarcat vizibil, pe toata durata partidei tactica jocului de aparare, cu rare contraatacuri, a scotienilor si tactica ofensiva a românilor.Normal! Fiecare voia PUNCTE

Românii ataca înca din start dar cu prudenta la fazele de aparare. În minutul 13 D.Georgescu ataca impetuos, este evident împins, în careu, dar nu se acorda nici o penali tate. În min. 16 faza de atac, sut bun al lui Lucescu, mingea e respinsa de portar în bara si apoi corner, nefinalizat însa. În min. 21 centrare perfecta a lui Lucescu de pe dreapta, Du du Georgescu e prezent la întîlnire si … 1 – 0

Dudu Georgesc e liderul la zi al “Ghetei de aur”, trebuia deci onorata aceasta a sa ipostaza. Din pacate, în min. 29 Dudu Georgescu va fi faultat, evident, în careu, arbitrul trece cu vederea infractiunea si nu acorda penalti. Ba mai mult, ca urmare a acestui fault, el nu va mai putea continua partida si va fi înlocuit de Balaci.

În min.37 scotienii înscriu dar golul este just anulat pe motiv de ofsaid la Maccari.

Dupa pauza vom consemna doua mari ocazii ale lui Dobrin, ratate însa, una în min.53 si a doua îm min. 64 cînd, acesta singur cu portarul, în loc sa suteze a preferat sa-l dribleze, Brown a fost atent, a blocat corect si a salvat golul. Ar fi putut fi pîna acum cel putin 3 sau 4 – 0.

Pe fondul acestor nereusite ale românilor, coroborat cu o nervozitate excesiva si o evidenta degringolada a acestora, scotienii încep “ sa scoata capul” , mai întîi mai timid si apoi mai curajos si încep sa spere într-o minune. Au cîteva suturi, cam anemice spre poarta lui Raducanu, se consemneaza cîteva lovituri libere în terenul românilor, apoi chiar o ocazie, în minutul 78, iar.. în minutul 89 minunea se produce.

Lovitura libera de la circa 20 de metri de poarta lui Raducanu, mingea e trimisa în careul nostru, un moment de ezitare al aparatorilor, apare, venit din urma McQueen, care înscrie cu o lovitura cu capul.

Gata! Nu mai e nimic de facut!

Am pierdut un punct urias si cu asta si posibilitatea trecerii pe primul loc.

Spania 4 = 2 – 2 – 0 = 6 – 4 = 6p

România 4 = 1 – 3 – 0 = 8 – 3 = 5p

Scotia 3 = 0 – 2 – 1 = 3 – 4 = 2p

( N.A.: Pentru informarea mai tinerilor nostri cititori, aducem la cunostinta faptul ca abia dupa anul 1994 s-a trecut la contabilizarea cu trei puncte a unei victorii, pe plan local si international).

De-acuma mai pot emite si scotienii pretentii, ca mai au trei jocuri de disputat

Iata cîteva declaratii de dupa meci …

Valentin STANESCU: “ Ne pare rau ca am pierdut acest punct. Dupa ratarea lui Dobrin echipa a avut un moment de cadere, iar lipsa lui Dudu Georgescu s-a constituit într-un mare handicap”

DOBRIN: “ Mi-e greu sa vorbesc. Îmi dau seama acuma ca victoria a stat în vîrvul ghetei mele” (N.A. Aceasta enorma ratare l-a apasat tot restul vietii pe marele fot balist.

Willie ORMOND: “ Cînd jucatorul Dobrin a ratat acea imensa ocazie de la mijlocul reprizei secunde, am început sa cred într-un rezultat de egalitate. A fost momentul psihologic al întîlnirii care i-a descumpanit pe jucatorii români.Cu acest rezultat de ega litate lupta în grupa ramîne deschisa, dar cu sanse mai mari pentru Spania”.

Ladislau KUBALA (antrenor Spania): “ N-as dori sa fiu în pielea antrenorului român prietenul meu Stanescu. România a avut victoria în mîna dar… n-a stiut s-o pastreze Dobrin a ratat o mare ocazie, care renaste sperantele Spaniei si, de ce nu, chiar si pe ce- le ale Scotiei.”

Referitor la accidentarea lui Dudu Georgescu, Miguel Vidal, de la ziarul “AS”, no teaza: ”…scotianul Miller s-a comportat duminica la Bucuresti de o maniera brutala, eli minînd din joc cu o lovitura intentionata pe golgeterul român Dudu Georgescu, care reprezenta cel mai mare pericol pentru echipa Scotiei. Altcumva, s-ar putea spune ca totusi Miller ne-a facut noua spaniolilor un serviciu accidentîndu-l si scotîndu-l pe Georgescu. Îi doresc grabnica însanatosire. Cît despre excelentul Dumneavoastra jucator Dobrin, cred ca regreta enorm ratarea sa dar nu mi-as dori sa se afle într-o situatie similara în fata lui Iribar în meciul contra Spaniei. Kubala va trebui sa gaseasca un sistem eficient de neutral zare a acestor doi excelenti jucatori. Am înteles acum de ce Dudu Georgescu ete primul golgeter al Europei. Este un fotbalist extrem de periculos în careul adversarilor”

Jean Philip RETHACKER de la “L’EQUIPE”: “ Accidentarea si scoaterea din joc a lui Dudu Georgescu a a darîmat echipa româna. Cu acest exceptional jucator ata- cul echipei române ar fi fost de temut. Jucatorii români au fost pedepsiti pentru greseala de a fi renuntat prea repede la jocul ofensiv si de a fi fost victime ale FRICII. Or, în fotbal, ca si în oricare alt domeniu al vietii nu obtii nimic daca nu mergi curajos înainte, da ca nu îndraznesti sa-ti asumi riscuri”

Între timp Scotia mai acumuleaza 4 puncte, (1-0 contra Danemarcei la Copenhaga (noi n-am reusit sa-i batem pe danezi la ei acasa!) si apoi si un 3 – 1 la Glasgow), face 6 puncte si trece de noi. Sîntem pe trei.

Vom face o paranteza pentru a veni cu doua fapte de divertisment…

Pentru încalcarea grava a disciplinei si eticii sportive si comportare nedemna în afara terenului de sport, CINCI jucatori din lotul nationalei scotiene AU FOST EXCLUSI DEFINITIV din echipa nationala.Acestia sînt Billy Bremner (capitanul echipei), Joe Harper, Willy Young, Arthur Graham si Pat McKlusky. Jucatorii astfel sanctionati provocase ra scandal într-un local dupa desfasurarea meciului de la Copenhaga.

Recursul celor cinci a fost respins si sentinta a ramas definitiva.

Apoi…

În cursul diminetii de 24 septembrie 1975, la sala de ceremonii a restaurantului “PRE CATALAN “ din Bois de Boulogne (Paris), a avut loc festivitatea înmînarii trofeu lui “ GHEATA DE AUR” jucatorului român Dudu Georgescu (Dinamo Bucuresti), pentru clasarea pe locul întîi, cu 33 de goluri marcate, în campionatul României, luate în con sideratie într-o competitie deschisa golgeterilor din campionatele europene

Au mai fost acordate si trofeele “ Gheata de argint “, jucatorilor Onnis (Monaco – Franta), Geels (Ajax- Olanda) si Yazalde (Sporting Lisabona – Portugalia) cu 30 de go luri, precum si “Gheata de bronz”, jucatorilor Riedl (Antwerpen – Belgia) si Van der Kui- len ( P.S.V. E indhoven– Olanda), cu cîte 28 de goluri fiecare. .

Sa revenim…!

În alta ordine ar trebui sa mai si spunem ca Federatia Româna nu a dus o politi- ca prea“ortodoxa”, a vrut sa lupte pe trei fronturi, A ALERGAT DUPA TREI IEPURI …SI NU A PRINS NICIUNUL. Mai exact, cu acelasi lot pe care Valentin Stanescu îl coordona în principala actiune, lupta pentru calificarea în sferturile Campionatului European, tot cu acelasi era angajat pe frontul calificarii pentru turneul final al J.O. 1976 de la Montreal si, în plus, si în Campionatul Balcanic intertari.

Pîna la un moment dat treaba a tinut dar la un moment “ s-a rupt filmul “ si s-a început a se alerga dupa tapi isasitori.

Disputam mai întîi o dubla mansa de departajare pentru J.O.contra Danemarcei, obtinînd doua victorii, la 4 iunie,(deci la numai trei zile dupa jocul cu Scotia) 4 – 0 la Bucuresti (au marcat Kun II, G.Sandu, Dumitru si C. Dinu), iar la 18 iunie, în jocul retur, la Copenhaga, cîstigam, chinuit, cu 2 – 1 (au marcat: Mircea Sandu de doua ori). În acest fel abia capatam dreptul de a participa la o grupa preliminara europeana pentru J.O., în care va urma sa ne confruntam cu echipele olimpice ale Olandei si Frantei.

Trece vara , trece vacanta, ca pentru toata lumea si la 24 septembrie Nationala noastra disputa la Salonic un meci pentru Campionatul Balcanic, obtinem un rezultat de egalitate,1 -1 ( pentru noi a marcat Dumitru), prin aceasta calificîndu-ne în finala acestei competitii.

Pîna aici …NU E CHIAR GROZAV dar avem sanse, teoretic, sa reusim în toa te trei obiectivele.

La 13 octombrie mai disputam la Bucuresti un meci amical cu o selectionata secunda a Turciei si asteptam meciul cu Spania.

Partea cea mai proasta e ca în aceasta luna care a mai ramas pîna la meciul cu Spania s-a accidentat Dumitru si nu va fi recuperat în timp util, lucru care va fi o mare pierdere în vederea acestui meci.

Cît despre Spania, aceasta cîstiga (normal) jocul de acasa cu Danemarca, dar doar cu 2 – 0.

Ne oprim, punem mîna pe creion (nu erau atunci aceste teribile calculatoare) si zicem: Spania pe unu, cu 8 puncte si golaveraj 8 – 4. Bun! Pe doi au ajuns scotienii cu 6 puncte (golaveraj 7 – 5) iar noi venim doar pe trei, cu 5 puncte, dar cel mai bun golaveraj (8 – 3). Si totusi înca avem prima sansa. Noi mai avem de disputat doua meciuri, iar spaniolii si scotienii doar cîte unul. Daca batem Spania la Bucuresti si facem cu egal cu Scotia … ne calificam !

Ce simplu e pe hîrtie si în mintea înfocatului suporter. Greu e acolo “în iarba”, cum ar zice “Procuroru’” (N.A.: Cornel Dinu”). Si are dreptate…pentru ca …!

La 16 decembrie, la Bucuresti, nu vom reusi sa-i batem pe spanioli…

România – Spania 2 – 2 ( 0 – 1 )

Stadion “23 August” ora 14.00, timp rece, teren destul de bun

spectatori.: 50.000

Arbitru: H.J.WEYLAND (R.F.Germania) – corect si autoritar

Au marcat: Dudu Georgescu (min.72- 11m), Iordanescu (min. 80), respectiv Villar (min38) si Santillana (min.56)

ROMÂNIA: Raducanu -Anghelini, Al.Satmareanu II, G.Sandu, Lucuta – D.Georgescu, C.Dinu, Dobrin – Lucescu, M.Sandu (min.46- Iordanescu), C.Zamfir (min. 46-Z. Crisan)

SPANIA: Miguel Angel – Sol, Benito, Pirri, Camacho- Villar, Miguelli, Del Bosque (nu va suna cunoscut ?)- Quini (min. min.88-Satrustegui), Santillana, Rojo (min. 75- Fortes).

La acest meci, înclin sa cred ca Valentin Stanescu a fost putin cam prea fantezist, cu Lucuta si Costica Zamfir, doi debutanti în formatie, în care fundasul Lucuta a fost efe- ctiv “ veriga slaba”, rapidul Quini depasindu-l în permanenta, si fiind la originea celor doua goluri ale spaniolilor. Dar de fapt, întreaga aparare a jucat slab si, încerc sa-mi permit sa o spun (e adevarat, abia acum), aceasta formula a liniei de aparare din acest meci si din aceasta campanie de calificare a fost poate cea mai modesta din istoria ultimilor 50 de ani ai echipei nationale, singurul Alexandru Satmareanu facînd o nota aparte, în sensul ca era cu adevarat valoros. Si Costica Zamfir, oricît era el de tehnic si de rapid nu a putut depasi momentul debutului si a trebuit sa fie înlocuit la pauza.

Ladislau Kubala ne-a “citit” bine la acel meci cu Scotia, la care a fost si el prezent, spaniolii au venit cu “lectiile bine facute” si…s-a vazut. În minutul 57 era 0 – 2 si … nemti sa fi fost si nu stiu daca puteam întoarce un rezultat în fata unei echipe care era totusi …Spania. Am reusit sa egalam pîna în minutul 80 (Iordanescu a fost singurul care a facut un joc peste media echipei) dar mai mult nu s-a putut face .

Valentin STANESCU: “Am primit primit prea usor cele doua goluri , pe greseli individuale. Fundasii, Mircea Sandu si mai ales Dudu Georgescu au avut prestatii sub asteptari”.

Ladislau KUBALA: “ Nici un moment nu ne-am gîndit sa intram în teren doar ca sa ne aparam , ci sa facem un joc defensiv elastic, cu o usoara trecere spre contraatac. Iar în aparare atacantii români au fost bine anihilati. Cred ca daca acest Crisan ar fi fost introdus de la începutul meciului lucrurile s-ar fi complicat pentru noi deoarece are calitati deosebite pentru o extrema, este rapid, tehnic, temperamental si foarte dificil de marcat”.

La acest moment, vorba aia, “cînd tara arde baba se piaptana”, mai este adus un secund la Nationala, si anume Emmerich Jenei. La ce trebuia? Nu stim.

Pentru europene s-a pus punct. Doar ca am trecut pe locul doi (la locul 1 nu mai avem categoric nicio sansa: spaniolii au 9 puncte iar noi numai 6) si mai speram la lupta pentru Olimpiada.

Pîna la jocul cu Scotia mai disputam un amical la Bucuresti cu U.R.S.S., la 29 noiembrie, scor 2 – 2 (au marcat Troi si Hajnal, iar pentru sovietici Kolotov si Konkov), echipa deja calificata dar serioasa si în amicale, dovada ca noi am egalat abia în minutul 85.

Si apoi un celebru meci în grupa cu amatorii din Franta .

La 3 decembrie,la Blois, un orasel de mai putin de 50.000 de locuitori, la 170 de km de Paris : Franta – România 4 – 0 ( 1 – 0 ). Daca nu ne-am fi prezentat ar fi fost trecute numai trei goluri la pasiv. Si pe acest drum nu stiu daca ar mai fi fost vreo sansa. Nici aceasta echipa care ne batuse aici la Blois nu era din prea mari jucatori francezi dar la aceasta, în aceste meciuri, si alte cîteva mai apoi, au ucenicit doi dintre cei mai buni juca tori ai Frantei în urmatorii 10 – 15 ani, Jean Fernandez si, mai ales, Michel Platini.

Dupa aceasta “isprava” Valentin Stanescu a fost demis, locul sau fiind preluat de Cornel Dragusin, cel care urma sa conduca pregatirile unei echipe care traia corvoada unei activitati ce trebuia dusa pîna la capat chiar si în prejma zilelor Craciunului.

La cei aproape 50 de ani ai sai acest Cornel Dragusin era un bun antrenor dar, fiind el atunci antrenor federal a primit sarcina si nu avea ce face. Ca altcumva, ce mai pu tea el sa le spuna acestor fotbalisti, acriti cumva de toata aceasta campanie, si cu ce sa-i mai îmbarbateze pentru a scoate un rezultat onorabil la Glasgow ?

Asadar, la 17 decembrie 1975, la Glasgow

SCOTIA – ROMÂNIA 1 – 1 (1 – 0)

Stadion: “HampdenPark” timp rece, umed, teren moale dar bun de joc , spectatori: 11.375

Arbitru : Adolf Prokop (R.D.G) – corect

Au marcat: Rioch (min. 40), respectiv Crisan (min. 73).

SCOTIA: Cruickshank - Brownlie, Jackson, Buchan, Donaghie – Hartford, Rioch, Dalglish (min.73 McDougall) – Doyle (min.73 Lorimer), Gray, Gemmil.

Antrenor : Willie ORMOND

ROMANIA : Raducanu- Cheran, G.Sandu, Al.Saatmareanu II, Anghelini – M. Romila II, C.Dinu, Bölöni – Lucescu (min. 60 Crisan), D.Georgescu , Iordanescu.

Antrenor : Cornel DRAGUSIN

Marele adevar despre echipa României la acest meci si poate si sansa acesteia au fost cei doi mijlocasi nou veniti la Nationala “mare”, practic amîndoi debutanti, ieseanul Mihai Romila si tîrg-mureseanul Loti Bölöni, care au vrut sa dea din ei tot of-ul adunat în ei pîna atunci, sa arate ce pot si cît pot, atît tehnic cît si fizic si sa se afirme pentru o buna perioada de aici înainte ca doi jucatori de mare valoare si utilitate pentru echipa na- tionala.

Scotienii (fara a fi neaparat rautaciosi, spunem ca era mai degraba o echipa de rezerve si tineret si doar cu doi din cei ce au jucat la Bucuresti, Dalglish si Rioch) au detinut posesia în mai mare masura decît ai nostri dar românii, fara sa sperie lumea (mai pu - tin cei doi mai sus mentionati) au reusit sa-i tina în frîu, pîna la final, si vor pleca neînvinsi de pe arena scotiana.

România a terminat pe locul doi.

Revenind, încercam sa ne exprimam putin punctul de vedere asupra demiterii lui Valentin Stanescu dupa momentul Blois.

Nu stiu în ce masura de vinovat poate fi un antrenor de marea ratare a lui Dobrin . Nu stiu care ar fi putut fi acel antrenor care sa-l învete pe Dobrin sa de un gol . Absurd..E un non sens. Nu a existat înca antrenor în România care sa fi facut la vremea cari erei lui ceea ce a facut Dobrin în teren. La acel fatidic moment al meciului cu Scotia asa a gîndit si a considerat Dobrin ca trebuie jucata acea minge. De la acel moment Dobrin nu a mai fost om o viata întreaga , atît cît a putut el sa se consume cît si de cîta otrava s-a turnat pe urma lui pentru acest lucru. Pentru acest lucru Dobrin si-a purtat crucea pe toata Golgota restului vietii sale.

Iar Valentin Stanescu a ratat prin aceasta performanta vietii sale de antrenor

Daca lui Angelo Niculescu i s-a reprosat, la vremea sa, de ce nu l-a folosit pe Do brin la “ Mondialele” din Mexic 1970, acum probabil i s-a reprosat “zimbrului “ … de ce l-ar fi folosit

Valentin Stanescu a încheiat neînvins aceste preliminarii pentru C.E., iar celelalte doua obiective probabil ca i-au fost peste masura de incomode si poate ca s-a vazut. De .aceea cred ca si Federatia si-a avut vina sa în toate aceste înttîmplari .

Un singur lucru sa mai spunem : în mandatul sau la cîrma nationalei , Valentin a adunat 29 de jocuri , 9 victorii, 11 egaluri si doar 6 înfrîngeri si un golaveraj de 46 – 29.

De aceea nu credem ca el ar fi trebuit scos pe usa din dos a fotbalului românesc si al Nationalei Romîniei .

În aceasta campanie pentru Campionatul European, au fost utilizati un numar de 22 de jucatori, în urmatoarea ordine a numarului de jocuri :Raducan Necula, Alexandru Satmareanu II, Teodor Anghelini si Mircea Lucescu – 6 jocuri; Florin Cheran, Cornel Dinu, Zoltan Crisan, Dudu Georgescu si Gabriel Sandu – 5 jocuri; Ion Dumitru – 4 jocuri; Anghel Iordanescu, Attila Kun II, Ilie Balaci si Nicolae Dobrin- 3 jocuri; Dumitru Antonescu si Radu Nunweiller VI – 2 jocuri ; Radu Troi, Teodor Lucuta, Mircea Sandu, Costi ca Zamfir, Ladislau Bölöni si Mihai Romila II – 1 joc.

De regula , la nereusite nu stiu daca sînt si aceia care se pot evidentia , dar cred ca totusi, dintre cei enumerati mai sus, patru s-au ridicat peste prestatia celorlalti, uneori chiar impresionant si pentru adversari. I-am numit astfel pe Ion Dumitru, Dudu Georgescu, Anghel Iordanescu.si Zoltan Crisan.

Încercînd sa încheiem acest capitol dar si anticipînd putin, vom spune ca în grupa de calificare pentru Olimpiada vom cîstiga celelalte trei partide ( în anul 1976), 1 – 0 cu Franta , la Bucuresti, 3- 0 cu Olanda , la Roosendaal, si 5 – 1 la Bucuresti, dar grupa va fi cîstigata de Franta, tot cu 6 puncte ca si noi dar cu golaveraj mai bun.

Cît priveste competitia balcanica, pierdem cu 0 – 1 în turul de la Tîrnovo, cîstigam cu 3 – 2 returul de la Bucuresti, dar cum în aceasta competitie actiona regula golului marcat în deplasare …cîstigatoare a fost … Bulgaria.

La data de 29 decembrie 1975 s-a luat hotarîrea ca Stefan Kovacs sa fie vicepre sedinte al F.R.F si viitor antrenor al Nationalei României.

Va reusi mai mult cu cea a României decît a reusit cu cea a Frantei ?

Golgeterii grupei au fost Dudu Georgescu si Crisan , cu cîte 4 goluri .

Asistenta s-a ridicat la cifra de 606.675 (cea mai mare cifra dintre toate grupele) iar cei mai multi spectatori au fost la Madrid, 100.000, la meciul Spania - România.

Grupa a-V-a

O grupa foarte echilibrata în care fiecare dintre Italia, Olanda sau Polonia putea cu îndreptatire sa spere la primul loc, cel al calificarii.

În aceasta grupa s-a disputat primul joc al preliminariilor, la 1 septembrie 1974, Finlanda – Polonia 1 – 2, la Helsinki, pe “Olympiastadion”. Au marcat Rahja (min.4), respectiv Szarmach (min. 23) si Lato (min.50).

S-ar putea spune “ o victorie de aur” pentru polonezi, dar nu se poate întrucît mai apoi si Olanda si Italia vor învinge aici si deci, din acest punct de vedere, egalitate între cele trei potential pretendendente la calificare. Singura deosebire va fi aceea ca pe seama Finlandei toate cele trei vor încerca a-si construi golaverajul care ar putea fi un criteriu final de departajare. Olandezii au realizat 7 – 2 (în dubla mansa), deci plus 5, polonezii 5 – 1, un plus 4, iar italienii doar 1 – 0, adica un plus 1.

Apoi, Olanda si Polonia si-au împartit victoriile si un acelasi golaveraj, 4 – 1 si 0 – 3, Polonia si Italia punctele si ne-golurile !!!, iar Olanda si Italia victoriile, 3 – 1 si 0 – 1 , adica înca un gol în plus pentru olandezi.

Deci din nou egalitate ! Dar ,nu !

Pentru ca Olanda a avut golaverajul mai bun decît cel al Poloniei, plus 6 fata de plus 4, iar pentru Italia a venit Finlanda care sa toarne praf de orbire si zeama de plumb în ochii si picioarele jucatorilor acesteia, scotînd un INCREDIBIL 0 – 0 pe “Olimpico” din Roma, la 27 septembrie 1975. În loc de un 7 sau 8 goluri diferenta, care, în mod normal, ar fi fost cu putinta, acest 0 – 0 al neputintei si rusinii, însotit de un veritabil “ cor al scla vilor” din tribunele marii arene de la poalele Capitoliului.

Italienii au primit trei goluri, în sase partide, dar au reusit si performanta de a marca numai…TREI, un veritabil record, care de fapt îi caracterizeaza.

Olanda si Polonia au fost din nou departajate de un singur loc, ca si la ultima mare confruntare fotbalistica, “Weltmeisterschaft”-ul german, unde, daca ne mai aducem aminte, polonezii au învins cu 1 – 0 Brazilia, în finala pentru locurile 3 – 4, iar olandezii au pierdut o finala pe care mai degraba …o cîstigasera.

Dupa cum se vede, nici noul antrenor Fulvio Bernardini, adus la cîrma nationalei în locul lui Valcareggi, cel demis dupa prestatia “squadrei azzurra” la Mondialele din ’74, nu a reusit sa aduca zîmbete si bucurie pe chipurile suporterilor din peninsula. Mai mult de atît, toata presa italiana i-a sarit în cap pentru îndepartarea de la natioanala a “batrînilor” Sandro Mazzola si Giani Rivera care în mod normal, la cei 32 si respectiv 31 de ani, foarte probabil ca înca ar mai fi fost utili, ambii foarte buni creatori si realizatori, do vada ca, la fel ca si maghiarii Bene si Dunai II, au mai jucat înca la nivel înalt, Mazzola pîna în 1977 iar Rivera pîna în 1979

Culmea este ca cei doi nu au fost rechemati, dar si ei au refuzat sa mai vina, si în toamna lui 1975, cînd la timona “corabiei care lua apa” a fost adus un alt “ capitan”.

Mai exact un alt antrenor, în persoana lui Enzo Bearzot, care, din pacate, nu prea va mai reusi mare lucru. Un gol marcat si niciunul primit în trei partide. Acel 0 – 0 de pe “Olimpico “ cu Finlanda, înca un 0 – 0, la Varsovia, si apoi inutilul 1 – 0 cu Olanda, tot pe “Olimpico” din Roma, cu un gol înscris de Capello. Si, pentru ca l-am pomenit pe acesta, cred ca merita sa-i consemnam si pe ceilalti doi marcatori ai Italiei: Boninsegna, în acel 1 – 3 de la Rotterdam, în meciul cu Olanda, si Chinaglia, din lovitura de la 11 metri, în victoria contra Finlandei, la Helsinki.

Referitor la nationala Finlandei ar fi de notat, în mod special, faptul ca dupa meciul Polonia – Finlanda 3 – 0, la 9 octombrie 1974, la Poznan, antrenorul acesteia, Olavi Laaksonen, va fi demis si în locul sau va fi adus Aulis Rytkonen, cel care va conduce problemele tehnice ale acestei reprezentative pentru urmatoarele trei partide, Finlanda –Italia 0 – 1 ,Olanda – Finlanda 4 – 1 si Italia - Finlanda 0 – 0, pentru ca la ultimul joc sa fie readus Laaksonen.

Golgeterii acestei grupe au fost: Cruijff (Olanda), cu patru goluri, Szarmach si Lato (ambii Polonia), cu cîte trei goluri, Rahja (Finlanda), Lato (Polonia) si Neeskens (Olan da), cu cîte doua goluri.

Asistenta s-a cifrat la 546.550 de spectatori, cei mai multi înregistrîndu-se la me- ciul Polonia – Olanda, 85.000, pe stadionul”Slaski” din Chorzow, la 10 septembrie 1975.

Grupa a-VI-a

Cîstigatoare a fost nationala U.R.S.S., performera competitiei, de cinci ori califica ta catre fazele superioare, o data cîstigatoare, de doua ori locul doi si o data locul patru.

La finalul acestor jocuri preliminare, sovieticii au terminat pe primul loc, cu 8 puncte, urmati de Irlanda, cu 7 puncte si Turcia cu 6, aceasta din urma fiind una din revelatiile preliminariilor.

Dar succesul sovieticilor a început cu o înfrîngere, un 0 – 3 , fara comentarii, la 30 octombrie, la Dublin, în fata Irlandei. A fost mai degraba o victorie personala a irlandezului Donald Givens, cel care a înscris toate cele trei goluri ale partidei. A fost singurul joc din acea toamna al selectionatei sovietice, care va stationa pîna în primavara pe ultimul loc al grupei, dupa Irlanda si Turcia, cu cîte 3 puncte, si Elvetia cu 0 puncte dar cu golaveraj mai bun, 1 – 2 fata de 0 – 3.

Pîna în primavara însa lucrurile s-au schimbat, la conducerea tehnica a nationalei sovietice Konstantin Beskov a fost eliberat din functie si instalat Valeri Lobanovski, antrenor al lui Dinamo Kiev, cu care la finele anului 1974 cîstigase titlul unional si pe care îl va cîstiga si în 1975. Desi tînar (avea doar 36 de ani), Lobanovski si-a asumat raspunde rea de a antrena în paralel si pe Dinamo Kiev si nationala sovietica, stabilind cartierul general al echipei nationale la Kiev si incorporînd în lotul acesteia nu mai putin de 12 jucatori ai lui Dinamo Kiev. A fost un act de mare curaj si de mare responsabilitate din partea acestuia, federatia sovietica i-a acordat încredere si pîna la urma totul s-a sfîrsit cu bine, pentru ambele parti.

Ca drept dovada a calitatilor sale de antrenor, si a echipei pe care o avea în subordine, “zbornaia” a cîstigat urmatoarele patru partide si si-a asigurat primul loc chiar înaintea ultimului joc pe care avea sa-l dispute la Izmir în compania echipei nationale a Turcieei, la 23 noiembrie 1975. Rezultatul de 1 – 0 pentru Turcia a fost unul de mare prestigiu pentru otomani, echipa sovietica era, în mod cert una dintre cele mai bune ale Europei în ultimii 20 de ani.

Nu e mai putin adevarat ca si sovieticii probabil ca au venit la Izmir, pe malul Ma rii Egee, doar într-o excursie de placere, de la minus 30 de grade, la acel moment de iarna la paralela de 51 de grade, la plus 20 de grade, la cele 37 de grade ale cetatii otomane. Le-a lipsit gerul de acasa si i-a molesit caldura. Iar golul turcilor a fost de fapt un autogol, da torat unei nefericite interventii a fundasului sovietic Fomenko, la o centrare tare curioasa a unui înaintas advers, în minutul 20.

În aceasta campanie Labanovski a utilizat 12 jucatori de la Dinamo Kiev- Rudakov, Troskin, Fomenko, Matvienko, Resko, Kolotov, Buriak, Veremeev, Muntian, Oniscenko, Konkov si Blohin, plus înca cinci, de la alte echipe, Zviaghintev, Lovcev, Fiodo- rov, Zuev si Zaharov.

Liderul echipei era neîndoielnic kieveanul Oleg Blohin care, la doar cei 23 de ani ai sai, fusese declarat cel mai bun jucator sovietic al anilor 1973, 1974 si 1975, iar în acest ultim an, ancheta prestigioasei publicatii franceze ”France Football” îl va desemna si cel mai bun fotbalist al Europei.

Irlanda si Turcia, chiar daca pe locurile 2 si 3 în grupa, au facut jocuri foarte bune luptîndu-se cu sanse egale pîna pîna la ultimele jocuri. Diferenta între ele s-a facut în ur – ma jocului de la Izmir, la 20 noiembrie 1974, unde irlandezii au reusit un rezultat de ega- litate, 1 – 1, spre deosebire de returul de la Dublin, la 25 octombrie 1975, cînd rezultatul a fost de 4 – 0 pentru gazde, dupa un joc de exceptie al acestora, concretizat de patru ori prin reusitele aceluiasi jucator, parca mereu acelasi, Donald Givens.

Elvetia s-a remarcat doar la capitolul “fair-play” .

Golgeterii grupei au fost: Givens (Irlanda) – 8 goluri, Kolotov (U.R.S.S.) – 3 goluri, Blohin (U.R.S.S.) si Müller (Elvetia)- cu cîte 2 goluri

Au asistat 559.410 spectatori, cei mai multi, cîte 100.000 la meciurile de pe “Olimpiiskii”, din Kiev ,cele cu Turcia si Irlanda.

Grupa a VII-a

O grupa cu trei potentiale pretendente, Belgia ,Franta si R.D.Germana, dar în care cea de a patra, Islanda, a fost “buturuga mica” de care s-au împiedicat toate dintre aces tea, care s-a evidentiat la modul cît se poate de serios prin jocul dîrz si imprevizibil al jucatorilor sai si mai ales prin rezultatele sale.

Veniti în ceasul al doisprezecelea la festinul european, islandezii au reusit sa de monstreze ca nu merita doar supranumele de “pescari” ci si ca, în toata a lor modestie tre buie luati în seama si ca sportivi, si ca fotbalisti si si ca oameni, cu toata acea entitate de “- sson”-i ai lor, poate tot atît de multi, si de de necunoscuti, precum Ionestii sau Popestii de pe la noi.

Dupa o previzibila înfrîngere în jocul de acasa, 1 – 2 cu Belgia, Islanda se duce la Magdeburg si scoate un 1 – 1 aproape imposibil de crezut, cu echipa R.D.Germane, cea care cîstigase o grupa la ultimul turneu final al Campionatuli Mondial si mai apoi realiza se si un meci egal cu Argentina. Parca nu era adevarat acest rezultat.

Si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, islandezii mai fac un meci nul si cu Franta , e adevarat pe propriul teren, iar mai apoi si bomba - bombelor ! La 5 iunie 1965, pe arena “Laugardarsvellur” din Reykjavik, în asistenta a 13.000 de spectatori, Islanda învinge R.D.Germana cu 2 – 1. Probabil ca pe frontispiciul acestei arene s-a înscris cu litere de aur data acestei victorii, întru aducere aminte viitorimii, precum si aceia care au înfaptuit aceasta performanta: Sigurdur Dragsson, Gisli Torfasson, Jon Petursson, Hordur Hilmars son, Karl Hermansson, Martein Geirsson, Johannes Edvaldsson, Gudgeir Leifsson, Elmar Geirsson, Mathias Halgrimsson, Teitur Benedict Thordarsson Asgeir Sigurvinsson,Olafur Juliusson si antrenorul Anthony KNAPP.

Si uite asa, la aceasta data avem urmatorul clasament: 1) Belgia- 5p (din 3 jocuri) 2) Islanda – 4p (4j). 3) R.D.Germana – 3p (4j). 4) Franta – 2p (3j).

R.D.Germana doar 3 puncte din patru jocuri, mai putin decît Islanda? S-a întors lu mea cu fundul în sus? Curios …dar asa era!

Cu asta aventura Islandei pare sa fi luat sfîrsit. Dar a fost suficienta si de mare rasunet, într-o asemenea grupa în care Franta era o fosta medaliata cu bronz la “mondialele” din 1958, Belgia era medaliata cu bronz la precedenta editie a “europenelor” iar despre R.D.Germana am vorbit mai sus.

Dar si surprizele sînt una din fatetele sportului si a fotbalului parca în mod deose- bit. Revolta surda uneori a celor mici împotriva mai marilor zilei.

Drumul Belgiei pare deschis…

Belgia mai avea trei jocuri, din care doua acasa, iar unul dintre acestea cu Islanda

Franta tot trei jocuri, din care doua acasa, iar unul dintre acestea cu Islanda.

R.D.Germana doar doua jocuri.

Ce sansa ar mai putea avea R.D.Germana? Si totusi, daca mai exista o sansa, lupta nu trebuie abandonata. Speranta moare ultima!

Teoretic sanse ar mai avea fiecare dar R.D.Germana parca cele mai putine.

Ce va urma ?

Franta învinge Islanda cu 3 – 0. Normal !

Belgia învinge Islanda. Cu 1 – 0. Normal, dar islandezii s-au luptat de ca si cum de acest meci ar fi depins…”soarta Belgiei”.Golul victoriei a venit abia în minutul 43, în scris de Lambert. Si nimic mai mult pentru ca islandezii s-au luptat în disperare pîna la sfîrsit.

Apoi, est-germanii, elevii antrenorului Georg Buschner, aflat acum la aproape 50 de meciuri la cîrma acestei echipe, din care peste 25 de victorii, se duc în Belgia si cîstiga cu 2 – 1, la 27 septembrie, la Bruxelles. Consemnam cu aceasta ocazie prezenta arbitrului român Nicolae Rainea, care a condus la centru aceasta disputa si a facut-o cu deosebita pricepere. În ultimul joc, nemtii îi înving pe francezi la Leipzig (au marcat Streich, min. 55, si Vogel, min.77 –din 11 metri, respective Bathenay, în minutul 50) rezultat ce a consemnat capitularea “cocosilor galici” dar mai dadea nemtilor … de doi bani speranta

Adica cum? Adica, pentru a se realiza imposibilul, trebuia ca în ultimul joc al gru pei, la Paris, Franta sa bata Belgia cu cel putin doua goluri diferenta, si asta chiar daca ele vii antrtenorului Stefan Kovacs nu mai aveau nici o sansa. De ce?

Pentru ca Belgia are 7 puncte si golaveraj 6 – 3 iar R.D.G-ul 7 puncte si golaveraj 8 – 7. Iar în ca zul conditiei de mai sus Germania are egala Belgia la golaveraj dar ar avea mai multe goluri marcate si golaverajul direct mai bun.

Pîna la urma a fost ca, la 15 noiembrie 1975, la Paris, pe “Parc des Princes”, în pre zenta a 35.547 de spectatori, a fost o zbatere oarba între doua echipe care parca nu stiau, sau nu voiau sa stie, de ce se aflau acolo. A fost 0 – 0 si cu acest rezultat Belgia a facut 8 puncte si s-a calificat .

Daca Franta a facut o figura mai mult decît modesta (o singura victorie din sase partide), est-germanii s-au batut singuri. Sa faci doar un singur punct (din patru posibile) în meciurile contra Islandei asta înseamna sinucidere curata.

Stefan Kovacs, antrenorul aureolat de faima cuceririi a doua Cupe ale Campionilor Europeni, cu cel mai mare Ajax al istoriei sale, nu a reusit nimic la cîrma nationalei “cocosului galic” . Nu stiu cine a fost de slaba valoare, echipa sau antrenorul ?

Si culmea, de la începutul anului 1976, Kovacs va deveni antrenorul nationalei României. Asta e !

Golgeterul grupei a fost francezul Guillou, cu trei goluri marcate.

La toate jocurile grupei au asistat 281.989 de spectatori, cei mai multi la acel ultim meci de pe arena pariziana.

Grupa a-VIII-a

De principiu, R.F.Germania era, fara îndoiala, favorita unicat a grupei dar, pe parcurs, reprezentativa Greciei s-a dovedit o concurenta serioasa la sefia grupei si, daca n-ar fi intervenit acea sincopa, care a fost înfrîngerea de la Gzira, Malta – Grecia 2 – 0, proba bil ca echipa antrenorului Panagoulias ar fi terminat la egalitate cu cea germana, punînd doar golaverajul sa decida echipa calificata. Mai ales ca, la 11 noiembrie1975, la Düsseldorf, nationala elena reusea si un merituos 1 – 1 pe terenul vest-germanilor. Spre cinstea sa dar spre rusinea gazdelor acelui meci.

Rezultatul slab obtinut de nationala R.F.G. în acest meci a fost pus, în mare masura, pe evolutia mai putin fericita a coordonatorului de joc Franz Beckenbauer (pentru ca veni vorba, aflat acum la meciul cu numarul 93 pentru echipa tarii sale), dar si nu numai a acestuia. Ba mai mult, corespondentul agentiei “France Presse” scrie, printre altele: “ Jucatorii vest-germani au avut o prestatie putin convingatoare, uneori chiar dezolanta, nedemna de o formatie care detine titlul de campioana a lumii”.

Si, am zice noi, si care obtinuse si creditul presei internationale, la sfîrsitul anului 1974, fiind desemnata de o ancheta a agentiei U.P.I. drept cea mai buna echipa din lume.

Era însa pentru eleni doar cîntecul de lebada. A murit frumos!

A fost acest 1 – 1 punctul pe care Grecia l-a pierdut în meciul tur de la Atena,cînd fusese 2 – 2. E de spus despre acest meci ca a fost condus de catre arbitrul român Nicolae Rainea, în fata a 30.000 de spectatori, pe stadionul Spiros Louis.

Nationala Germaniei, la care renuntasera în mod voit Gerd Müller, Wolfgang Ove rath si Jürgen Grabowski, jucatori care aduceau o anumita pata de culoare în divertismentul jocului, a avut, pe toata durata acestor preliminarii, o prestatie cumva cam prea monotona, data si de evidenta diferenta de valoare între ea si celelalte echipe ale grupei. Si poa te de aceea, un meci ca acela de la Düsseldorf era necesar pentru a perturba cenusiul negreselilor, al unei evolutii parca “mult prea nemtesti”, am zice noi.

În aceasta liniara munca si prestatie a vest- germaanilor, un eveniment l-a constituit absenta pentru o perioada, în lunile mai – octombrie, de la conducerea echipei, a lui Helmut Schön, cauzata de o operatie de menisc la unul din genunchi si de perioada aferenta pentru refacere. Absenta i-a fost suplinita cu deosebita competenta de secundul sau, Jup Derwall, care peste cîtiva ani va prelua “manschaft”-ul cu care va avea , si el , bune realizari.

Un lucru ar mai trebui spus despre Schön si anume ca se afla de 10 ani la conduce rea nationalei vest–germane si o mai face înca.

Cea de a treia clasata în grupa, Bulgaria, a avut un început nefericit, un 3 – 3 cu Grecia, la Sofia, lucru care a dus la schimbarea trioului Ioncio Arsov, Dimitar Doicinov si Manol Manolov, de la conducerea tehnica a echipei nationale, si instalarea lui Stoian Ormandjiev. Acesta, un fost international bulgar, acum în vîrsta de 54 de ani, de profesie juris-consult, si care a mai fost o perioada în aceasta postura, dupa 1961, adunînd 58 de jocuri pe banca tehnica a nationalei. Din nefericire transplantul nu a fost deosebit de benefic pentru ca în fata germanilor nu a putut decît sa realizeze un rezultat de egalitate la Sofia, a pierdut de justete la Atena, ramînîndu-i singura preocupare de a nu fi ajunsa la pun cte de Malta. Lucru pe care l-a reusit, ba chiar printr-o dubla victorie împotriva insularilor

Golgeterii grupei au fost : Heynkess (R.F.Germania)- 4 goluri, Antoniadis (Grecia) si Denev (Bulgaria), - cîte trei goluri.

Asistenta s-a cifrat la un total de 406.151 de spectatori, cu recordul de 71.000 la Stuttgart, la meciul R.F.G. – Bulgaria, la 19 noiembrie, pe marele stadion “ Gottlieb-Dei-mler”.

Înainte de a trece spre faza urmatoare a competitiei, poate ca nu ar fi lipsit de inte- res sa consemnam rezultatele cîtorva partide amicale disputate de echipele europene în perioada acestor jocuri preliminare.

20 august 1974 - Eintracht Braunschweig –Sel România 3 – 1 !

4 septembrie 1974 - Fenerbahce Istanbul – Sel .România 0 – 1

3 octombrie 1974 - Austria – Ungaria 1 – 0 – 36.000 spectatori

10 0ctombrie 1974 - Danemarca – Islanda 2 – 1

17 octombrie 1974 - Cehoslovacia – Suedia 4 – 0 12.000 spectatori.

30 octombrie 1974 - Scotia – R.D.Germana 3 – 0

13 noiembrie 1974 - Cehoslovacia – Polonia 2 – 2

13 noiembrie 1974 - Turcia – Austria 0 – 1

13 noiembrie 1974 - Elvetia – Portugalia 3 – 0 !!!

03 decembrie 1974 - Sel. Israel – Sel . România 0 – 1

12 martie 1975 - Anglia – R.F.Germania 2 – 0

19 martie 1975 - Turcia (B) – România 1 – 1

31 martie 1975 - Cehoslovacia – România 1 – 1

24 aprilie 1975 - Franta – Portugalia 0 – 2

20 august 1975 - Juventus Torino (campioana Italiei ) - Sel.România 2 – 2 - 25.000 spect.

Un joc foarte bun al românilor. Evidentiati : Dudu Georgesu, Lucescu si, în mod deosebit Dobrin.

12 octombrie 1975 - România – Turcia (B) 2 – 2

30 noiembrie 1975 - România - U.R.S.S. 2 – 2

Sîntem la sfîrsit de an, 1975, foarte bun prilej de anchete si bilanturi.

Sa vedem ce va putem oferi…

În afara faptului ca a fost declarat cel mai bun fotbalist sovietic al anului 1975, o ancheta a revistei “ France Football” l-a declarat pe Oleg Blohin cel mai bun fotbalist eu- ropean al anului 1975 (122p). În ordinea imediat urmatoare s-au clasat Franz Beckenba–uer (42p) si JohannCruijff (27p). De mentionat faptul ca, în prima decada a acestui clasa ment, pe locul 10, cu 11 puncte, a fost nominalizat fotbalistul român Dudu Georgescu.

Un al doilea eveniment al acestui an onorant pentru el dar si pentru fotbalul românesc.

În cadrul aceleiasi anchete, cea mai buna formula de echipa europeana a fost con siderata urmatoarea: Maier (Bayern München) – Vogts (Borussia Mönchengladbach), Beckenbauer (Bayern München), Breitner (Real Madrid), Pivarnik (Slovan Bratislava) – Pirri (Real Madrid), Geeles (Ajax Amsterdam) – Lorimer (Leeds United), Dudu Georgescu (Dinamo Bucuresti), Cruijff (C.F.Barcelona), Oleg Blohin (Dinamo Kiev).

Si daca avem un român care ne-a oferit aceste bucurii, la cest sfîrsit de an, sa mai consemnam înca doua astfel de ipostaze.

Tenismanul român Ilie Nastase a cîstigat PENTRU A PATRA OARA trofeul în marele turneu “Masters”.

O ancheta a agentiei U.P.I. a decretat pe gimnasta românca Nadia Comaneci drept CEA MAI BUNA SPORTIVA A LUMII în anul 1975.

Sa revenim la fotbalul nostru … cel de toate zilele.

În ziua de 14 ianuarie 1976, la Zürich, în sala de festivitati a hotelului “Atlantis”, a avut loc ceremonia tragerii la sorti a jocurilor din cadrul sferturilor de finala ale Campionatului European (pentru echipe “A” si cele de tineret), precum si pentru aceeasi faza a celor trei Cupe Europene intercluburi.

În secventa care ne intereseaza, cele patru perechi de meciuri vor fi urmatoarele:

Olanda -- Belgia

Spania -- R.F.Germania ( sau Grecia)

Iugoslavia -- Tara Galilor

Cehoslovacia -- U.R.S.S.

În ceea ce priveste cea de a doua pereche de jocuri trebuie de mentionat faptul ca la acest moment al tragerilor la sorti, în cea de a VIII-a grupa preliminara mai era de disputat un joc, cel dintre R.F.Germania si Malta, pe ternul vest-germanilor la data de 28 februarie 1976 (asa fusese programat). Si cum la acel moment situatia în clasamentul ace- stei grupe era urmatoarea – 1) Grecia = 5 = 2 – 3 – 1 = 12 – 9 = 7p. 2) R.F.Germania = 5 = 2 – 3 – 0 = 6 – 4 = 7p ) …era normal sa se ia în consideratie si cvasiimposibila situatie ca vest-germanii sa piarda jocul restanta de pe terenul lor. Acest lucru, bineînteles nu s-a întîmplat, nemtii vor cîstiga cu 8 – 0 si implicit si grupa a VIII-a.

Cu ocazia reuniunii U.E.F.A., în prima decada a lunii februarie, la Marbella (Spania), s-a hotarît, de principiu, ca turneul final al acestei editii a C.E. sa se desfasoare în Iu goslavia, între datele de 16 – 20 iunie, bineînteles cu conditia absolut obligatorie ca Iugo slavia sa fie una din cele patru tari calificate.

Au fost nominalizate si alte doua tari care si-au propus candidatura pentru organizarea acestui eveniment, si anume Olanda sau R.F.Germania (acesteia din urma acceptîn du-i-se candidatura doar în ipostaza ca se va califica pîna la acest nivel !!!).

Un lucru foarte important de care vor trebui sa tina cont echipele participantesi în acelasi timp si cititorii nostri este acela ca – în caz de egalitate de golaveraj dupa cele doua jocuri ale acestei faze NU SE IA ÎN CONSIDERARE REGULA GOLULUI MARCAT ÎN DEPLASARE (ca în Cupele Europene intercluburi) ci se disputa un al treilea joc pe un teren neutru (vezi cazul România – Ungaria de la editia precedenta).

Si am ajuns înaintea sferturilor de finala, ce urmeaza a avea loc în zilele de 24 si 25 aprilie (turul) si 22 mai (returul).

Sa le trecem sumar în revista si pe acestea:

Sîmbata, 24 aprilie 1976, la Zagreb, Iugoslavia – Tara Galilor 2 – 0 ( 1 – 0 )

Stadion “Maksimir”, spect. 50.000 Arbitru: Paul Schiller (Austria).

Au marcat: Vukotici(min.10) si Popivoda (min.55).

La iugoslavi nu a putut evolua Geaici, în continuare indisponibil. Nu a fost un im pediment pentru acestia de a ataca în permanenta spre terenul galezilor care, oricît ar fi fost ei de britanici si de scortosi în orgoliul lor, au adoptat cea mai pura tactica defensiva , în ideea obtinerii unui rezultat cît mai strîns. Ceea ce le-a reusit doar cu un pasiv de doua goluri, datorat în mare masura si prestatiei deosebite a portarului lor William Davies, cît si a celor doi fundasi centrali, Malcolm Page si Jan Evans.

Le va fi sufficient iugoslavilor doar acest avans de doua goluri ?

La 24 aprilie 1976, la Bratislava, Cehoslovacia – U.R.S.S. 2 – 0 ( 1 – 0 )

Stadion “TehnoPole”, spect.50.000 Arbitru : Hilmi Ok (Turcia)

Au marcat : Moder (min. 34) si Panenka (min.47).

Remaniata echipa a lui Vaclav Jezek, în care se îmbina fericit forta si vigoarea tineretului (Gogh, Moder, Knapp, Masny, Panenka) cu experienta “batrînilor” (Viktor, Dobias, Capkovics), a facut din nationala Cehoslovaciei o forta de temut la aceasta ora în Europa. Ca drept dovada, formidabila masinarie de fotbal a lui Lobanovski si a lui Dina- mo Kiev a trebuit sa se recunoasca învinsa, pe merit, iar returul de la Kiev va fi greu de anticipat, luînd în considerare ipostaza acestor premise si a acestui rezultat.

La 24 aprilie 1976, la Madrid Spania – R.F.Germania 1 – 1 (1 – 1 )

Stadion “Vicente Calderon” , spect. 63.000 Arbitru: John Keith Taylor (Anglia)

Au marcat: Santillana ( min.1) respective Beer (min.60).

Rapidul gol înscris de Santillana în chiar primul minut al jocului, cînd poate unii spectatori nici nu se instalasera bine în scaune, nu a fost neaparat si suficient pentru a da curs unei partide usoare si unei victorii de presupus, mai ales atunci cînd ai în fata “panzerele” germane ale campioanei mondiale “ en titre”.Si, nota bene, din apararea germana a lipsit unul din oamenii indispensabili, “madrilenul “ Paul Breitner.

Nemtii s-au aparat meticulous, Maier a fost din în mare forma si nu a mai trecut nimic de el, iar în minutul 60 Beer a reusit chiar si sa egaleze …si atît.

Duminica 25 aprilie, la Rotterdam Olanda – Belgia 5 – 0 ( 2 – 0 )

Stadion “ De Kuip”, spect. 38. 000 Arbitru : Jean Dubach (Elvetia)

Au marcat: Rijsbergen (min.17), Rensenbrink (min. 28, 58, 85), Neeskens (min 80 – 11m).

Iata ca si fara “Magicianul “ Rinus Michels la timona, echipa “portocalie”, înca pe osatura aceleia care obtinea argintul la editia recenta a “Weltmeisterschaft”-ului,dar cu Gregorius Knobel pe post de “cîrmaci”, a reusit si în aceasta partida sa faca legea în te ren, cu un Cruijff inimitabil în postura de sef de orchestra,“ creierul” si servant în acelasi timp de pase pentru un Rensenbrink care parca nu se mai satura sa marcheze. Nu mai vor bim si de situatii într-un meci încheiat la un asemenea scor, ce nu a fost si mai mare gratie portarului belgian Piot care a aparat si el atît cît s-a putut apara. Nu stiu ce vor putea remonta în retur elevii antrenorului Raymond Goethals.

Toate meciurile returului s-au disputat duminica 22 mai 1976.

La Cardiff, pe “Ninian Park” Tara Galilor – Iugoslavia 1 – 1 ( 1 – 1 )

Arbitru: Rudi Glockner (R.D.Germana) 50.000 de spectatori

Au marcat: Evans (min.38), respective Katalinski (min.18- 11m).

Dupa golul înscris de Katalinski în minutul 18, dintr-o lovitura de la 11 metri , corect acordata pentru un fault evident în careu asupra lui Jerkovici, dar vehement contestata de jucatorii galezi, spiritele s-au încins, atît în teren cît mai ales în tribune. Jucatorii echipei gazda au început sa faulteze tot mai mult, mai ales în repriza a doua cînd acestia au început a întelege ca sansele lor erau din ce în ce mai slabe spre a se califica iar adversarii lor se aparau calm, organizat în aparare si cu rare încercari de contraatac. E adevarat ca sîrbii au început a se preta la un evident antijoc si trageri de timp. La o astfel de situatie, la un banal fault de joc, iugoslavul Jerkovici s-a opus repunerii rapide a balonului, s-a creat o altercatie în urma careia acesta din urma s-a ales cu un cartonas galben. Galezii au protestat solicitînd eliminarea iugoslavului. Dupa calmarea incidentului, în teren, spirite înfierbîntate din tribuna au produs dezordine si scandal la adresa fotbalistilor iugoslavi si a arbitrului. Cei turbulenti si scandalagii nu au putut fi temperati de organele de politie de pe stadion, iar la sfîrsitul partidei o parte a publicului a invadat terenul de joc.

Arbitrii si jucatorii iugoslavi s-au reusit retrage de pe teren sub protectia politiei

Meciul s-a încheiat cu scorul de 1 – 1 si, bineînteles, cu calificarea iugoslavilor.

Pentru aceste incidente petrecute în teren, considerate a fi fost provocate de jucatorii galezi cît si pentru faptul ca mare parte din public a patruns pe terenul de joc, cu intentii vadit belicoase, într-o sedinta a U.E.F.A. care a avut loc la începutul lunii iunie la Berna, echipa nationala a Tarii Galilor a fost suspendata pentru editia 1978 - 1980 a Campionatului European.

La Kiev, pe stadionul “Olimpiiskii” 100.000 de spectatori

U.R.S.S. -- Cehoslovacia 2 – 2 ( 0 – 1 )

Arbitru: Alastair MacKenzie (Scotia )

Au marcat : Buriak (min. 53), Blohin (min. 87), respectiv Moder (min. 45 si 82)

Cehoslovacii au adoptat tactica unei defensive ultraaglomerate, reusind ca pe durata primei reprize sa faca fata numeroaselor atacuri ale sovieticilor, din ce în ce mai dezordonate, pe masura ce timpul trecea si nu reuseau sa deschida scorul. Ba chiar si mai mult, în ultimul minut al primei reprize oaspetii au un contraatac care se va dovedi viabil si încheiat cu golul tînarului Moder.

Dupa pauza scenariul se repeta, în mare masura, sovieticii egaleaza prin Buriak, nu mult timp dupa pauza dar a fost o zi nefericita pentru ei cînd, mai ales starea nervoasa si-a pus amprenta pe jocul lor si nu vor mai reusi mai nimic. Spre final Moder va deveni eroul acelei zile, marcheaza din nou pentru oaspeti, Blohin va egala din nou dar în 3-4 mi nute pe care le-au mai avut la dispozitie pîna la sfîrsitul jocului nu s-a mai putut face ni – mic, peste ce nu se putuse face pîna atunci.

Astfel Cehoslovacia a fost o merituoasa echipa calificata pentru turneul final.

Aceasta partida a fost în mare masura asemanatoare cu cea de la Bucuresti, dintre România si Spania. În ambele cazuri echipa vizitatoare s-a impus mai ales în planul psihic al bataliei.

La München , pe “ Olympiastadion” spectatori : 77.600

R.F.Germania – Spania 2 – 0 ( 2 – 0 )

Arbitru : Robert Wurtz ( Franta)

Au marcat : Höness( min. 17), Topmöller (min. 43)

A fost practic un meci fara istoric, pe toata durata sa la discretia vest-germanilor, care nu le-au permis spaniolilor sa-si etaleze eventualele virtuti tehnice care sa le permita sa încropeasca ceva actiuni care sa fie cu adevarat priculoase pentru poarta lui Maier

Nu era posibil sa te poti opune acestei forte care era Nationalei vest-germanilor.

La Bruxelles , stadionul “ Heysel” cca. 20.000 de spectatori

Belgia – Olanda 1 – 2 ( 1– 0)

Arbitru: Alberto Michelotti (Italia)

Au marcat : Van Gool (min. 27) respectiv Rep (min.61) si Cruijff (min. 77)

Faptul ca belgienii au reusit sa înscrie primul gol al partidei si ca au pastrat acest scor pîna la pauza ar fi putut sa lase impresia ca acestia vor termina victoriosi o partida pe care olandezii o trateaza la diverse sau, pe care în mod deliberat au gîndit sa o lase ca- dou gazdelor dupa zdrobitorul 5 – 0 de la Rotterdam. Dar nu, a fost doar o falsa impresie, “portocaliii” si-au primit sapuneala la vestiare si au revenit în teren sa joace si fotbal .

Si s-a vazut … Au egalat în primul sfert de ora, în urmatorul au luat conducerea printr-un gol, care nu era neaparat de exceptie dar era 2-1 pentru Olanda si a trimis spec- tatorii belgieni spre casele lor mai devreme de minutul 90.

Acel 1-7 consemnat pe tabela de scor dupa formula “aggregate” era de neaducere aminte.

S-au calificat, deci, Iugoslavia, Cehoslovacia, R.F. Germania si Olanda , urmînd ca jocurile turneului final sa se dispute între 16 si 20 iunie în Iugoslavia , la Zagreb si Belgrad. Jocurile din cele doua orase se vor desfasura pe stadioanele “Maksimir”(Zagreb), cu capacitatea de 64.139 de locuri, si “Steaua Rosie” (Belgrad), cu o capacitate de 98.856 de locuri.

În primul joc, la 16 iunie 1976, la ora 21,15 ,la Zagreb

Cehoslovacia -- Olanda 3 – 1 ( 1 – 0 , 1 – 1)

Stadion “ Maksimir “, spectatori 31.000

Arbitru : Clive Thomas (Tara Galilor)

Au marcat: Ondrus (min. 19), Nehoda (min.114), Vesely (min. 118)

CEHOSLOVACIA : Viktor – Dobias, Capkovics (min.106-Jurkemik), Ondrus, Pivarnik – Gögh, Polak, Panenka – Moder (min.91- Vesely), Masny, Nehoda.

Antrenor: Vaclav Jezek

C.G.:Pollak, Dobias . C.R . Pollak (60)

OLANDA : Schrijvers- Suurbier, Rijsbergen (min.37 – Van Hanegem), Van Kraj, Krol – Neeskens, Jansen, Van De Kerkhoff – Rep (min. 65- Geels), Cruijff, Rensen brink. Antrenor: Gregor Knobel

C.G.: Cruijff, W.van De Kerckhoff C.R.: Neeskens (76), Van Hanegem (115)

Au fost doua reprize echilibrate, cu dominari de ambele parti dar si cu multe în- treruperi de joc din cauza duritatilor si a numeroaselor faulturi comise de jucatori din ambele formatii. Acestui fapt nu i-a prea putut face fata arbitrul galez care a cam scapat jocul din mîna, chiar daca a fost destul de generos în împartirea cartonaselor galbene si rosii. Cel de pe urma cartonas rosu i l-a acordat olandezului Van Hanegem, pentru îndelun gate proteste în care pretindea ca acel ultim gol al cehilor ar fi fost marcat de Nehoda în urma unei pozitii de ofsaid.

În al doilea joc, joi, 17 iunie , la Belgrad, ora 21,15

Iugoslavia – R.F.Germania 2 – 4 ( 2 – 0 , 2 – 2 )

Stadion “Steaua Rosie “ spectatori : 90.000

Arbitru: Alfred Delcourt (Belgia)

Au marcat: Popivoda (min.19) si Geaici (min.32) respectiv Flohe(min.65,119) si Dieter Müller (min.82,115).

IUGOSLAVIA: Petrovici- Buljan, Muzinici, Katalinski, Surjak – Popivoda, Oblak (min.20 Peruzovici), Acimovici (min.105) – Jerkovici, Geaici, Zungul .

Antrenor : Ante Mladinici

R.F.GERMANIA : Maier – Vogts, Dietz, Schwarzenbeck, Wimer (min.79-Dieter Müller) - Beckenbauer, Beer – Bonhof, Höness, Holzenbein, Danner

Antrenor : Helmut Schön

Partida poate fi data ca EXEMPLU DE CUM NU TREBUIE abordat, în continuare, un joc de catre o echipa care conduce cu 2 – 0, si mai ales împotriva nemtilor sau a englezilor. Poate de la aceasta partida sa se fi împamîntenit pe la noi, pe la crainicii Tv si scriitorii de gazete, butada cum ca “ scorul de 2 – 0 este cel mai periculos rezultat”.

Cert este ca în prima repriza “plavii” au facut un joc încîntator, teutonii parca n-ar fi existat. Mai ales ca în echipa “albastrilor “ juca si Dragan Geaici. Dar a venit pau za, nu se stie cine a dat comanda “stop motoarele” si vazînd ei, nemtii, ca de partea cea-lalta armata lui Mladinici e pusa pe altfel de joaca, au trecut la cîrma jocului, au cautat în toate cartile de amintiri ale ultimilor doi ani în care era scris, negru pe alb, ca ei sînt cam pionii mondiali “en titre”, si pîna la finele celor 90 de minute au dovedit acest lucru.

Heinz Flohe, prea des mai mult rezerva în aceste preliminarii, chiar si acum intrat abia în minutul 46, dupa mai putin de 20 de minute de la intrarea sa în teren a avut o prima ocazie,iar pe a doua “a scris gol”, moment de descumpanire pentru iugoslavi si de iesire din hangare a “panzerelor”. La insistentele secundului Jupp Derwal, “ vulpoiul” Schön l-a ridicat de pe banca pe “tinerelul “ Dieter Müller , l-a trimis în teren si peste nu mai trei minute acesta a semnat condica de prezenta la întîlnirea cu “ obiectul “, si l-a facut fericit pe batrînul meister, cel ce avusese încredere în ucenicul sau.

Iugoslavii fusesera la un pas de fericire dar nu le-a fost dat a se întîlni cu aceasta.

În prelungiri, itinerariul balonului avea sa aiba un singur sens, catre poarta iugo slavului Petrovici. Cele doua rezerve de lux, Heinz Flohe si Dieter Müller au mai trimis cîte o data mingea dincolo de linia de tusa a portii iugoslave, ultima data cu un minut înainte de final, si în tribune s-a asternut tacerea.

R.F.Germania mai ajungea într-o finala…

Si au urmat finalele …

Mai întîi, sîmbata 17 iunie, ora 21,15 , la Zagreb, disputa pentru locurile 3 si 4

Olanda – Iugoslavia 3 – 2 ( 1 – 2 , 2 – 2 )

Stadion “ Maksimir” spectatori : 15.000

Arbitru: Walter HUNGERBÖHLER (Elvetia)

Au marcat : Geels (min.27, 107), Willie van De Kerkhof (min. 39) respectiv Katalinski (min.43) si Geaici (min.83).

Olanda: Schrijvers – Suurbier, Van Kraj, Wilhelm van De Kerkhof, Krol – René van DeKerkhof, Peters, Geels – Arntz (min.70 – Kist), Jansen (min.46 Meutsfege), Ren- senbrink. Antrenor : Gregor Knobel

Iugoslavia: Petrovici - Buljan, Muzinici, Katalinski, Surjak – Oblak, Jerkovici – Popivoda, Acimovici (min.46 - Vladici), Geaici, Zungul (min.46 – Halilhodzici).

Antrenor : Ante Mladinici

Mai întîi e de remarcat anemica prezenta a spectatorilor localnici la ceasta parti da, 15.000 de spectatori în imensitatea unui stadion de aproape 70.000 de locuri e cumva deplorant si putin încurajator pentru ca o echipa gazda sa joace într-un asemenea decor.

A fost în primul rînd o palma morala primita de elevii antrenorului Mladinici, de aceea aproape ca nici nu e de mirare ca dupa acea drama suferita în meciul cu nemtii sa porneasca la lupta de pe o astfel de “trambulina” si ca în primele 45 de minute nu au realizat aproape nimic.

În al doilea rînd e de consemnat faptul ca la olandezi nu au jucat Neeskens, van Hanegem si Cruijff, pentru cartonase rosii sau cumul de cartonase galbene primite în me- ciul cu Cehoslovacia .

Cu toate acestea echipa olandeza a facut un meci excelent în prima repriza, a condus cu 2 – 0 pîna în minutul 43 cînd fundasul Katalinski a înscris un gol frumos din lovitura libera.

Dupa pauza “albastrii” lui Mladinici au jucat la adevarata lor valoare,Geaici,mo torul echipei, reusind sa aduca prin jocul lor inimile spectatorilor alaturi de echipa lor favorita si sa renasca sperantele într-un rezultat de valoare. În minutul 83 Geaici a egalat si a dus jocul în prelungiri.Dar, în ultima parte a întîlnirii s-a jucat pentru “ totul sau nimic” si cei fericiti au fost olandezii.

Iugoslavii au pierdut doua jocuri consecutive în fata campioanei si vicecampioa nei mondiale. La aceasta editie Iugoslavia a avut aceeasi soarta ca si Franta în acea editie din 1960.

Olandezii au cucerit medaliile de bronz.

În sfîrsit, finala mare, duminica 20 iunie, la Belgrad, ora 21,15

CEHOSLOVACIA – R.F.GERMANIA 2 – 2 ( 2 – 1 , 2 – 2 , 2 – 2 )

Stadion : “Steaua Rosie” spectatori : 35.000

Arbitru : Sergio Gonella ( Italia )

Au marcat : Svehlik (min. 8), Dobias (min. 25) respectiv D.Müller (min. 28 ) si Holzenbein (min.89).

La loviturile de departajare au marcat : Masny (1-0), Bonhof (1 – 1),Nehoda (2-1), Flohe (2 – 2),Ondrus (3-2), Bongartz (3 – 3 ), Jurkemik (4-3), Höness (4-3), Panenka (5-3)…si gata!

CEHOSLOVACIA : Viktor – Dobias (min.109-Vesely), J.Capkovics, Ondrus, Pivarnik – Svehlik (min.79- Jurkemik), Gogh – Panenka, Moder, Masny, Nehoda (min. 80-Biros). Antrenor: Vaclav JEZEK

R.F.GERMANIA : Maier – Vogts, Dietz, Scwarzenbeck, Wimmer (min.46 – Flohe) – Beckenbauer, Beer (min.80-Bongartz) – Bonhof, Höness, D.Müller, Holzenbein.

Antrenor : Helmut SCHÖN

Meciul în sine nu a avut virtuti tehnice sau realizari deosebite dar s-a luptat cu o ardoare deosebita evidentiind din nou capacitatea echipei vest-germane care a remontat dupa un 0 – 2 si a egalat înaintea ultimului minut de joc.

Prelungirile nu au mai adus niciun gol si atunci , pentru departajare, nu s-a mai recurs la regula celui de al doilea joc ci s-a mers pe noua formula legiferata în ultima perioada pe plan international, si anume aceea a executarii unei duble serii de cîte cinci lovi turi de la 11 metri.

La aceste lovituri, la scorul de 4-3 pentru cehi, vest-germanul Höness a ratat, sau sa spunem ca a aparat Viktor, a mai executat Panenka pentru cehi, a fost 5-3 , si atît .

A cîstigat deci Cehoslovacia care, sinceri sa fim, înaintea acestui turneu final ar fi putut fi creditata doar cu sansa a patra.

Finala a evidentiat exceptionala pregatire fizica a ambelor echipe, dar mai ales a echipei vest-germane, care a disputat doua jocuri în prelungiri(în numai trei zile, 17 si 20) si tot atît de important cea psihica, în care din nou vest-germanii au excelat.

A se remarca faptul ca în ambele partide acestia au fost condusi cu 2 – 0 si au avut capacitatea de a reveni în cea de a doua parte a acestor întîlniri.

De aceea este foarte aproape de adevar ceea ce a spus Joao Havelange, presedin- tele F.I.F.A.: “ Aceasta finala se pare ca ar fi avut doi învingatori, dar ultimul cuvînt a a partinut echipei Cehoslovaciei. Jocul a fost însa deosebit, prin marea putere de lupta si daruire a ambelor formatii, constituind o admirabila propaganda pentru fotbal”

Vaclav Jezek, antrenorul echipei Cehoslovaciei: “Cred ca Victoria noastra a fost meritata, chiar daca ea a fost obtinuta în urma loviturilor de la 11 metri. A fost o victorie a spiritului colectiv, un admirabil exemplu de daruire totala a tuturor jucatorilor nostri. Sper ca si pe viitor sa putem demonstra aceste calitati”

În acelasi context al acestei finale ar mai fi de adaugat alte cîteva lucruri, colaterale, totusi, celor spuse mai sus.

În ziua acestei finale, portarul Ivo Viktor, cumva eroul partidei, a împlinit vîrsta de 34 de ani.

Acest joc a fost cea de a 21 –a partida consecutiva fara înfrîngere pentru nationa la Cehoslovaciei.

Cu ocazia acestui joc, vest-gemanul Franz Beckenbauer a bifat cea de a 100-a

prezenta pentru nationala tarii sale.

Toate cele patru partide ale turneului final au necesitat prelungiri, unicat pîna la aceasta editie, lucru ce a demonstrat ca aceste patru echipe erau de valori apropiat egale si ca la acest nivel au ajuns, cu adevarat, cele mai bune echipe ale momentului în Europa.

Precum în mai toate situatiile, nu jucatorii au fost principalii autori ai dramei fot balului iugoslav, si atunci antrenorul Ante Mladinici s-a vazut pus în situatia de a-si da de misia.

Înainte de a încheia materialul dedicat acestei a V-a editii a Campionatului Euro pean sa venim cu cîteva date de ordin statistic.

La cele 96 de partide din grupele preliminare au oficiat un numar de 82 de arbitri dintre care 12 la cîte doua meciuri = Ferdinando Biversi (R.F.Germania), Charles Corver (Olanda), R.Holley Davidson (Scotia), Alfred Delcourt (Belgia), Sergio Gonella (Italia ), Pablo Sanchez Ibanez (Spania), Erich Linemayr (Austria), Alberto Michelotti (Italia), Ni- colae Rainea (România), Robert Schaut (Belgia), René Vigliani ( Franta), H.J.Weiland (R.F.Germania) = si înca unul, care a arbitrat trei meciuri, Paul Schiller (Austria).

În lista celor care au arbitrate doar la un singur joc trebuie sa-l reamintim si pe românul Gheorghe Limona.

În lista celor 82, zece dintre ei au mai arbitrat cite un meci în fazele superioa – re, si anume: Jean Dubach(Elvetia), Rudi Glöckner (R.D.Germana), Walter Hüngerbohler (Elvetia), Alastair Mackenzie( Scotia), John Keith Taylor (Anglia), Clive Thomas (Tara Galilor) si Robert Wurtz (Franta), plus Sergio Gonella (total 3), Alfred Delcourt (total 3 ) si Paul Schiller (total 4).

Cel de al 84-lea a fost Hilmi Ok (Turcia), care nu a arbitrase în faza grupelor dar a arbitrat un joc în sferturile de finala.

Au oficiat la centru arbitri din 31 de tari, mai putin din Cipru.

Cifra totala a spectatorilor, la toate cele 108 meciuri, s-ar parea ca a fost de 4.003.772.

Golgeterii competitiei au fost:

Donald Givens (Irlanda) = 8 goluri

Tibor Nyilasi (Ungaria) = 6 goluri

Malcolm Mac Donald (Anglia), Hans Krankl (Austria), Zdenek Nehoda (Ceho- slovacia), Josip Katalinski (Iugoslavia), Johannes Cruijff (Olanda), Rob Rensenbrink (O – landa), toti cu cîte 5 goluri

Au marcat cîte un autogol:

Resko (U.R.S.S.) pentru Turcia

Dunne (Irlanda) pentru Turcia

Ismail (Turcia ) pentru Elvetia

Ondrus (Cehoslovacia ) pentru Olanda.

La reuniunea U.E.F.A. de la Stockholm, tinuta în perioada 22-26 iunie 1976, unde s-au discutat toate problemele, bune sau rele, legate de editia recent încheiata a Campionatului European, s-a stabilit, printre altele, ca pentru turneul final al editiei 1980, tara organizatoare sa fie stabilita CU CEL PUTIN TREI LUNI ÎNAINTEA datei alese pentru desfasurarea acestei faze a competitiei.

Ramîne de vazut, totusi, daca nu se va mai modifica ceva între timp!

04.10.2024
18:00	UTA	Petrolul	3 - 1
21:00	Farul	Dinamo	1 - 1
05.10.2024
16:45	Unirea	U Cluj	2 - 2
19:00	CFR Cluj	Poli Iasi	2 - 1
21:30	Otelul	CSU Craiova	1 - 1
06.10.2024
13:30	Hermann	Sepsi	0 - 4
18:15	Botosani	Rapid	2 - 0
21:00	FCSB	Gloria Buz.	3 - 2

Campionatele Europene de Fotbal - Editia a V-a

Contribuie

Cuprins

Parteneri

Social media