Menu

Campionatele Europene de Fotbal

  • Scris de forfecel (ştie_mucala)
  • Categorie: Fotbal Extern
CAMPIONATELE EUROPENE DE FOTBAL

Delauney HenriIdeea organizarii unui campionat de fotbal între tarile Europei a fost formulata pentru prima data în 1927 de catre francezul Henry Delauney,unul dintre sustinatorii proiectului nu cu mult înainte propus de Jules Rimet, acela al organizarii unui campionat mondial de fotbal.

Se voia practic realizarea unei competitii europene paralela cu cea mondiala si împruna sa duca la edificarea si propasirea evenimentului fotbalistic, la universalizarea lui .

Ideea nu a prea surîs unor federatii europene,demararea competitiei mondiale prinse-se aripi si de aceea cea europeana aparea ca un plus care deocamdata nu-si gasea oportunitatea. Proiectul lîncezea, anii treceau si a izbucnit si un al doilea razboi mondial. Nici o sansa asadar…

La jumatatea deceniului al saselea demarase pe plan european o competitie la nivelul echipelor de club, initiata de Gabriel Hanot, redactorul sef al cunoscutei publicatii franceze “L`EQUIPE” ,cel care ulterior avea sa sustina pe Pierre Delauney în a relua ideea tatalui sau de a se institui o competitie fotbalistica intertari la nivel european.

Drept urmare, în 1957, la Congresul F.I.F.A., care s-a desfasurat la Köln, s-a pus în discutie propunerea lui Pierre Delauney.

Cu 14 voturi pentru, 4 abtineri (tarile din Marea Britanie) si 5 împotriva, propunerea a fost validata si în anul urmator a si debutat sub denumirea de “CUPA NATIUNILOR - HENRY DELAUNEY”.



Editia I-a

Euro 1960La prima editie s-au înscris si au participat 17 echipe nationale, printre care si România..

Organizarea turneului final a fost încredintata Frantei, în semn de pretuire pentru initiativa si pentru sustinerea ferventa a marilor competitii sportive. Daca vom reaminti si faptul ca si ideea organizarii Jocurilor Olimpice moderne apartinea unui francez, Pierre de Coubertin, iar aceea a Campionatelor Mondiale altui francez, Jules Rimet, consideram ca natiunea franceza merita stima si atentia fedratiei europene si alegerea facuta a fost una de mult bun simt si cît se poate de îndreptatita.

Sistemul de disputare al competitiei era cel eliminatoriu, în dubla mansa. Datorita numarului de echipe înscrise s-a impus necesitatea instituirii unui joc preliminar, în care si-au disputat calificarea Cehoslovacia si Irlanda. A învins Cehoslovacia dupa 4 – 0 acasa si 0 – 2 în deplasare.

Jocurile primului tur propriu-zis au debutat la 28 septembrie 1958 cu întîlnirea Ungaria – U.R.S.S. Lista completa a acestor partide a fost urmatoarea:

U.R.S.S. -- Ungaria 3 – 1 si 1 - 0

FRANTA -- Grecia 7 – 1 si 1 - 1

ROMÂNIA -- Turcia 3 – 0 si 0 - 2

Norvegia -- AUSTRIA 0 – 1 si 2 - 5

IUGOSLAVIA -- Bulgaria 2 – 0 si 1 - 1

R.D.Germana -- PORTUGALIA 0 – 2 si 0 - 3

Danemarca -- CEHOSLOVACIA 2 – 2 si 1 – 5

Polonia -- SPANIA 2 – 4 si 0 - 3

În sferturile de finala s-au consemnat rezultatele:

Portugalia -- IUGOSLAVIA 2 – 1 si 1 – 5

Franta -- Austria 5 – 2 si 4 – 2

România -- CEHOSLOVACIA 0 – 2 si 0 – 3

U.R.S.S -- Spania 3 – 0 si 3 – 0

Revenind asupra rezultatelor din aceste doua tururi se poate concluziona, fara a gresi, ca nu s-au consemnat surprize. Singurul comentariu care s-ar putea face ar fi cred acela asupra dublei victorii înregistrate de sovietici asupra maghiarilor, aceasta explicîndu-se, probabil, prin neputinta acestora din urma de a mai reusi crearea unei nationale care sa egaleze valoarea acelei mari echipe din 1954 si poate în primul rînd datorita neferici telor evenimente din noiembrie 1956 din Ungaria, dupa care majoritatea jucatorilor maghiari de superclasa au fugit din tara, în frunte cu celebrul Ferenc Puskas ,împrastiindu-se pe la mari echipe din vestul Europei.

În “sferturi”, echipa Spaniei nu s-a prezentat la jocurile cu nationala sovietica pe considerente politice.

Echipa României nu a reusit sa-si depaseasca conditia. A eliminat Turcia, în primul tur, dar Cehoslovacia a fost o nuca prea tare pentru ea.

Meciurile cu echipa Turciei s-au disputat la 2 noiembrie 1958, la Bucuresti, si la 26 aprilie 1959, la Istanbul.

În meciul de la Bucuresti, România a învins mai greu decît o arata scorul, reusind sa puncteze abia în ultima jumatate de ora prin Oaida (min.62),Gh.Constantin(min. 77) si Constantin Dinulescu (min.81). A fost utilizata urmatoarea formula de echipa: C.Toma – Cornel Popa, Al.Caricas, D.Macri – Vasile Alexandru, Nelu Nunweiller III -Nicolae Oaida, Gh.Constantin, C.Dinulescu, Haralambie Eftimie, Nicolae Tataru.

În returul de la Istanbul, pe stadionul “Mithat Pasa”, vom trage cu dintii de un rezultat cît mai strîns si vom scapa cu numai doua goluri la pasiv, opera aceluiasi Lefter, dintre care unul din penalty.

Asadar, ne-am calificat …dar cum? O victorie a la Pyrus, pentru ca în urmatoarele doua meciuri, cele cu Cehoslovacia, vom primi cinci goluri fara a reusi sa marcam vreunul. Si cu asta am încheiat cursa.

În primul joc, cel de la Bucuresti au marcat Masopust si Bubnik, iar în returul de la Bratislava au marcat Bubernik, de doua ori, si din nou acelasi Bubnik. Nu e mai putin adevarat ca în echipa cehoslovaca jucau, printre altii, portarul Schroiff, fundasii Novak si Po pluhar, atacantii Masopust, Kvasnak, Bubernik, nume care se remarcasera in editia suedeza a Campionatului Mondial din 1958 sau care, si mai mult, vor juca în finala Mondialului din 1962, la Santiago de Chile.

Nu e mai putin adevarat ca si la ai nostri au jucat cîteva dintre celebritatile vremii, portarul Ion Voinescu,Gh.Constantin, Dinulescu, Nae Tataru, Mircea Dridea. Si totusi ,un stigmat al neputintei ne-a stapînit în cele doua meciuri, cum de altfel acesta ar putea fi atributul care l-ar fi meritat evolutia echipei noastre în tot deceniul care se încheia. Fusese “ un deceniu al talentelor pierdute” cum bine îl caracterizase un celebru cronicar de specialitate, un deceniu care avea sa fie unul dintre cele mai cenusii din istoria fotbalului românesc, un deceniu în care o serie de exceptionale valori îi numesc aici pe C.Toma, Ion Voinescu, Apolzan, fratii Zavoda, Calinoiu, Bone, Paraschiva, Petschowski, Ozon, Gh. Constantin, Suru, Nicolae Tataru - nu au reusit pe plan international decît sporadic sa eta leze întreaga gama a talentului lor, s-au risipit fara nici o reusita de marca.

Reamintind doar ca antrenorii echipei care a participat în aceasta campanie europeana au fost Augustin Botescu si Ilie Oana, punem capat acestui capitol al evolutiei noastre si ne vom îndrepta atentia catre turneul final al competitiei europene.

În vara anului 1960, mai exact în perioada iunie – iulie, în semi finalele de la Paris si Marsilia, Iugoslavia va învinge cu 5 – 4 echipa Frantei iar U.R.S.S. va cnockauta Cehoslovacia cu un prea sever 3 – 0.

La Paris, francezii au condus cu 4 – 2 dar “plavii” vor înscrie trei goluri în numai trei minute si vor îndolia un stadion si o natiune. Ba, chiar mai mult, francezii vor pierde si meciul pentru locul 3 , 0 – 2 cu Cehoslovacia .

Finala a avut loc la 10 iulie 1960 la Paris, pe celebra arena “Parc desPrinces”. Din pa- cate, cele doua nescontate înfrîngeri ale francezilor - a nu se uita, cu doar doi ani în urma echipa cocosului galic cucerea bronzul mondialelor- au adus foarte putini spectatori în tribune, facînd din aceasta finala de cupa europeana un eveniment cu totul oarecare.

Si totusi partida a fost la înaltime …

U.R.S.S -- IUGOSLAVIA 2 – 1 ( 0 – 1 ,1 – 1,2 - 1)

Sub conducerea arbitrului englezArthur ELLIS, s-au aliniat formatiile :

U.R.S.S.: Iasin – Cioheli, Maslenkin, Krutikov – Voinov, Netto -Metreveli, Ivanov, Ponedelnik, Bubukin, Meshi. Antrenor : Gavril KACIALIN

IUGOSLAVIA: Vidinici – Djurkovici, Miladinovici, Jusufi – Janetici,Perusici –Sekularac, Jerkovici,Galici, Matus, Kostici Antrenori : Nikolici, Tirnanici, Lovrici.

Echipele si-au împartit perioadele de dominare, prima sovieticii si a doua iugoslavii, concretizate fiecare în parte de cîte un gol,Galici, în minutl 41 si, imediat dupa reluare, Metrveli în minutul 49.

Partida afost o revarsare de situatii de gol de ambele parti dar si de parade de exceptie ale celor doi portari, sovieticul Lev Iasin fiind într-o zi cu totul si cu totul formidabila. În prelungiri va înscrie Ponedelnik , în minutul 113, gol ce va consemna victoria sovieticilor.

S-au detasat, peste media celorlalti, iugoslavul Sekularac, una din stelele mondiale ale anilor 1958 – 1964, iar de partea cealalt, în afara de Iasin, mijlocasii Netto si Voinov, precum si cele doua foarte rapide si inventive extreme, Metreveli si Meshi.

La încheierea jocurilor se poate conchide ca apetitul fusese deschis si U.E.F.A se putea felicita pentru o noua reusita în plan competitional, al momentului si de perspectiva.



Editia a II-a

Euro 1964Pentru cea de a doua editie a “Cupei HENRY DELAUNEY” s-au înscris 29 de tari printre care si cele anglo-saxone, ce se aratasera cumva reticente fata de intiativa care adunase pe participantele la prima editie.

Avînd în vedere numarul de tari înscrise s-a impus necesitatea unui tur preliminar ca-re sa conduca la o formula de 16. Adica o dubla de 13 meciuri plus trei echipe intrate direct în “optimi”. Aceste trei echipe, calificate în urma unor trageri la sorti, au fost: Austri a, Luxemburg si U.R.S.S. În plus, e de remarcat faptul ca si la aceasta a doua editie înca nu au participat Germania Occidentala si Scotia. În meciurile acestui tur preliminar s-au consemnat rezultatele:

DANEMARCA -- Malta 6 – 1 ; 1 – 3

IRLANDA -- Islanda 4 – 2 ; 1 - 1

R.D.GERMANA -- Cehoslovacia 2 – 1 ; 1 - 1

ITALIA -- Turcia 6 – 0 ; 1 -.0

SPANIA -- România 6 – 0 ; 1 - 3

Anglia -- FRANTA 1 – 1 ; 2 - 5

Norvegia -- SUEDIA 0 – 2 ; 1 - 1

IUGOSLAVIA -- Belgia 3 – 2 ; 2 - 0

UNGARIA -- Tara Galilor 3 – 1 ; 1 - 1

Polonia -- IRLANDA DE NORD 0 – 2 ; 0 – 2

OLANDA -- Elvetia 3 – 1 ; 1 - 1

BULGARIA -- Portugalia 3 – 1 ; 1 – 3 ; 1 – 0

ALBANIA -- Grecia 3 – 0 ; 3 – 0 (neprez).


Înainte de a trece mai departe e de consemnat faptul ca acest sistem arbitrar al tragerilor la sorti a dus la diminuarea evidenta a calitatii competitei, daca ne gîndim doar ca nationala Luxemburgului accede fara joc în “optimi” iar echipe ca Anglia, Cehoslovacia, Belgia sau Portugalia nu pot accede spre o faza superioara. Sa zicem totusi ca necalificarea Cehoslovaciei o vom trece la capitolul “surprize”, ca si acel 1 – 1 de la Londra urmat de un 2 – 5 pe terenul francezilor, aceste doua ultime rezultate venind din nou sa dea peste nas trufiei insularilor care, chiar si la aceste momente, se mai considerau natiunea cu cel mai bun fotbal din Europa si poate chiar si din lume.

Participarea României a fost una total condradictorie. Meciul de la Madrid, si mai ales rezultatul sau, a fost receptat (în tara) ca o veritabila catastrofa, urmare a unei mult prea fanteziste selectii, la care contributia principala a fost aceea a “Napoleone”-lui fotbalului românesc, antrenorul Constantin Teasca.

Asadar, la 1 noiembrie 1962, în jocul tur de la Madrid, pe “Santiago Bernabeu”,marele stadion din capitala Spaniei, în asistenta a circa 80.000 de spectatori

Spania –România 6 – 0 ( 4 – 0)

Formatia României a fost urmatoarea: Sfetcu – Mircea Georgescu,Ion NunweillerIII,

D.Macri – Emil Petru ,C.Koszka – Ivansuc,Ozon,Marin Voinea, Dumitru Popescu ,Vasile Gergely. Golurile spaniolilor au fost realizate de :Guillot (min.7,20 si 70),Veloso(min.9), Collar (min.17), si Nunweiller III (min. 81-autogol). Dupa cum se vede, în doar 13 minute am primit patru goluri si cu acestea istoria acestei editii era scrisa pe mai mult de juma tate din ea.

În returul de la 25 noiembrie 1962, la Bucuresti, vom reusi o frumoasa victorie de palmares (3 – 1 ) asupra uneia din marile forte ale fotbalului european …si atît.

Sa reamintim ca golurile echipei noastre au fost realizate de N.Tataru (min.2), Manolache(min.8), si Gh: Constantin(min.61) iar pentru spanioli marcase Veloso, în minutul 65. Sub conducerea tehnica a lui Gica Popescu nationala României a jucat cu urmatorul “unsprezece”: Ion Voinescu – C.Popa, Ion Nunweiller III, Dumitru Ivan – Emil Petru , C.Koszka – Ion Pîrcalab, Gh.Constantin, C.Manolache, V.Gergely, N.Tataru. Era practic o combinata Steaua (4)- Dinamo (6) si doar timisoreanul Cici Manolache. Rusinea de la Madrid a fost cumva spalata, e adevarat, dar handicapul de sase goluri nu a putut fi remon tat si spaniolii antrenorului Villalonga (Vicente – Rivilla, Rodri, Calleja – Paquito, Glaria - Collar, Amancio, Veloso,Guillot,Gento) vor fi cei care vor juca în “optimi”.

“Optimile” vor avea loc în primavara lui 1963 si se vor consemna rezultatele.

SPANIA -- Irlanda de Nord 1 – 1 ; 1 - 0

DANEMARCA -- Albania 4 – 0 ; 0 - 1

Austria -- IRLANDA 0 – 0 ; 2 - 3

UNGARIA -- R.D.Germana 2 – 1 ; 1 - 1

U. R.S.S. -- Italia 2 – 0 ; 1 - 1

Olanda -- LUXEMBURG 1 – 1 ; 1 - 2

SUEDIA -- Iugoslavia 3 – 2 , 0 - 0

Bulgaria -- FRANTA 1 – 0 ; 1 – 3

Din nou nedirijata tragere la sorti, dupa criterii valorice, va duce la împerecheri hazardate, ceea ce va face ca sa ajunga în “sferturi “ formatii precum cele ale Danemarcei, Irlandei sau mai ales cea a Luxemburgului în dauna unora precum cele ale Italiei sau Iugoslaviei, echipe care, teoretic, erau cel putin de nivelul semifinalelor sau chiar al finalei competitiei. Sistemul acesta va primi evident serioase critici, si exista înca de pe acum sperante ca el va fi îmbunatit la viitoarea proxima editie, în ideea ridicarii calitativ valorice a competitiei.

Ajunse la nivelul “sferturilor “ de finala se vor înregistra rezultatele:

SPANIA -- Irlanda 5 – 1 ; 0 – 2

Suedia -- U.R.S.S. 1 – 1 ; 1 – 3

Franta -- UNGARIA 1 – 3 ;1 – 2

Luxemburg -- DANEMARCA 3 – 3 ; 2 – 2 si apoi 0 – 1 în al treilea meci disputat la Amsterdam.

Acum, referitor la aceasta a patra confruntare, oricît am vrea sa desconsideram modesta formatie a Luxemburgului si oricît am vrea sa facem caz de norocul ce a însotit-o la tragerile la sorti, este de apreciat totusi prestatia acesteia si, mai mult de atît, exemplara putere de lupta pe care a dovedit-o în toate cele cinci partide disputate, drept pentru care mai degraba este normal de a fi apreciata comportarea sa si de a fi considerata marea revelatie a acestei editii.

Asadar, pe lînga cele trei mari forte ale momentului în Europa –U.R.S.S., Spania si Ungaria – pentru turneul final s-a calificat, mult prea norocos, modesta formatie a Danemarcei, echipa mult sub valoarea chiar si a României la acea perioada.

În situatia astfel creata s-a decis ca turneul final, programat pentru luna iunie 1964, sa fie oferit spre organizare Spaniei.

Lotul spaniol era structurat pe scheletul echipei Atletico Madrid, considerata cea mai în forma a acelui moment si recent cîstigatoare a Cupei Spaniei, acestora urmînd a li se adauga Amancio si Zocco (de la Real Madrid), Paquito (Valencia), Marcellino si Villa (Zaragoza), Del Sol (Juventus Torino) si Suarez (Internazionale Milano).

În lotul maghiar figurau cîteva celebritati ale timpului: Albert, Tichy, Sandor , Fenyvessy, Meszolly, Bene.

La danezi, nume mai putin cunoscute: Berthelssen,Ole Madsen si Danielsen detasîndu-se cumva dintre acestia.

În sfîrsit, la sovietici, mai vechii Iasin, Valentin Ivanov si Ponedelnik pe lînga mai noii Cislenko si Hussainov.

Semifinalele s-au disputat simultan, la Madrid si la Barcelona, la data de 17 iunie 1964.

La Madrid : Spania - Ungaria 2 – 1 ( 1 – 0 , 1 – 1 , 1 – 1 )

Spaniolii au condus pîna în minutul 87 cînd, cu un ultim efort de vointa, maghiarii au egalat. Marcasera Pereda respectiv Nagy. În prelungiri abia, Spania a înscris golul victoriei, în minutul 115, prin Amancio.

La Barcelona : U.R.S.S. – Danemarca 3 – 0 ( 2 – 0 )

O victorie practic asteptata si lejera în acelasi timp, obtinuta prin punctele marcate de Cislenko, Ponedelnik si Valentin Ivanov.

Finalele pentru locurile 3 – 4 si 1 – 2 s-au disputat la 20 iunie, la Barcelona, si respectiv la 21 iunie, la Madrid.

La Barcelona : UNGARIA -- Danemarca 3 – 1 ( 1 – 0 , 1 – 1 , 1 – 1 )

Echipa maghiara a cîstigat cu mult mai greu decît se prevedea . Bene a deschis scorul, în minutul 11, pentru Ungaria si apoi, cu toata presiunea si ocaziile avute, nu a reusit sa se desprinda decisiv, ba, mai mult, spre final danezii au egalat în minutul 84 prin Bertelssen.

În prelungiri maghiarii reusesc totusi înca doua goluri, prin acelasi Novak (min.96 si109), dintre care unul din lovitura de la 11 metri, intrînd astfel în posesia medaliilor de bronz.

Finala mare s-a disputat pe stadionul “CHAMARTIN”( Santiago Bernabeu), în asistenta a 100.000 de spectatori. Spania îsi dorea revansa pentru forfait-ul din prima editie iar U.R.S.S îsi dorea mentinerea titlului obtinut cu patru ani în urma la Paris.

Ce a fost pîna la urma ?

SPANIA -- U.R.S.S. 2 – 1 ( 1 – 1 )

Dupa un scurt studiu introductiv, în minutul 6 spaniolii deschid scorul prin Pereda.

Bucuria publicului spaniol a fost însa de scurta durata deoarece, peste numai doua minute Hussainov restabileste egalitatea pe tabela de marcaj.

A urmat o furibunda cursa spre victorie a formatiei iberice care si-a vazut încununate eforturile abia în minutul 83 prin golul realizat de Marcellino la o centrare a lui Pereda.

Arbitrului englez Arthur HOLLAND i s-au alaturat formatiile:

SPANIA : Iribar – Rivilla, Olivella, Calleja – Fuste, Zocco – Amancio, Pereda, Marcellino, Luis Suarez, Lapetra Antrenor: Jose VILLALONGA

U.R.S.S.: Iasin – Sustikov, Sesternev, Anicikin, Mudrik – Voronin , Korneev - Cislenko,V.Ivanov, Ponedelnik, Hussainov. Antrenor : Konstantin BESKOV

A fost o victorie merituoasa a spaniolilor iar de la acest moment nationala Spaniei era, pentru patru ani, noua campioana a Europei .


Editia a III – a

Euroa 1968Ca urmare a faptului ca la ceasta editie s-au înscris 31 de echipe (mai putin Malta) se poate aprecia caracterul cvasigeneral al participarii tarilor europene si deci îndreptatita decizia U.E.F.A de a modifica titulatura competitiei din “Cupa Europei – Henry Delauney” în aceea de “ CAMPIONATUL EUROPEI”.

Tot ca o consecinta a acestui numar de echipe înscrise precum si a criticilor semnalate dupa cea de a doua editie, s-a modificat si sistemul competitional în ceea ce priveste calificarile catre fazele superioare. Echipele înscrise, si considerate deci ca participante, au fost împartite în 8 grupe preliminare (7 grupe de cîte patru echipe si o a 8-a cu trei echipe) în care se disputa o competitie sistem turneu, cu meciuri tur – retur, prima clasata din fiecare grupa urmînd sa acceada mai departe catre faza “sferturilor de finala” unde intra în aplicare sistemul eliminatoriu, echipele calificate dupa aceasta faza urmînd a-si disputa asa - zisul “ turneu final”. Tara organizatoare a acestui turneu final urmînd a se desemna dupa ajungerea la grupul celor ultime patru echipe ramase în competitie.

Cele opt cîstigatoare de grupe au fost, la ceasta editie, în ordine: Spania ( gr.I-a), Bulgaria (gr.a II-a), U.R.S.S.(gr.a III –a), Iugoslavia ( gr. a IV-a), Ungaria (gr.a V-a), Italia (gr.a VI –a ), Franta (gr.a VII-a) si Anglia (gr.a VIII-a).

Interesant este faptul ca preliminariile nu au fost scutite de surprize,mai exact situatia ca la data de 23 februarie 1968, înaintea jocului Scotia – Anglia, decisiv în grupa a VIII-a, medaliatele editiei 1966 a Campioatului Mondial, respectiv Anglia , R.F.Germania si Portugalia, erau eliminate.

În grupa I-a, înaintea ultimului joc din grupa, Cehoslovacia avea 7 puncte si golaveraj 7-2 , Spania 8 puncte si golaveraj 6 -2, iar golaverajul direct între ele era egal, 2 – 2. Si mai era de disputat doar meciul Cehoslovacia – Irlanda. Cehoslovacilor le era de ajuns si un meci egal dar…nu a fost sa fie asa. Au cîstigat irlandezii cu 2 – 1 si astfel s-a calificat…Spania.

În grupa a II- a, Bulgaria a învins cu 2 – 0, la Stockholm, Suedia, echipa antrenorului Bergmark, rezultat care, coroborat cu un excelent 0 – 0 la Lisabona în compania Portugaliei, a propulsat pe primul loc, neînvinsa, echipa antrenata de fostul international Stefan Boskov. Si unde mai pui, la o diferenta de 4 puncte de a doua clasata si într-o grupa în care, în mod normal, Suedia si Portugalia pornisera cu primele sanse.

În grupa a III-a parcursul sovieticilor a fost aproape fara cusur, victoria austriecilor pe propriul teren întîmplîndu-se la un moment cînd nationala U.R.S.S era deja matematic calificata. Singura observatie fiind a se face asupra ultimului joc din grupa, Austria – Grecia . Meciul s-a întrerupt în minutul 74, la scorul de 1 -1, nu s-a mai continuat în aceeasi zi, reprogramarea acestuia s-a tergiversat si, cum oricare ar fi fost un alt eventual rezultat acesta nu mai putea cu nimic influenta asupra clasamentului final al grupei, s-a luat hota rîrea la nivelul U.E.F.A, ca meciul sa fie omologat cu acel rezultat si clasamentul grupei sa se întocmeasca în consecinta..

În grupa a IV-a, Iugoslavia, dupa 1 – 1 si 1 – 3 cu R.F.Germania, a beneficiat de cea mai mare surpriza a preliminariilor-(Albania – R.F.Germania 0 – 0) –si, acumulînd 6 puncte fata de numai cele 5 ale germanilor, a reusit sa cîstige grupa

În grupa a V-a lupta s-a dat între Ungaria si R.D.G, diferenta de cele doua puncte în favoarea maghiarilor provenind de la jocurile din deplasare contra Danemarcei, maghiarii obtinînd doua puncte iar est-germanii numai unul, precum si cel din deplasare contra Olandei, maghiarii obtinînd un punct iar est-germanii niciunul. Asta a fost…

În grupa a VII-a, Polonia avea înca sanse reale pîna la meciul de acasa cu Franta pe care, din pacate, l-a pierdut cu 1 – 4, pentru ca apoi sa mearga si sa învinga Belgia la Bruxelles si prin aceasta sa dea Frantei cale libera mai departe.

În sfîrsit, în grupa a VIII-a, o grupa exclusiv britanica, la 15 aprile 1957, în primul joc Anglia –Scotia, scotienii cîstigau pe“Wembley”, consemnîndu-se în acest fel o rarissima înfrîngere a Angliei pe propriul teren. Era o fericita optiune luata de scotieni. Dar în continuare englezii nu vor mai pierde alte puncte, lucru care, coroborat cu înfrîngerea scotienilor (1 – 2 ) cu Irlanda si meciul egal obtinut în ultima partida la 24 februarie1968 la Glasgow, (Scotia – Anglia 1 – 1 ) a facut ca într-un final nesperat echipa Angliei sa se ca- lifice pentru “sferturi”.

Consemnam doar, în continuare, toate rezultatele din cele opt grupe preliminare.

Gr.I-a : Spania-Irlanda 0-0 (d)si 2-0 (a);Spania – Turcia 0-0 (d) si 2-0 (a); Spania – Cehoslovacia 0-1 (d) si 2-1 (a); Cehoslovacia – Irlanda 2 -0 (d) si 1 – 2 (a) !!!; Cehoslovacia – Turcia 3 – 0 (a) si 0 – 0 (d); Irlanda – Turcia 2 – 1 (a ) si 1 – 2 (d).

Clasament: 1) SPANIA -8p.2) Cehoslovacia – 7p.3) Irlanda- 5p.4) Turcia- 4.

Gr.a II-a: Bulgaria – Portugalia 1 – 0 (a) si 0 – 0 (d); Bulgaria – Suedia 2 – 0 (d) si 3 – 0 (a); Bulgaria – Norvegia 4 – 2 (a) si 0 – 0 (d); Portugalia – Suedia 1 – 2 (a) si 1 –1 (d); Portugalia – Norvegia 2 -1(d) si 2 – 1(a); Suedia – Norvegia 1 – 3 (d) si 5 – 2 (a).

Clasament: 1) BULGARIA -10p.2) Portugalia-6p.3) Suedia-5p.)Norvegia- 3p.

Gr.a III-a: U.R.S.S.-Grecia 4 – 0 (a) si 1-0 (d); U.R.S.S. – Austria 4 – 3 (a) si 0 – 1 (d); U.R.S.S. - Finlanda 2 – 0( a) si 5 – 2 (d) ; Grecia – Austria 4 – 1 (a) si …anulat (d); Grecia – Finlanda 2 – 1 (a) si 1 – 1 (d) ; Austria –Finlanda 0 – 0 (d) si 2 -1 (a).

Clasament: 1)U.R.S.S.- 10p.2) Grecia – 5p.(7 – 8).3) Austria – 5p(7 – 9).4) Finlanda – 2p

Gr.a – IV-a : Iugoslavia - R.F.Germania 1 – 3 (d) si 1 – 0 (a); Iugoslavia – Albania 2 – 0 (d) si 4 – 0 (a) ; R.F.Germania – Albania 6 – 0 (a) si 0 – 0 (d) !!!

Clasament:1)IUGOSLAVIA – 6p.2) R.F.Germania – 5p.3) Albania – 1p.

Gr. a V-a : Ungaria – R.D.Germana 3 – 1 (a) si 0 – 1 (d); Ungaria – Olanda 2 – 2 (d) si 2 - 1 (a); Ungaria – Danemarca 6 – 0 (a) si 2 – 0 (d) ; R.D.Germana – Olanda 4 – 3 (a) si 0 – 1 (d); R.D.Germana – Danemarca 1 – 1 (d) si 3 – 2 (a) ; Olanda – Danemarca 2 – 0 (a) si 2 – 3 (d).

Clasament: 1) UNGARIA – 9p.2) R.D.Germana – 7p. 3) Olanda – 5p. 4)Danemarca-3p.

Gr. a VI-a : Italia – România 3 – 1 (a) si 1 – 0 (d ); Italia – Elvetia 4 – 0 (a) si 2 – 2

(d); Italia – Cipru 2 – 0 (d) si 5 – 0 (a) ; România – Elvetia 4 – 2 (a) si 1 – 7 (d) !!!!, România - Cipru 5 – 1 (d) si 7 – 0 (a) ; Elvetia – Cipru 5 – 0 (a) si 1 – 2(d).

Clasament:1)ITALIA – 11p. 2) România – 6p.3)Elvetia – 5p.4) Cipru – 2p.

Gr.a VII-a : Franta – Belgia 1 – 2 (d) si 1 – 1 (a); Franta – Polonia 2 – 1 (a) si 4 – 1 (d), Franta – Luxemburg 3 – 0 (a) si 3 – 1 (d); Belgia – Polonia 1 – 3 (d) si 2 – 4 (a); Belgia – Luxemburg 5 – 0 (d) si 3 – 0 (a); Polonia – Luxemburg 4 – 0 (a) si 0 – 0 (d).

Clasament : 1)FRANTA– 9p. 2) Belgia 7p(14 – 9 ) .3) Polonia – 7p(13 – 9). 4) Luxemburg- 1p.

Gr. a VIII –a : Anglia – Scotia 2 – 3 (a) si 1 – 1 (d); Anglia – Irlanda de Nord 2 – 0 (d) si 2 – 0 (a); Anglia – Tara Galilor 5 – 1 (a) si 3 – 0 (d) ; Scotia – Tara Galilor 1 – 1 (d) si 3 – 2 (a); Scotia – Irlanda de Nord 2 – 1 (a) si 0 – 1 (d) ; Tara Galilor – Irlanda de Nord 0 – 0 (d) si 2 – 0 (a).

Clasament : 1) ANGLIA – 9p. 2) Scotia – 8p. 3) Tara Galilor- 4 p.4) Irlanda de Nord – 3p.

Echipa României a facut parte din grupa a VI –a preliminara , alaturi de Italia ,Elvetia si Cipru. În mod normal sansele erau de partea Italiei dar nici sansele noastre nu erau chiar de neluat în seama.

În primul joc, la 2 noiembrie 1966, la Bucuresti, am jucat cu Elvetia. Dupa un 4 – 0 la pauza, a urmat o repriza de relaxare si, drept urmare, în loc de un scor fluviu, ce se profila, a fost în final doar 4 -2. A fost un meci în care debutau tinerii Constantin Fratila (trei goluri în acea partida) si Mircea Lucescu si care au fost, în afara oricaror dubii ,cei mai buni de pe teren. Echipa româna, condusa de antrenorii Ilie Oana si Stefan Covaci, a debutat în aceste preliminarii în urmatoarea alcatuire: Mihai Ionescu – C.Popa, B.Halmageanu, Dan Coe, M.Mocanu – Surdan, Dumitru Popescu – Pîrcalab, Mircea Dridea I, C.Fratila, M.Lucescu.

În aceeasi luna, la 27 noiembrie ,pe stadionul “San Paolo” din Napoli ,ITALIA – ROMÂNIA 3 – 1 ( 2 – 0)

Remaniata în proportie de 50%, echipa româna a facut o partida curajoasa …dar numai atît. Dobrin a marcat în minutul 7 si am condus pîna în minutul 30 cînd, la un sut al lui Mazzola, portarul Datcu aflat pe linia portii (atentie!!,în pozitia în picioare) a prins balonul dar apoi l-a scapat în fata, si totusi arbitrul vest- german a considerat ca acesta ar fi intrat în poarta, a acordat gol si deci … un fals si nemeritat 1-1.

Echipa româna acuza socul si în finalul primei reprize(min.43) mai primeste un gol (De Paoli), pentru a ceda apoi definitiv în cea dea doua, cînd a mai înscris înca o data Mazzola (min. 67).

În aceasta partida am folosit formatia: I.Datcu – C.Popa, Ion Barbu, Dan Coe , Augustin Deleanu – Vasile Gergely, Nicolae Dobrin – Pîrcalab, Fratila, Mircea Dridea I, M. Lucescu.

În sfîrsit, peste numai o saptamîna, la Nicosia, echipa noastra va învinge cu 5 -1 nationala cipriota. Fratila (doua goluri) si Lucescu (un gol) au fost din nou cei mai buni oameni ai echipei. Alte doua goluri au fost realizate de Mircea Dridea.

În acest moment, cu doua victorii si o înfrîngere în deplasare, si cu un golaveraj de 10 – 6, existau sanse reale de calificare, asta presupunînd victorie la Zürich si înca una la Bucuresti cu Italia. Lucru greu dar poate ca nu chiar imposibil.

În primele trei luni ale anului 1967 nationala obtinea trei rezultate excelente în deplasare în meciuri amicale,1 – 1 cu Uruguay, 2 – 1 cu Grecia si 2-1 cu Franta si apoi, la 23 aprilie la Bucuresti, în returul cu Cipru un concludent 7 – 0. Existau deci sperante îndreptatite…

Numai ca, a venit ca un vis urît acea incredibila seara din 24 mai, la Zürich, unde s-a întîmplat marea catastrofa. Nationala româna pierdea cu 1-7 în fata Elvetiei.

Nu stiu daca se va putea elucida vreodata comportarea fotbalistilor nostri în acel meci . Un 1 – 7 în fata unei totusi modeste formatii elvetiene. Aceasta înfrîngere a dus la înlocuirea conducerii tehnice a echipei nationale, cuplului Oana – St. Covaci fiindu-i preferat Angelo Niculescu, care va aborda ultimul joc cu o formula mult remaniata si întinerita.

Asadar ,în ultimul meci, la 25 iunie 1967, la Bucuresti

ROMÂNIA -- ITALIA 0 -1 (0 -0)

Foarte probabil noua echipa nu era înca apta sa învinga o forta care era Italia, dar jocul realizat trebuia sa fie macar o geana de speranta pentru confruntarile anilor viitori.

În aceasta ultima partida au jucat formatiile:

ROMÂNIA : Raducanu – N.Lupescu, Ion Nunweiller III, I.Barbu , Mocanu – Gergely, Naftanaila – Lucescu, Emil Dumitriu II, Ion C.Ionescu, Radu Nunweiller VI.

Antrenor: Angelo NICULESCU

ITALIA : Albertosi – Picchi, Gori, Guarnieri, Bertini- Faccheti,Rivera- Bulgarelli, Juliano, Zigoni, Pascutti. Antrenor : Feruccio VALCAREGGI.

Cei 70.000 de spectatori, prezenti în acea zi în tribunele marelui stadion “23 August”, au plecat poate dezamagiti de rezultat si de necalificarea echipei pentru o faza supe rioara a unei mari competitii, dar jocul echipei a fost totusi unul care putea sa arate ca ceva de perspectiva, lucru care se va arata în viitorul nu prea îndepartat.

Astazi am putea spune ca aceasta campanie a fost primul capitol al unei FOTBAL SAGA românesti în care am fost …la un pas de fericire dar parca de cele mai multe ori milostenia Dumnezeului fotbalului nu s-a prea abatut si pe strada noastra.

Anii ce vor urma vor fi cea mai elocventa dovada.

Iata în continuare cîteva scurte stiri de divertisment asupra preliminariilor acestei editii:

- cele 90 de meciuri ale preliminariilor au fost vizionate de 2.790.000 de spectatori (în medie 31.000 de spectatori de fiecare partida).- cel mai mare numar s-a înregistrat la meciul Scotia – Anglia, 134.000

- cel mai mic numar ,3737, la meciul Elvetia – Cipru.

- prima transmisie televizata în culori a unui meci de fotbal a avut loc la 8 octombrie 1967, cu ocazia meciului R.F.Germania – Iugoslavia. Transmisia s-a realizat numai pe durata primei reprize, partea a doua fiind afectata de starea atmosferica-ploaie si întuneric.

- tragerile la sorti pentru sferturile de finala au avut loc la 16 ianuarie 1968 ,la Paris, la sediul Federatiei Franceze de Fotbal. Mîna care a dirijat sortii celor patru partide a fost aceea a lui Dalida, celebra cîntareata de muzica usoara, invitata special pentru aceasta ceremonie.

Ce a fost în “sferturi”?

S-au disputat urmatoarele patru partide, în dubla mansa: Franta – Iugoslavia , Bulgaria – Italia, Anglia – Spania si Ungaria - U.R.S.S.

Antrenorii celor opt echipe nationale, angajate în aceste ultime faze erau: Dugauguez (Franta), Rajko Mitici (Jugoslavia), Stefan Boskov(Bulgaria), Ferruccio Valcareggi (Italia), Sir Alf Ramsey (Anglia), Domingo Balmanya (Spania), Karoly Soos(Ungaria) si Mihail Iakusin (U.R.S.S).

Sa luam pe rînd cele patru duble întîlniri…

Franta –JUGOSLAVIA În primul joc, la 6 aprilie, la Paris, scorul a fost egal 1 – 1

Noua si tînara echipa a lui Rajko Mitici, al carei lider de necontestat era excelentul Dragan Geaici (Dzjaic), a reusit un pretios egal (Di Nallo,min.78, respectiv Musemici,in min. 66),pentru ca în returul de la Belgrad, la 24 aprilie, 80.000 de spectatori sa exulte la acel aproape incredibil 5 – 1. “Brazilienii Europei”, cum sînt supranumiti fotbalistii iugoslavi, nu si-au dezmintit faima. Debutantul Petkovici (autor al doua goluri, min.3 si 33) a fost cel mai bun om al partidei. Au mai înscris Musemici (min.12 si 80) si Geaici (min.24 pen tru gazed) si acelasi Di Nallo(min.34), care punctase si la Paris pentru “cocosii jumuliti”.

ANGLIA – Spania. Primul joc la Londra, pe “Wembley”. Au învins englezii cu 1- 0, prin punctul realizat de Bobby Charlton, în minutul 84. Au dominat englezii dar spaniolii s-au aparat strasnic, cedînd spre final în urma unei reusite deosebite a”plesuvului”.Cu ocazia acestei partide, Bobby Moore, capitanul echipei engleze, a oferit un buchet de flori antrenorului Alf Ramsey, ocazionat de cel de al 101-lea meci al sau la timona echipei nationale. La asemenea performanta gestul decurgea de la sine si se impunea.

Desi minim acel 0 – 1 de la Londra, spaniolii nu au reusit sa remonteze în retur,ba,mai mult, englezii Peters (min.55) si Hunter(min.81) au reusit, dupa o lupta si o revenire de exceptie, sa anuleze acel 1 – 0 din minutul 48 al lui Amancio. Un 2 – 1 pentru englezi care a îndoliat pe cei 125.000 de spectatori prezenti în acea zi de 8 mai 1968 pe marele stadion “Santiago Bernabeu”. A fost o dubla confruntare intre campioana europeana si cea mondiala, ambele ”en titre”, mondialii dovedind ca sînt mai buni decît cei doar europeni.

Bulgaria – ITALIA . În primul joc, la 6 aprilie 1968, la Sofia, pe stadionul “Vassil Levski”, Bulgaria a cîstigat cu 3 – 2 .A fost un meci presarat cu multe duritati, în care rezultatul a fost accidentarea portarului italian Albertosi si a libero-ului Picchi. Golurile partidei au fost realizate de Kotkov (min.12 – penalty), Dermendgiev (min.66 ) si Jekov (min.73) respectiv Kolev (min.6-autogol) si Prati ( min.83).

Peste doua saptamîni, la Neapole, pe stadionul “San Paolo”, 100.000 de tifosi italieni au aplaudat o meritata victorie, 2 – 0, prin punctele realizate de Prati (min.14) si Domenghini(min.68) si cu aceasta o meritata calificare a “squadrei azzurra” pentru turneul final.

În sfîrsit… Ungaria – U.R.S.S. La 4 mai, pe “Nepstadion”-ul din Budapesta, în asis tenta a 95.000 de spectatori, Ungaria a învins cu 2 – 0. Au marcat Fazekas (min.22) si Görocs (min.83).A fost un meci al carui rezultat a fost în mare masura influentat de gravele erori ale fundasilor sovietici la fazele care au premers cele doua goluri. Aceasta în ciuda faptului ca, pe ansamblu, partida a fost destul de echilibrata.

Se vor califica maghiarii ? Le va fi suficient acest avantaj de doua goluri?

Nu!. Nu,pentru ca, peste numai o saptamîna, pe stadionul “Lujniki” din Moscova, sovieticii vor fi in mod categoric mai buni, vor cîstiga cu 3 – 0 si se vor califica. Au marcat Banisevski (min. 22), Hurtilava(min.59) si Bîsovet(min.72) .

100.000 de spectatori au urmarit o disputa acerba, dar corect disputata si a carei solutionare totala s-a decis înspre final. Împotriva tuturor asteptarilor, maghiarii au aplicat o tactica mult prea defensiva, neputînd sa se lase de aceasta nici macar dupa acel 0 – 3 din minutul 75. A fost o singulara încercare a lui Fazekas în minutul 84, care însa nu s-a si concretizat.

Turneul final a fost încreditat spre organizare Italiei.

La 5 iunie 1968, la Neapole si Florenta, s-au disputat meciurile semifinale.

La Neapole, Italia – U.R.S.S 0 – 0, si dupa prelungiri.

A fost un meci de mare uzura , cu multe situatii, cu multe ratari,dar fara goluri. Echipa sovietica a fost superioara la toate capitolele dar ratarile imense si prestatia excelenta a portarului Zoff au anulat toata munca si eforturile.

În aceasta situatie calificarea s-a decis prin tragere la sorti si zeita Fortuna a zîmbit Italiei. Asadar Italia prima finalista. Norocos dar …asta e!

La Florenta, IUGOSLAVIA – Anglia 1 – 0 ( 0 – 0 )

A marcat Geaici, în minutul 86. A fost o partida cu multe duritati, în care cei care au dat tonul ostilitatilor au fost englezii, mult prea usor trecuti cu vederea de arbitrul spaniol José Maria Ortiz de Mendibil .

Repriza a doua a relevat o excelenta echipa iugoslava pe merit învingatoare într-un final incandescent in care, totusi, arbitrul spaniol si-a calcat pe suflet si l-a eliminat pe englezul Mullery.

Partida a avut în iugoslavul Geaici pe omul nr.1, care, în prima repriza,în postura de extrema stînga, l-a ridiculizat pe tînarul fundas englez Newton, iar în cea de a doua a jucat pe dreapta, avîndu-l ca “prada” pe campionul mondial Wilson, facînd si cu acesta in structie pret de alte 45 de minute, pentru ca la final sa puna bomboana pe coliva insularilor. Si formidabilul Geaici nu are inca nici 22 de ani si va juca o finala de campionat european.

În partida pentru locurile 3 – 4, la 8 iunie 1968, la Roma

ANGLIA -- U.R.S.S. 2 – 0 ( 1 – 0)

Stadion “Olimpico”, spectatori 50..000

Arbitru : Istvan ZSOLT ( Ungaria )

Au marcat : B.Charlton (min.39) si Hurst (min.63)

ANGLIA : G.Banks – B.Wright, Wilson, N.Stilles, Labone – B.Moore, Hunter – Peters, B.Charlton, Hurst, Hunt. Antrenor : Alf RAMSEY

U.R.S.S. : Psenicinikov – Afonin, Istomin, Kaplicinîi, Sesternev – Leonov, Malofeev – Banisevski, Bîsovet, Logofet, Evrijiuhin. Antrenor: Mihail IAKUSIN

O victorie fara dubii a englezilor în fata unei nationale sovietice care, la acest turneu final, a fost singura care nu a reusit sa înscrie nici un gol si asta poate ca spune totul.

În continuare , pe acelasi “Oimpico “ din Roma s-a disputat marea finala.

ITALIA – IUGOSLAVIA 1 – 1 ( 0 – 0 , 1 – 1 )

A fost o partida de exceptie în care mai buni au fost, in mod evident , iugoslavii, care au condus pîna in minutul 80 printr-un gol al aceluiasi Geaici. Iugoslavul a facut iar o partida superba, spectatorii romani fiind cei care i-au înlocuit pe cei florentini în a-l aplauda în aceasta noua demonstratie de maiestrie, trecînd peste fireasca tristete ca, de data aceasta, victima se numea … Burgnich.

Acel minut 80 a readus sperantele celor 70.000 de spectatori italieni prezenti pe “Olimpico”, golul lui Domenghini dintr-o lovitura libera, o adevarata torpila, fiind poate picatura care a revarsat din plinul de pîna atunci al paharului amaraciunii, redînd “squadrei azzurra” imboldul de care avea nevoie pentru a mai lupta pentru un ideal ce parea iremediabil pierdut.

Si în prelungiri lupta a fost acerba, în ultimele clipe ale minutului 120 Musemici trecînd milimetric pe lînga o minge pe care scria gol.

Distributia acestei zile a fost urmatoarea :

Stadion “Olimpico” spectatori : 70.000

Arbitru: Gottfried DIENST ( Elvetia )- putin cam partinitor .

ITALIA : Zoff – Burgnich, Facchetti, Ferrini, Guarneri – Castano , Domenghini – Juliano, Anastasi, Lodetti, Pratti.

JUGOSLAVIA : Pantelici – Fazlagici, Damjanovici, Pavlovici, Paunovici – Holcer, Petkovici – Trivici, Musemici, Acimovici, Geaici.

Ca nota speciala tinem sa precizam ca, desi ar putea sa para curios ,cele doua parti de finale s-au disputat în cuplaj, unicat în lumea fotbalului la asemenea nivel de competitii , si s-a realizat o reteta de 167 milioane lire.

Conform regulamentului, în aceasta situatie finala se rejoaca.

Rejucarea s-a derulat peste doua zile, deci la 10 iunie ,tot la Roma si tot pe “Olimpico”

ITALIA -- JUGOSLAVIA 2 – 0 ( 2 – 0 )

Spectatori : 50.000 Arbitru : José DE MENDIBIL ( Spania )

Au marcat : Riva(min.11) si Anastasi ( min. 32).

ITALIA : Zoff – Burgnich, Guarneri, Rosato, Facchetti – De Sisti , Mazzola, Salvadore- Domenghini, Anastasi , Riva.

JUGOSLAVIA: Pantelici - Fazlagici, Damjanovici, Pavlovici, Paunovici – Holcer, Acimovici , Trivici – Petkovici, Acimovici, Geaici.

De data aceasta italienii au fost cu adevarat mai buni si au cîstigat pe merit .Sandro Mazzola a fost stralucitor iar cei doi cunoscuti golgeteri si-au facut în mare masura datoria pentru Italia.

Cu o zi înaintea acestei rejucari, la Fiugi ,lînga Neapole, acolo unde a fost cantonamentul echipei italiene pe perioada acestui turneu final, antrenorul echipei italiene, Ferruccio Valcareggi, într-o discutie “între patru ochi “ cu Vittorio Pozzo, antrenorul nationalei italiene la mondialele din 1938, i-a comunicat acestuia ca va face cinci modificari în formatie. Pozzo a avut o opinie contrarie dar Valcareggi a facut cum a crezut el de cuviinta …si a avut dreptate sa o faca. Rosato, De Sisti , Mazzola, Salvadore si Riva i-au înlocuit pe Castano, Ferrini, Juliano, Lodetti si Prati . Si cei noi au confirmat sperantele puse în ei . Zece noi plamîni au dat echipei Italiei oxigenul în plus necesar victoriei.

Geaici si Domenghini nu au mai fost cei din meciurile anterioare, ocupînd în teren pozitii mai putin ofensive dar publicul le-a respectat momentul de “planul al doilea” fara a face din aceasta o tragedie sau de neapreciere a valorii adevarate a celor doi artisti.

Glorie învingatorilor si onoare învinsilor “ spune un dicton clasic .

De aceea, în mare masura multi au vazut în formatia iugoslava pe învingatoarea morala a cestei finale.Poate ca cel care ar fi cel mai îndreptatit sa faca aceasta afirmatie ar fi putut fi antrenorul “plavilor” Rajko Mitici. El a spus: “ Puteam sa cîstigam. Erorile de arbitraj sau inexactitatile noastre, în prima finala, ne-au îndepartat de la o victorie meritata. La rejucare, însa, nimic de spus . Italienii au învins meritat.”

Victoria din aceasta ultima partida a dezlantuit entuziasmul presei italiene care va titra într-unul din oficioasele sale : “ FOTBALUL EUROPEAN NE APARTINE !”

Dar, a nu se uita ca afirmatia ar putea fi hazardata! Pîna acum , nici una din cele do ua prime campioane europene nu si-a putut pastra titlul la urmatoarea editie.

Doua ultime precizari, ambele de ordin statistic …

Golgeterul editiei a fost italianul Gigi Riva , cu 7 goluri marcate.

Aceasta victorie asupra Jugoslaviei este prima obtinuta de Italia dupa 29 de ani si

PRIMA SA PERFORMANTA DE RASUNET INTERNATIONAL DUPA VICTORIA DIN URMA CU 30 DE ANI, LA CAMPIONATUL MONDIAL.


Editia a IV – a

Euro 1972Cea de a patra editie a acestei competitii a aliniat la start 32 de echipe (lipsea doar Islanda). Competitia continua formula de disputare care se instaurase la cea de a treia editie.Deci, opt grupe de cîte patru echipe.

Tragerile la sorti pentru costituirea componentei celor opt grupe a avut loc la 19 aprilie 1970 la Roma. Dar,atentie! Toate echipele europene calificate la editia 1970 a Campionatului Mondial, precum si finalistele editiei precedente ,Italia si Iugoslavia, au primit calitatea de “capi de serie”,dar ,chiar si într-o atare situatie, nu s-a putut evita ca doua dintre acestea sa nu pice în aceeasi grupa, cum a fost cazul cu România si Cehoslovacia ,în grupa I-a, precum si Italia si Suedia ,din grupa a VI-a.

Daca la editiile precedente nu am intervenit, în a aduce precizari deosebite la siste mul de calificare si de departajare a echipelor în grupe, o vom face de aceasta data, pentru ca s-ar putea sa se iveasca unele situatii care ar putea duce la neclaritati în acest sens, si mi se pare normal ca atît competitoarele dar si cititorii nostri sa aiba cunostinta de ele. Precizarile U.E.F.A. sînt urmatoarele si, pîna la proba contrarie, cît se poate de clare.

În primul rînd criteriul principal este cel al numarului de puncte acumulate de echipe în partidele disputate pe teren. Eventualele modificari în afara acestui criteriu pot a parea în urma unor obiective contestatii, a analizelor efectuate de U.E.F.A.si a concluzii - lor de modificare, cu totul si cu totul exceptionale .

În caz de egalitate de puncte, primul criteriu al departajarii este acela al diferentei de goluri între cele marcate si cele primite .Cu alte cuvinte un plus de trei goluri (de exemplu) este mai bun decît cel de doua.

Daca nici acest criteriu nu departajeaza atunci intervine criteriul prin care are întîietate echipa care a inscris mai multe goluri. De exemplu, la golaverajele 14 – 5 si 12 – 3 diferenta de goluri marcate este 9 dar va avea întîietate echipa care a marcat 14 goluri.

Daca nici acest criteriu nu va duce la departajare atunci intervine un al treilea criteriu, acela al diferentei de goluri mai mare, obtinuta în meciurile disputate între cele doua echipe. De exemplu la o dubla mansa cifrata la rezultetele 3 – 1 si 1 – 2 sau 0 – 1, e clar ca diferenta de goluri + 2 este mai buna decît +1.

În sfîrsit, daca si acest al treilea criteriu nu departajeaza, atunci intervine criteriul tragerii la sorti, cu participarea, în sedinta festiva , a reprezentantilor tuturor tarilor participante la prima faza a competitiei.

Si mai mult decît orice si doar cu titlu absolut informativ, vom face cunoscut fap tul ca, începînd cu aceasta a patra editie, U.E.F.A. a demarat disputarea unei competitii pa ralele, aceea a echipelor nationale de tineret.

Jocurile din cele opt grupe preliminare s-au desfasurat în perioada 7 octombrie 1970 ,(Cehoslovacia – Finlanda) pîna la 12 decembrie decembrie 1971,(Bulgaria – Franta)..

Antrenorii cu care echipele au început aceste preliminarii au fost :

Angelo NICULESCU (România), Anthonin RYGR( Cehoslovacia), Dawe BOWEN (Tara Galilior), George BOULOGNE (Franta), Rajko MITICI (Jugoslavia), Ryszard KON-

CZEWICZ (Polonia), Sir Alf RAMSEY (Anglia), Ferruccio VALCAREGGI (Italia), Ladislau KUBALA (Spania),Vassil SPASOV(Bulgaria), Helmuth SCHÖN (R.F.Germania), dr.F.FADRHONC (Olanda), Olavi LAAKSONEN (Finlanda), Jozsef HOFFER(Ungaria), Lakis PETROPOULOS (Grecia),V.NIKOLAEV(U.R.S.S.), Raymond GOETHALS (Belgia), GUSTAVSSON (Suedia), L.STASSNY(Austria), G.BOWENS (Irlanda), A.GUDMUNDSSON (Islanda), E.MELCHIOR (Luxemburg), T.FORMOSA (Malta), G.CURTIS (Norvegia),Georg BUSCHNER (R.D.Germana), L. BORICI (Albania), Bobby BROWN (Scotia), Billy BINGHAM (Irlanda de Nord), Louis MAURER (Elvetia), Rudolf STRITTICH (Danemarca), Gomes DA SILVA (Portugalia) si Cihat ARMAN (Turcia).

Lista de mai sus va suferi modificari pe parcurs, pe care le vom comenta la vremea respectiva.

Rezultatele partidelor disputate în cele opt grupe au fost urmatoarele :

Grupa I-a : România – Cehoslovacia 0 – 1 (d) si 2 – 1 (a); România – Tara Galilor 0 – 0(d) si 2 – 0 (a); România – Finlanda 3 – 0 (a) si 4 – 0 (d).;,Cehoslovacia – Tara Galilor 3 – 1 (d) si 1 – 0 (a) , Cehoslovacia – Finlanda 1 – 1 (a) !!! si 4 – 0 (d) ; Tara Galilor – Finlanda 1 – 0 (d) si 3 – 0 (a). Clasament : 1) ROMÂNIA 6 = 4 – 1 – 1 = 11 – 2 = 9p. 2)Cehoslovacia 6 = 4 – 1 – 1 = 11 – 4 = 9p. 3) Tara Galilor 6 = 2 – 1 – 3 = 5 – 6 = 5p. 4) Finlanda 6 = 0 – 1 – 5 = 1 – 16 = 1p.

Grupa a II – a : Ungaria –Bulgaria 2 – 0 (a) si 0 – 3 (d); Ungaria – Franta 1 – 1 (a) si 2 – 0 (d) !!!,Ungaria – Norvegia 3 – 1(d) si 4 – 0 (a); Bulgaria – Norvegia 1 – 1 (a) !!! si 4 – 1 (d), Bulgaria – Franta 1 – 2 (d) si 2 – 1 (a); Franta – Norvegia 3 – 1 (a) si 3 -1 (d).

Clasament : 1) UNGARIA 6 = 4 – 1 – 1 = 12 – 5 = 9p. 2) Bulgaria 6 = 3 – 1 – 2 = 11 – 7 =7p.3) Franta 6 = 3 – 1 – 2 = 10 – 8 = 7p. 4)Norvegia 6 = 0 – 1 – 5 = 5 – 18 = 1p

Grupa a III – a : Anglia – Elvetia 3 – 2 (d) si 1 – 1 (a)!!!, Anglia – Grecia 3 – 0 (a) si 3 – 2 (d); Anglia – Malta 1 – 0 (d) si 5 – 0 (a); Elvetia – Grecia 1 – 0 (a) si 1 – 0 (d), Elvetia – Malta 2 – 1 (d) si 5 – 0 (a); Grecia – Malta 1 – 1 (d) si 2 – 0 (a). Clasament : 1) ANGLIA 6 = 5 – 1 – 0 = 15 – 3 = 11p.2)Elvetia 6 = 4 – 1 – 1 = 12 – 5 = 9p. 3) Grecia 6 =1 – 1 – 4 = 3 – 8 = 3p.4) Malta 6 = 0 – 1 – 5 = 2 – 16 = 1p.

Grupa a IV – a : U.R.S.S.- Spania 2 – 1 (a) si 0 – 0 (d), U.R.S.S. – Irlanda de Nord 1 – 0 (a) si 1 – 1 (d), U.R.S.S. – Cipru 6 – 1 (a) si 3 – 1 (d); Spania – Irlanda de Nord 3 – 0 (a) si 1 – 1 (d); Spania – Cipru 2 – 0 (d) si 7 – 0 (a) ; Irlanda de Nord – Cipru 3 – 0 (d) si 5 – 0 (a). Clasament : 1) U.R.S.S. 6 = 4 – 2 – 0 = 13 – 4 = 10p. 2)Spania 6 = 3 – 2 – 1 = 14 – 3 = 8p.3) Irlanda de Nord 6 = 2 – 2 – 2 = 10 – 6 = 6p. 4) Cipru 6 = 0 – 0 – 6 = 2= 26 = 0p.

Grupa a V – a : Belgia – Portugalia 3 – 0 (a) si 1 – 1 (d); Belgia – Scotia 3 – 0 (a) si 0 – 1 (d); Belgia – Danemarca 2 – 0 (a) si 2 – 1 (d); Portugalia – Scotia 2 – 0 (a) si 1 – 2 (d); Portugalia – Danemarca 1 – 0 (d) si 5 – 0 (a) ; Scotia – Danemarca 1 – 0 (a) si 0 – 1(d).

Clasament :1) BELGIA 6 = 4 – 1 – 1 = 11 - 3 = 9p. 2) Portugalia 6 = 3 – 1 – 2 = 10 – 6 = 7p. 3)Scotia 6 = 3 – 0 – 3 = 4 – 7 = 6p. 4) Danemarca 6 = 1 – 0 – 5 = 2 – 11 = 2p.

Grupa aVI-a : Italia – Austria 2 – 1 (d) si 2 – 2 (a) !!!; Italia – Suedia 0 – 0 (d) si 3 – 0 (a); Italia – Irlanda 3 – 0 (a) si 2 – 1 (d); Austria – Suedia 0 – 1 (d) si 1 – 0 (a), Austria - Irlanda 4 – 1 (d)!!! si 6 – 0 (a) !!!; Suedia – Irlanda 1 – 1 (d) si 1 – 0 (a).Clasament : 1) ITALIA 6 = 4 – 2 – 0 = 12 – 4 = 10p. 2) Austria 6= 3 – 1 – 2 = 18 – 6 = 7p. 3) Suedia 6 = 2 – 2 – 2 = 3 – 5 = 6p. 4) Irlanda 6 = 0 – 1 – 5 = 3 – 17 = 1p.

Grupa a VII – a: Iugoslavia – Olanda 1 – 1 (d) si 2 – 0 (a); Iugoslavia – R.D.Germana 2 – 1 (d) si 0 – 0 (a) !!!; Iugoslavia – Luxemburg 2 – 0 (d) si 0 – 0 (a) !!!; Olanda – R. D.Germana 0 – 1 (d) si 3 – 2 (a); Olanda – Luxemburg 6 – 0 (a) si 8 – 0 (d); R.D.Germana – Luxemburg 5 – 0 (d) si 2 – 1 (a). Clasament: 1) IUGOSLAVIA 6= 3 – 3 – 0 = 7 – 2 = 9p. 2) Olanda 6= 3 – 1 – 2 = 18 – 6 = 7p. 3) R.D.Germana 6 = 3 – 1 – 2 = 11 – 6 = 7p. 4) Luxemburg 6 = 0 – 1 – 5 = 1 – 23 = 1p.

Grupa aVIII – a: R.F.Germania – Polonia 3 – 1 (d) si 0 – 0 (a); R.F.Germania – Turcia 1 – 1 (a) !!! si 3 – 0 (d); R.F.Germania – Albania 1 – 0 (d) si 2 – 0 (a); Polonia – Turcia 5 – 1 (a) si 0 – 1 (d); Polonia – Albania 3 – 0 (a) si 1 – 1 (d); Turcia – Albania 2 – 1 (a) si 0 – 3 (d). Clasament : 1) R.F.GERMANIA 6 = 4 – 2 – 0 = 10 – 2 = 10p. 2) Polonia 6 = 2 – 2 – 2 = 10 – 6 = 6p. 3) Turcia 6 = 2 – 1 – 3 = 5 – 13 = 5p. 4) Albania 6 = 1 – 1 – 4 = 5 – 9 = 3p.

Calificate asadar, din cele opt grupe, România, Ungaria, Anglia, U.R.S.S., Belgia, Italia, Iugoslavia si R.F.Germania .Vom trece sumar în revista cîteve momente din grupele II-VIII si ne vom permite un ceva mai mult spatiu pentru nationala României care, de aceasta data, ne-a facut o imensa bucurie prin aceasta calificare. Era, în istoria postbelica a nationalei României, o a doua calificare dintr-o grupa preliminara catre o etapa superioara a unei competitii de mare nivel si este cred normal sa vorbim despre aceasta echipa ca despre aceea a unei generatii, acea echipa, cum mult le-a placut cronicarilor vremii sa o numeasca, nascuta pe “ Wembley” într-o seara de iarna a anului 1968.

S-a întîmplat, mai exact, la 11 noiembrie 1968 cînd , pe stadionul “Wembley”, acel sanctuar al fotbalului mondial , o cvasianonima echipa a României reusea un splendid 0 -0 (daca un 0 – 0 poate fi considerat “splendid”) în compania unei mari echipe a Angli ei, la acel moment si campioana mondiala “en titre”. Sub conducerea antrenorului Angelo Niculescu, acei “magnifici” ai acelei seri s-au numit: Gheorghe Gornea – Lajos Satma reanu, Ion Barbu, Cornel Dinu, Mihai Mocanu – Vasile Gergely, Mircea Petescu (min.35 Radu Nunweiller) – Ion Pîrcalab, Nicolae Dobrin (min.77 Flavius Domide), Florea Dumi trache,Mircea Lucescu. E adevarat ca acel meci a fost doar unul amical, dar el a însemnat enorm în evolutia ulterioara a acelei generatii si timp de patru ani de zile a fost farul ce a luminat spre unele foarte frumoase ulterioare partide si competitii . A fost lumina primei mari generatii din istoria fotbalului românesc.

Dar , sa revenim la povestea pe care ne-am apucat a o depana…

Grupa a – II-a a fost cîstigata de Ungaria, dar nu fara emotii,în fata Bulgariei si Frantei.Dupa un 1 – 1 acasa cu Franta si un 0 – 3 la Sofia, antrenorul Hoffer a demisionat si în locul sau a fost adus Rudolf Illovszki, cel care mai condusese nationala prin anii `60. Acum el a reusit sa redreseze situatia si sa –si conduca echipa spre calificare, mai ales dupa ce maghiarii au reusit un splendid 2-0 la Paris. Si totusi, inaintea ultimelor doua partide din grupa Ungaria nu era calificata, mai erau de jucat meciurile dintre Bulgaria si Franta. Dubla victorie a uneia dintre acestea elimina Ungaria. Dar nu s-a întîmplat asa. Bulgarii si francezii au cîstigat fiecare pe teren propriu …si Ungaria a mers mai de parte.

Ca divertisment sa consemnam faptul ca la momentul jocului cu Bulgaria (2 – 0, la 25 septembrie 1971, la Budapesta), jucatorul maghiar Ferenc Bene, capitanul echipei nationale a ajuns la cifra de 50 de selectii pentru aceasta, pentru care a si marcat 28 de goluri. Si, nota bene,(sic!) abia la 17 decembrie ar fi împlinit 27 de ani, debutînd la nationala la vîrsta de 18 ani.

În grupa a III-a lupta s-a dat între Anglia, în mod logic, si Elvetia. Trebuie spus de la început ca Anglia a avut noroc si din start era favorita.Antrenorul Alf Ramsey a realizat o reusita formula de echipa bazata pe experienta vechilor Bobby Moore, Peters, Banks cu avîntul si dorinta de afirmare a tinerilor Chivers, Lee, Radford si ceilalti. Dar elvetienii au facut o figura frumoasa, au luptat exemplar si au încheiat onorabil aceasta campanie de calificare. Înaintea ultimelor trei partide din grupa mai erau de disputat dubla mansa Anglia – Elvetia si la urma Grecia –Anglia. Anglia avea 6 puncte iar Elvetia 8. Sperantele elvetienilor nu erau chiar desarte.Sperau destul de obiectiv într-o victorie asupra englezilor acasa si un eventual egal la Londra, asta însemnînd 11 puncte, Anglia doar 7 si cu asta to - tul încheiat. Din nefericire pentru elvetieni, Anglia a reusit o victorie oarecum norocoasa în meciul de la Basel, concretizata,în final, printr-un autogol, cel al lui Weibel. Si chiar si în aceasta situatie elvetenii mai aveau sansa victoriei la Londra . A fost doar 1 – 1, la10 noiembrie (meci condus de românul C.Barbulescu), si prin aceasta se ajungea la egalitatede puncte ,9 ,golaveraj 13 -3 pentru englezi, si 12 – 5 al elvetienilor. Si totusi, chiar si în a cest caz, elvetienii mai aveau o sansa ,aceasta insemnînd a fi o victorie a grecilor la Atena, la o diferenta de patru goluri.Lucru greu de conceput si practic nerealizat, pentru ca englezii au cîstigat chiar si la Atena,dovedindu-si ,în acest fel valoarea si binemeritata calificare.

Referitor la aceasta grupa mai este de semnalat faptul ca, în luna octombrie, nationala Greciei l-a demis pe antrenorul Petropoulos si l-a angajat pe nord-irlandezul Billy Bingham, si acesta proaspat demisionat de la conducerea nationalei tarii sale.

Referitor tot la nationala elena ar fi de consemnat faptul ca pentru meciul de la data de 21 aprilie 1971, cînd Grecia urma sa întîlneasca pe “Wembley” team-ul Albionului, aceasta a luat hotarîrea de a nu-i utiliza pe jucatorii de la Panathinaikos, angajati în lupta pentru o cît mai buna comportare în Cupa Campionilor Europeni, si care au reusit performanta de a a junge pîna în finala competitiei, cea mai mare performanta de pîna atunci a fotbalului din Grecia

În grupa a IV –a lupta s-a dat între mai vechile rivale, pe cîmpurile C.E., Spania si U.R.S.S., cîstig de cauza avînd sovieticii care, în partida decisiva, cea de la 27 octombrie, la Sevilla, au reusit … SA NU PIARDA. Au realizat acel infinitesimal punct de care aveau nevoie pentru a se califica. Pîna la acel moment U.R.S.S.-ul avea 8 puncte si Spania doar 5 dar sovieticii aveau absoluta nevoie de un punct, si l-au obtinut .Victoria spanioli- lor din ultimul meci, 7 – 0 cu Cipru, în partida de la 27 noiembrie, la Granada, a fost doar o crunta razbunarea a ibericilor pe propria lor neputinta.

Cea de a treia competitoare, pentru ca practic Cipru a fost doar ca sa fie la numar, Irlanda de Nord,care nu a reusit nici un punct în deplasare în partidele cu Spania si U.R.S S s-a consolat repede cu ideea ca nu prea mai are sanse în lupta pentu primul loc, l-a demis pe antrenorul Billy Bingham si l-a pus în locul acestuia pe Terry Neill (în dubla ipostaza de jucator si antrenor), în speranta unei eventuale mai bune comportari în finalul programului. Lucru pe care nord-irlandezii l-au realizat, de doua ori 1 – 1 în ultimele partied pe teren propriu, contra Spaniei si U.R.S.S.

În grupa a V-a, Belgia a cîstigat oarecum surprinzator lupta pentru primul loc, apriori Portugalia si Scotia parînd a fi creditate cu mai multe sanse. Dar trupa “diavolilor rosii” (echipa antrenorului Goethals) a pornit puternic din start, 6 puncte din trei partide si un golaveraj, 8 – 0, dupa doua victorii la scoruri de forfait asupra Scotiei si Portugaliei.

E adevarat, toate trei pe propriul teren, dar de fiecare data în alta parte, mai exact la Bruges, la Liège si apoi la Bruxelles. .

În rest au mai contat victoria în deplasare cu Danemarca si acel 1 -1 la Lisabona, în finalul luptei directe cu Portugalia.

În afara victoriei de acasa contra Danemarcei, dupa trei înfrîngeri consecutive , e drept, în deplasare, Bobby Brown, antrenorul nationalei scotiene a fost demis. Pentru ultimele doua confruntari a fost adus Tommy Docherty care, la cei doar 44 de ani ai sai,antre nase deja pe Queens Park Rangers, Chelsea si F.C Porto.

Pentru faptul de a fi fost chemat la cîrma nationalei scotiene , Tommy Docherty a declarat imediat dupa instalarea sa :“De ani de zile am fost un critic feroce al echipei noa stre reprezentative. Acum am ocazia sa-mi pot pune în aplicare ideile”. Si ,intr-adevar, sub comanda sa Scotia a obtinut doua victorii “acasa”, 2 – 1 si 1 – 0 cu Portugalia si Belgia dar era deja prea tîrziu pentru a mai putea spera la ceva.

În grupa a VI-a se anunta de la început o lupta strînsa în trei, dar Italia a punctat decisiv în primele patru partide, si mai ales doua victorii si un egal în deplasare. Suedia a facut o figura modesta, fata de pretentiile ce poate le-ar fi avut înainte de startul competitiei. Singura care s-a luptat cu Italia a fost Austria, chiar si dupa înfrîngerea de pe teren propriu, dar Italia a mers aproape fara greseala si nu a mai fost ce-i face. Atîta doar ca a reusit acel prestigios 2-2 pe terenul de la Roma. Oricum, Italia era campioana europeana “en titre” si un asemenea rezultat era demn de expus pe panoplia de trofee a oricarei reprezentative nationale. Si în plus faptul ca Austria s-a clasat pe primul loc la capitolul goluri marcate .

Un lucru interesant ce ar fi de consemnat la aceasta grupa ar putea fi urmatorul …

Meciul Irlanda – Italia 1 – 2 , disputat la la data de 10 mai, a fost gazduit de arena “Lansdown Road”, cu o capacitate de peste 50.000 de locuri. Faptul în sine a fost considerat ca o mare onoare facuta echipei oaspete.Si aceasta deoarece respectivul stadion gazduieste, în exclusivitate, numai partide de rugby. Si acum, dupa 44 de ani a fost gazda unei partide de fotbal. Oaspetii s-au simtit cu adevarat onorati de eveniment si … au cîstigat cu 2 – 1.

Si în aceasta grupa a avut loc un “divort”, acela dintre antrenorul Gustavsson si fe deratia de la Stockholm, asta în ciuda faptului ca pîna la acest moment nationala suedeza nu pierduse nici un joc, dar marcase doar trei goluri în patru partide. S-a adus un antrenor nou, pe George Eriksson, si cu acesta la timona a mai realizat doua “rezultate deosebite”: 0 – 1 cu Austria , la Viena, si 0 – 3 cu Italia, la Milano.

Referitor la Italia, vom mai consemna faptul ca în cursul lunii octombrie, Facchetti, capitanul echipei nationale ajungea la numarul de 300 de jocuri în campionatul primei divizii italiene, iar la meciul cu Suedia, la 10 octombrie, la Milano, acelasi Giacinto Facchetti ajungea la cifra de 60 de meciuri pentru nationala, recordul absolut pentru Italia.

În grupa a VII-a ,”plavii “ antrenorului Rajko Mitici au pornit puternic, reusind trei puncte din patru în fata Olandei, ce parea o reala contracandidata la primul loc, chiar daca si R.D.G.-ul nu trebuia omisa de la aceasta confruntare. Si atunci, cu atît mai de neînteles ne apare demisia antrenorului Mitici la acest moment.

În locul sau a fost adus Vujadin Boskov, cel care în ultima vreme antrenase pe Feijenoord Rotterdam, Real Zaragoza si chiar pe Real Madrid.

Meciul de la 9 mai, la Leipzig, contra R.D.G-ului, era de o importanta covîrsitoare si, spre marea lor bucurie, iugoslavii l-au cîstigat cu 2 – 1, eroul partidei fiind tînarul Filipovici . Filipovici a marcat dintr-o pasa primita de la Geaici, iar apoi acelasi Geaici puncta din nou pentru sîrbi. Mai apoi au marcat si est-germanii dar nu au mai putut egala.

Amaraciunea est-germanilor este cît se pate de clar exprimata de declaratia antrenorului Georg Buschner: “ Jucatorii mei s-au napustit orbeste asupra buturilor iugoslave neglijînd apararea si asa, spre surprinderea tuturor, oaspetii coduceau deja cu 2 – 0 în minutul 20

E de remarcat ,cu ocazia acestui meci, prezenta în echipa iugoslava a tînarului Zoran Filipovici. Un pusti de doar 18 ani care, la 30 septembrie 1970, debuta în prima echipa a Stelei Rosii din Belgrad, într-un meci de Cupa Campionilor contra lui Ujpest Dozsa si în care si marca doua goluri, care au contribuit decisiv la calificarea echipei sale.

Ce putea fi mai mult pentru un pusti care cu numai o luna în urma se gasea abia pe banca de rezerve a marii echipe iugoslave. A fost ca, de la acel meci cu Ujpest, Zoran nu a mai parasit linia de atac a echipei sale, a marcat 11 goluri în campionat si 6 goluri în C.C.E ., iar în acest meci de la Leipzig a debutat în nationala si a si marcat un gol pentru aceasta.

Iugoslavia facea 7 puncte si mai urma sa dispute ultimele doua jocuri pe teren propriu.Era Iugoslavia calificata?

Olanda a mai facut patru puncte, 3 – 2 cu R.D.G si 8 – 0 cu Luxemburgul .

Iugoslavia a mai facut doua puncte, a totalizat 9 si a cîstigat grupa. E de consemnat totusi ca aceste doua puncte s-au realizat pe propriul teren , în meciuri contra echipelor R.D.G (0 – 0) si … Luxemburg., tot 0 – 0 !!!.

Grupa a VIII-a a fost una parca fara istoric, nationala vest-germana cîstigînd detasat locul întîi, chiar daca în primul joc, la Köln, la 17 octombrie 1970 , a realizat doar un 1 – 1 contra celei a Turciei. Se gripasera putin motoarele “panzerelor”. Faptul ca ulterior a cîstigat de o maniera impresionanta, de fiecare data cu 3 – 0, pe terenurile Turciei si ale Poloniei, cred ca spune totul.Grenadierii lui Helmuth Schön pornisera deja marsul asupra Europei.

Sa revenim la Grupa I-a, cea în care a evoluat si nationala României.

Cela patru selectionate aveau,la începuturile preliminariilor, urmatoarele conduceri tehnice :

ROMÂNIA - profesor Angelo Niculescu , cel cu care încheiase fericit preliminarii le precedente si participase, prin urmare, la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic, 1970.

CEHOSLOVACIA – a început cu Antonin Rygr, secondat de Karel Kolski si Jaroslav Vejvoda, pentru ca pe parcurs Rygr sa fie înlocuit de Ladislau Novak.

TARA GALILIR – antrenata de Dawe Bowen, în acelasi timp si antrenor la Northampton.

FINLANDA – condusa de Olavi Laaksonen.

Jocurile din grupa au debutat cu o surpriza. La 7 octombrie, la Praga, Cehoslovacia – Finlanda 1 – 1, pentru ca, peste numai patru zile, la 11 octombrie, la Bucuresti, nationala României sa cîstige lejer cu 3 – 0, prin punctele marcate de Dumitrache (de doua ori) si Radu Nunweiller. România a utilizat, în acel meci, urmatoarea formula de echipa: Raducanu – L.Satmareanu, N.Lupescu,Cornel Dinu, Iosif Vigu – Ion Dumitru, Radu Nunweiller VI- Al.Neagu (min.46.Gh.Tataru II), N.Dobrin , Fl. Dumitrache, Fl.Dumitrescu.

Este de remarcat faptul ca, totusi, nu au fost un meci usor, echipa oaspete dovedin du–se a fi o adversara incomoda, componentii sai fiind foarte bine dotati fizic, dar tehnica superioara a românilor a fost determinanta în stabilirea acelui bun rezultat. Pentru nationala noastra au debutat în aceasta partida Iosif Vigu si Florian Dumitrescu.

Peste numai o luna jucam la Cardiff cu nationala galeza. Pe o vreme ploioasa si rece, pe un teren greu, îmbibat cu apa, alunecos, echipa noastra obtine un merituos rezultat de egalitate: Tara Galilor – România 0 – 0 .

Nationala galeza, în care au evoluat, printre altii, celebritati ale fotbalului din campionatul englez – portarul Sprake(de la Leeds), fundasul central Mike England (de la Tottenham), Ron Davies (Southampton) si atacantul Jan Toshak (Cardiff City), nu a reusit sa strapunga o aparare de exceptie în acea partida- Raducanu, Satmareanu, N.Lupescu,C. Dinu, M.Mocanu – trebuind sa se multumeasca doar cu acel 0 – 0 , AUR pentru români. A fost o partida în care Dumitrache a fost stralucitor, demonstrîndu–si din nou marea clasa în fata a peste 45.000 de spectatori aflati pe “Ninian Park”.

În sprijinul acestei a noastre notatii vom aduce doar o singura declaratie , cea a fundasului central al galezilor, cunoscutul Mike England : “ România este o echipa rafinata, iar cît despre Dumitrache, îl prefer oricînd pe Riva drept adversar direct “ .

Pîna în mai, la jocul cu cehii, nationala româna mai disputa doua partide amicale, ambele în deplasare, rezultate care vor veni sa atentioneze si apoi sa confirme masurile

luate în urma acestora.

Mai exact, la 2 decembrie 1970, Olanda – România 2 – 0, cu o Olanda care nu se putea situa la nivelul celei al României, în cel mai bun an al sau, locul 6 într-un clasament european neoficial, dar o Olanda într-o vadita ascensiune pe plan european, de care trebuia a se tine seama în viitorul nu prea îndepartat, lucru dovedit nu mai departe decît în anul urmator 1971 cînd, reprezentanta sa, Ajax Amsterdam, va cuceri Cupa Campionilor Euro peni iar jucatorul acesteia, Johan Cruijff, va fi desemnat cel mai bun fotbalist al continentului.

Si pentru ca, spune o vorba, tot raul e spre bine, se pare ca masurile luate dupa aceasta partida au fost de bun augur si bine luate în seama, ca drept dovada, parca, la 21 aprilie, la Novisad,…Iugoslavia – România 0 – 1.O frumoasa victorie a nationalei noastre,estompata cumva de rezultatul de la Swansea, din aceeasi zi, Tara Galilor – Cehoslovacia 1 – 3 .

Echipa galeza era, practic, scoasa din cursa, ramînînd ca locul I în grupa sa fie disputat doar de Cehoslovacia si România, ambele cu cîte 3 puncte dupa primele doua partide. Singurul joc oficial din sezonul de primavara, pentru nationala României, urma sa fie cel de la Bratislava, la 16 mai. Dar , din pacate …

CEHOSLOVACIA – ROMÂNIA 1 – 0 ( 0 – 0 ) prin punctul marcat de Vesely în minutul …88. Din nou apararea a fost punctul forte al echipei dar care, spre deosebire de Cardiff, aici, pe stadionul “Slovan” din Bratislava a cedat într-un final incredibil, spre marea satisfactie a celor aproximativ 60.000 despectatori.

Pierdem o batalie dar nu si razboiul !

Ajunsi la acest moment, la mijlocul lunii mai, este cred de bun simt sa facem o mica digresiune de la grupa noastra, dar nu si de la români.

Dupa ce demisionase de la cîrma nationalei iugoslave, Rajko Mitici s- a apucat putin de gazetarie, dar nu în afara fenomenului “fotbal” si asa, într-o oarecare zi, a primit o invitatie onoranta pentru el. Din partea U.E.F.A. dar la cererea federatiei sovietice, a primit oferta de a selectiona o echipa mondiala care sa onoreze un mare moment al fotbalului mondial. Organizarea la 27 mai, la Moscova, a unei partide între o selectionata mondiala si echipa sovietica Dinamo Moscova, ocazionata de retragerea din activitatea compe titionala a marelui portar, o celebritate a fotbalului mondial, Lev Iasin, considerat a fi cel mai mare portar al lumii pîna la acel moment. Urma sa fie o mare sarbatoare a fotbalului mondial, la care fotbalul românesc urma sa fie onorat prin prezenta la acest eveniment a exceptionalului sau fotbalist care era la acel moment, centrul atacant Florea Dumitrache.

Si într-adevar, la acea data la Moscova , “mopsul “a fost pe teren într-o companie selecta, din care nu au lipsit Rivera, Gerd Müller, Geaici, Bobby Charlton si Giacinto Fac chetti. A fost o mare cinstire pentru fotbalistul nostru si, în acelasi timp, pretuire pentru fotbalul românesc.

Dar sa revenim…!

Dupa venirea lui Novak la cîrma nationalei Cehoslovaciei, aceasta realizase o victorie la Cardiff, una la Bratislava, contra României si, dupa numai o luna, un 4 – 0 la Helsin ki ,cu Finlanda.

Mai avem sanse ?

Mai întîi realizam o victorie de puncte si de golaveraj, un excelent 4 – 0 la Helsinki, la 22 septembrie 1971, prin golurile realizate de N.Lupescu ,Lucescu, Dembrovschi si Iordanescu si apoi asteptam cu încredere meciul de la Bucuresti contra Cehoslovaciei.

Dar si Cehoslovacia învingea Tara Galilor cu 1 – 0 la Praga.

Atunci, la 14 noiembrie 1971, pe stadionul “23 “AUGUST” din Bucuresti s-a scris una din frumoasele pagini din istoria fotbalului românesc, spre marea sa cinstire în area -lul natiunilor Europei. A fost meciul vietii unei întregi generatii de fotbalisti, a unei tari întregi.

ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 2 – 1 ( 1 – 0 )

Eroii nostri au fost în ordine: Lucescu, Dembrovschi, Raducanu, Anca , din nou Lucescu si la urma…dar tocmai el cel dintîi, inegalabilul DOBRIN.

În minutul 23, lovitura de la 11 metri pentru noi. Executa Lucescu si …portarul cehoslovac Viktor apara. DEZASTRU !

Peste numai trei minute magnificul Dembrovschi înscrie .1 – 0 pentru România .

DELIR în tribune . Jucam admirabil, luptam toti ca unul si intram cu avantaj la pauza.Dar mai ales cu moralul ridicat, dupa un joc pe care l-am dominat în cea mai mare parte a sa. La reluare, portarul nostru, inimitabilul Raducanu, marele portar si clovn, pe lînga care un viitor portar celebru în arena mondiala, pe numele sau Higuita, ar fi un biet învata cel, comite una din gafele sale monumentale. În minutul 51, dupa ce retine o minge usoa-ra, vrînd sa degajeze, o va face la modul cum numai el ar fi fost în stare de asa ceva, trimitînd-o cu mîna, dar mai exact parca pasînd-o, extremului stînga Jan Capkovics, aflat în careul de 16 metri. La o asemenea invitatie cehul nu a ramas uluit ci a reactionat imediat cît se poate de normal, a tintit poarta si a lobat elegant balonul peste un “Tamango” în - marmurit . !!! 1 – 1 !

Cum se poate !?

Ma si mir cum de demonul din Giulesti nu a facut infarct.

Întregul stadion era pe malurile Styxului, la intrarea în Infern.

Dar … DE LA RIDICOL LA SUBLIM NU E DECÎT UN PAS!

Abia repusa de la centru mingea ajunge pe dreapta la Lupescu, apoi pe traseul Satmareanu - Anca pîna la Lucescu. O cursa senzationala de vreo 40 de metri pe extrema dreapta. Pe centru Dobrin face si el o cursa paralela si aproape similara cu a lui Mircea. O centrare impecabila, o rarissima lovitura cu capul a lui Dobrin si …2 – 1 !!!!!

Parca un Vezuviu a izbucnit din piepturile a aproape 100.000 de oameni.

De nedescris ! Nu sînt cuvinte .

Fac o paranteza … Memorii de spectator ! Cînd totul s-a derulat în fata ochilor tai la mai putin de 25 de metri e imposibil ca sa poti uita. Primul care a a ajuns si l-a sarutat pe Dobrin a fost … Raducanu! Era salvarea lui, a vietii lui de fotbalist si poate chiar de om.

Ultima jumatate de ora a fost de lupta formidabila dar cehii parca nu puteau sa creada ca ceea ce se întîmplase putea fi adevarat iar ai nostri au luptat extraordinar pentru aceasta victorie. În minutul 90, cînd arbitrul iugoslav M.Gugulovici a fluierat sfîrsitul partidei, întregul stadion a luat foc. Zeci de mii de torte ardeau în crepusculul acelei dupa amieze de toamna tîrzie, luminînd ca o flacara vie.

Mai aveam un hop, cel cu nationala galeza, la 24 noiembrie. Ne trebuia doar un gol mai mult .

Pentru acest joc, în calitate de observator al U.E.F.A urma sa fie prezent chiar onorabilul Gustav Wiederkehr, însusi presedintele înaltului for european.

Si peste numai 10 zile, pe acelasi stadion, 50.000 de spectatori aplaudau cea de a doua mare realizare a generatiei `70.

ROMÂNIA – TARA GALILOR 2 – 0 ( 1 – 0 )

Au marcat N.Lupescu (min.9) si M.Lucescu (min.74).

Am cîstigat grupa ! NE-AM CALIFICAT !

La numar egal de puncte, a decis golaverajul mai bun al românilor, 11 – 2 fata de 11 – 4. al cehoslovacilor.

Dupa acest meci si apoi ocazionat de alte momente am cules cîteva declaratii ale unor nume de mare prestigiu în arena fotbalului european.

Dawe BOWEN, antrenorul nationalei galeze: “ Acum, cînd jocurile din grupa I-a s-au epuizat, dati-mi voie sa afirm, cu toata sinceritatea, ca echipa României a meritat ,indiscutabil, sa se califice în sferturile de finala. Practica un fotbal realist si dispune de multi jucatori cu un grad ridicat de tehnicitate. Dobrin si Iordanescu AU STRALUCIT”.

Trevor MORRIS, secretarul federatiei galeze:”Dobrin,Dinu, Lucescu ,Iordanescu, iata doar numai cîteva nume ale celor care m-au încîntat, care m-au facut sa aplaud splendidele lor executii, sa uit chiar ca sînt galez!”.

MILLINGTON , portarul echipei galeze: “ Dupa cîteva minute mi-am dat seama ca atunci cînd numarul 9 (Dobrin) va pune piciorul pe minge va fi pericol la poarta mea. El este un virtuoz al balonului si executiile sale m-au încîntat”.

Gustav WIEDERKEHR, presedintele U.E.F.A. : “ Echipa României detine o tehnicitate cum nu au multe selectionate din Europa în momentul de fata. Reusita sa de pîna acum este perfect reala si meritata”.

Franz BECKENBAUER, capitanul nationalei R.F.Germania : “ România aliniaza în momentul de fata una dintre cele mai complete formatii din fotbalul european”.

Helmuth SCHÖN, antrenorul echipei nationale a R.F.Germania: “ L-am revazut pe Dobrin , marea mea preferinta, în cîteva secvente televizate si mi-a placut si acum . Da, acesta este un fotbalist care stie toate tainele fotbalului “.

George BOULOGNE, antrenorul echipei nationale a Frantei :” România cred ca este formatia care din 1969 si pîna acum a suferit cele mai putine fluctuatii. Si în aceasta gasesc ca principal autor pe antrenorul Angelo Niculescu, care se bucura de o excelenta presa pe continentul nostru “.

Si pentru ca am încheiat cu meciul cu Tara Galilor , încerc sa aduc la cunostinta unora mai putin avizati faptul ca în Tara Galilor nu se organizeaza un campionat al Tarii Galilor, singura competitie la nivel national fiind Cupa. În schimb multi jucatori galezi activeaza, cu prestatii deosebite, la echipe din Anglia, în special, si multe din echipele ga leze activeaza în ligile a II-a, a III-a si chiar a IV-a si poate chiar si mai inferioare.

Si de asemenea …si în Cupa Angliei. Doua dintre cele mai cunoscute formatii galeze, Cardiff City si Swansea, avînd evolutii demne de consemnat în aceasta competitie, ba chiar si mai mult, în anul 1927, Cardiff City avînd chiar îndrazneala sa cîstige competitia din Anglia.

Pe de alta parte, tot acestea doua au reusit sa acceada, în cîteva editii si în primul e salon englez, iar într-una din editiile ulterioare actualului moment (mai exact în editia 1981 – 1982 ) ea se va clasa pe pozitia a 6-a, lucru ce-i dadea dreptul de a participa la Cupa U.E.F.A., dar va renunta în favoarea Cupei Cupelor, prin faptul ca în aceeasi editie cîstigase si Cupa Tarii Galilor.

În cele 12 jocuri ale acestor preliminarii au jucat pentru România un numar de 21 de fotbalisti.

6 jocuri : RADUCANU (de la ridicol la sublim, inimitabil în felul sau), Lajos SAT

MAREANU (un monument de sobrietate si tenacitate), Cornel DINU (excelent pe toata durata preliminariilor, omul de legatura permanenta între atac si aparare), Radu NUN WE ILLER (foarte probabil cel mai mare talent al unei familii cu sapte frati, toti fotbalisti, unul dintre cei mai buni fotbalisti ai generatiei sale, numarul 1 în orice formatie alcatuita de Angelo Niculescu, ajuns ulterior antrenor în Elvetia).

5 jocuri : Nicolae(Culai) LUPESCU (aflat atunci la apogeul unei cariere de exceptie, un exemplu de munca si de modestie), Ion DUMITRU (un alt monstru sacru al acelei generatii).

4 jocuri : Alexandru NEAGU (eroul de la Guadalajara), Nicolae DOBRIN (desemnat cel mai bun fotbalist romîn al anului 1971, adulat în patria celor “doi ochi albastri” un adevarat zeu al stadioanelor din România, stimat deopotriva de coechipieri dar mai ales de adversari, considerat, DE UNII doar, CEL MAI MARE FOTBALIST ROMÂN AL TUTUROR TIMPURILOR, plecat, din pacate, prea devreme dintre noi), Mircea LUCESCU (fotbalistul diplomat , mare antrenor al anilor 1980 – 2010), Emerich DEM –BROVSCHI (un fotbalist delicat si elegant ca o domnisoara, cel programat a i se ridica o statuie în rotonda stadionului “AZTECA” din Mexico City, cel caruia probabil ca fotba lul românesc i-a daruit mai putin decît a dat acesta fotbalului).

3 jocuri : Florea DUMITRACHE (“Mopsul “, sau “Corsarul roib”, jucator de clasa mondiala, jucînd în teren si driblînd cu o nonsalanta specifica doar marilor fotbalisti, dorit în echipele lor de toti marii antrenori ai lumii, din Europa si chiar si din America de Sud, unul din “frumosii nebuni ai marilor orase”, asa cum foarte plastic a fost botezat de Fanus Neagu,una din cele mai metaforice pene ale scrisului românesc din toate timpurile) , Mihai MOCANU (un fundas dur ca o stînca, aproape imbatabil pe partea sa), Puiu IORDANESCU (cel care debutase la nationala doar în jocul retur cu Finlanda si care la jocul cu Cehoslovacia, la doar al doilea sau joc ca international, l-a ridiculizat cu driblingurile sale pe celebrul Dobias, considerat cel mai bun fundas dreapta din Europa).

2 jocuri : Florian DUMITRESCU (debutant în meciul cu Finlanda), Gigi TATARU (cel care în ultimul sfert de ora al jocului cu Brazilia, de la Guadalajara , a ratat de putin o rasturnare de scor în acel memorabil joc al nationalei noastre), Anca (“Baciul” de la “U”

Cluj), Coco DELEANU (ex–ieseanul, mereu într-o pasnica disputa cu Mihai Mocanu), Flavius DOMIDE (roscovanul de la U.T.A.,unul din autorii eliminarii lui Feijenoord).

1 joc : Dan COE, Iosif VIGU si Bujor HALMAGEANU (fiecare la rîndul sau mare valoare a fotbalului românesc)

În sfîrsit , dar nu cel din urma, artizanul care a creat aceasta frumoasa echipa, profesorul Angelo NICULESCU, un adevarat meserias, om deosebit, cel care, în patru ani de cînd era la cîrma nationalei, se prezenta acum cu un bilant destul de bun, 31 = 10 – 12 – 9 = 30 – 26, dintre care doar 11 partide acasa, restul de 20 în deplasare sau pe terenuri neu-tre..

O, TEMPORA ! Dati-mi voie sa fiu putin sentimental, retraind cu ochii mintii acei frumosi ani ai tineretii noastre.

Cîteva cuvinte despre unele momente ale competitiei…

E de remarcat faptul ca un important numar de meciuri s-au disputat la o aceeasi data, ceea ce vine sa acrediteze ideea, ca un lucru deosebit de pozitiv, ca, la aceasta editie, comisia de organizare a intervenit, în masura în care a fost posibil, sa dirijeze, oarecum disputarea jocurilor la aceleasi date, în scopul voit evident, de a se încadra într-un calendar competitional (echipe nationale si echipe de club în competitiitle europene) cît mai bi ne gîndit pentru a nu fluctua si eventual derapa competitiile spre unele amînari, modificari de date si alte asemenea situatii.

S-a remarcat de asemenea ca, în perioade în care nu aveau programate meciuri intertari în cadrul preliminariilor C.E. ,multe echipe si-au programat din vreme alte jocuri amicale, pe care le-au considerat utile în vederea pregatirii altor jocuri oficiale sau eventual pentru a testa o serie de alti noi jucatori intrati în vederile selectionerilor.

De asemenea, pentru perioada vacantei de vara, între 19 iunie si 8 septembrie, toate echipele au respectat aceasta perioada de “non- combat”, mai ales gîndindu-se la latura financiara a problemei, legata de concediile majoritatii spectatorilor si de eventuala absenta a acestora de pe stadioanele de fotbal. Este foarte probabil ca si aceasta a fost o actiune dirijata a U.E.F.A , si este demna de a fi apreciata.

Dar nimeni nu putea opri vreuna din echipele nationale sa-si aranjeze si alte eventuale partide amicale. Si se va observa, conspectînd un calendar al întîlnirilor internationa le disputate în anul 1971, ca multe tari ale Europei centrale au organizat un adevarat exod în America de Sud, (foarte probabil o actiune concertata la nivel de comisia Europei Cen trale) unde s-au confruntat cu Brazilia, rezultatele acestor partide fiind urmatoarele: Bra– zilia - Iugoslavia 2 – 2, Brazilia – Austria 1 – 1, Brazilia – Cehoslovacia 1 – 0 si Brazilia – Ungaria 0 – 0.

Alte doua reprezentante ale fotbalului european au evoluat în Mexic , consemnîndu-se rezultatele: Mexic – Grecia 1 – 1 si Mexic – R.D.Germana 0 – 1.

Dupa cum se vede rezultate destul de bune ale tarilor europene.
Pe toata durata desfasurarii competitiei, cele 96 de partide au fost conduse de un numar de 86 de arbitri .De ce asa? Pentru ca 11 dintre acestia au oficiat la cîte doua partide .

Acestia au fost, în ordine strict alfabetica:

Constantin BARBULESCU(România), Einar Johan BÖSTROM (Suedia), Gyula EMSBERGER (Ungaria), Milivoje GUGULOVIC (Jugoslavia), Robert HELIÈS(Franta), Concetto LO BELLO (Italia),Vital LORAUX (Belgia), Ferdinand MARSCHALL (Austria), William J.MULLAN (Scotia), John Keith TAYLOR (Anglia ) si Kurt TSCHENSCHER ( R.F.Germania).

Arbitrul în plus, la toata aceasta lista reiese din urmatoarea situatie:

La meciul Elvetia – Grecia 1 – 0 , disputat la 12 mai 1971 la Zürich, în minutul 34 , arbitrului de centru, galezul J.P.Jones, i s-a facut rau si nu a mai putut continua. În atare situatie locul sau a fost luat de unul din colegi, tusierul J.Reynolds, tot galez, care a reusit sa duca meciul la bun sfîrsit.

În clasamentul golgeterilor ,dupa încheierea preliminariilor, situatia se prezinta astfel: 1) Gerd Müller ( R.F.Germania ) = 6 goluri.2-5) Martin Chivers (Anglia), Pit Keiser si Johann Cruijjf (Olanda), Kreische (R.D.Germana) = 5 goluri. 6 – 8) Jan Capkovic (Cehoslovacia), Ferenc Bene(Ungaria) si Pirri (Spania) = 4 goluri .

Dupa cum se vede , doar G.Müller, Chivers si Bene continua cursa.

S-au marcat si 5 autogoluri , dupa cum urmeaza: Novi(Franta) pentru Ungaria, McKinnon(Scotia) pentru Belgia, Stanton(Scotia) pentru Portugalia, Weibel (Elvetia) pentru Anglia si Santarini (Italia) pentru Austria .

Numarul de spectatori la cele 96 de partide se estimeaza la cifra de 3.691.000.

Cifra de 100.000 de spectatori se pare ca s-a înregistrat doar la patru partide

- R.D.G –Iugoslavia 1 – 2 , la 9 mai 1971 , la Leipzig;

- U.R.S.S. – Spania 2 -1 , la 7 iunie 1971 , la Moscova ;

- Polonia – R.F.Germania, la 10 octombrie , la Varsovia;

- Anglia – Elvetia 1 – 1 , la 10 noiembrie 1971 , la Londra.

Dupa cum spuneam si mai sus, acest meci a fost arbitrat de românul Constantin Barbulescu.

Un clasament al echipelor europene pentru anul 1971,dat publicitatii de cunoscuta revista franceza “France Football”,în prima saptamîna a noului an, avea urmatoarea configuratie: 1-2) Anglia si U.R.S.S .3) R.F.Germania .4) Ungaria. 5 -6) Belgia si România. 7 – 8)Italia si Iugoslavia. 9-10) R.D.Germana si Cehoslovacia.

Dupa cum se vede , pe primele opt locuri chiar cele opt echipe calificate.

Comentînd acest clasament, Gustav Wiederkehr, presedintele U.E.F.A a spus:” Ordinea aceasta mi se pare ca reala si normala….Echipa României continua ascensiunea ei sigura.Tot asa si nationala belgiana. Socotesc aceste doua echipe ca pe cele mai autorizate reprezentante ale” noului val “ din fotbalul european.”

Referitor la acest clasament si la echipa României , Jacques Ferran, directorul mai sus citatei publicatii a spus: ” Aparitia României printre “marile echipe ale Europei” este cumva mai recenta, datînd de prin anii 1965 – 1966. În 1969 deja a meritat cu priso-sint alocul cinci în clasamentul nostru, gratie remarcabilei campanii “premondiale”. La acest moment este o formatie tînara, impresionanta prin omogenitatea si tehnicitetea sa, care are toate motivele sa spere în continuarea ascensiunii”

La 12 ianuarie , la Zürich, au avut loc tragerile la sorti pentru faza “sferturilor de finala” a C.E., care au decis urmatoarele partide: Ungaria – România, Anglia – R.F.Germania, Iugoslavia – U.R.S.S. si Italia – Belgia, cu fiecare prima echipa din fiecare pereche gazda în prima mansa. Cele doua manse se vor disputa la datele de 29-30 aprilie si 13 – 14 mai 1972.

As zice ca toate cele patru perechi de partide ar parea îndeajuns de echilibrate, poate doar între Italia si Belgia sa acordam 60% Italiei , daca vom gîndi ca a trecut neînvinsa prin aceste preliminarii si ca este totusi campioana “en titre”.

Nu se stie din ce motiv , nationala sovietica a fost preluata de antrenorul Aleksandr Ponomariov.

Un alt lucru care ar fi de consemnat este faptul ca deja de la acest moment federatiile din Belgia, R.F.Germania si Anglia si-au si depus optiunile pentru organizarea turneului final al C.E.

Cele mai importante probleme ale lunii aprile pentru nationala României au fost ,în ordine:

- indisponibilitatea (reala) a lui Dumitrache, dupa o mai veche leziune insuficient tratata la vremea ei si care, din pacate, nu a putut fi înlaturata pîna la ora meciurilor cu Ungaria, lucru care probabil a afectat rezultatul final al întîlnirilor cu maghiarii.

- meciul amical contra echipei nationale a Frantei, la 8 aprilie la Bucuresti. Meci pe care ai nostri l-au luat în serios , ca o ultima verificare, si l-au cîstigat cu 2 – 0 .A fost un meci viu disputat dar francezii nu au prea putut sa ne faca fata, oricît s-au straduit.Din nefericire, în echipa noastra, pe lînga Dumitrache, nu au putut juca nici Dobrin si fundasul Mihai Mocanu si care vor lipsi ”in corpore” si la meciul de la Budapesta.

Si iata-ne ajunsi la momentul disputarii “sferturilor”, adica la data de 29 si 30 aprilie si apoi la 13 si 14 mai, cînd în cele patru perechi de partide s-au înregistrat rezultatele:

Italia - Belgia 0 – 0 ; 1 - 2

Iugoslavia - U.R.S.S 0 – 0 ; 0 - 3

Anglia - R.F.Germania 1 – 3 ; 0 - 0

Ungaria - România 1 – 1 ; 2 – 2 ; 2 – 1

Mai întîi jocurile tur:

La Milano, pe “SanSiro”, un rezultat neasteptat datorat în mare masura portarului belgian Piot, care a facut o partida exceptionala, dar si apararii “diavolilor rosii “ care au rezistat presiunii italienilor, însa o presiune mereu mai haotica pe masura ce timpul trecea si nu se concretiza cu vreun gol. Si totusi, chiar si de la acest rezultat, în nici un caz nu pu tem considera Italia eliminata.

Cea mai reusita caracterizare a acestei partide a fost aceea facuta de gazetarul francez Jacques Ferran în “ L EQUIPE”: „Belgia s-a aratat o formatie mai italiana decît Italia”.

Pentru meciul de la Belgrad se punea problema neputintei nationalei iugoslave de a alinia pe patru dintre titularii de baza pentru motivul ca sînt încorporati si nu ar avea dreptul sa li se dea drumul la joc. În cele din urma forul fotbalistic de la Belgrad a fost mai puternic decît cel al armatei dar au jucat doar trei dintre cei patru, Holcer, Pavlovici si Geaici. Din pacate, ”plavii” au facut o partida modesta sau, mai exact spus, sovieticii au adoptat o strategie de asteptare pîna în 20 – 25 de metri si atacantii iugoslavi aproape ca au fost sufocati de rezistenta adversarilor lor. Singura mare ocazie reala a sîrbilor a fost aceea din minutul 58 cînd Geaici a sutat în portar de la 5 – 6 metri. Peste toate acestea si portarul sovietic Rudakov si-a avut ” partea sa de vina” si la final rezultatul alb înregistrat pe tabela era cea mai pura realitate

În schimb la Londra, pe “Wembley”,oaspetii au fost cei care au facut legea, spre marea dezamagire a celor 100.000 de spectatori. Dupa ce vest-germanii au condus la pauza prin golul marcat de Höness (min.25), englezii au atacat pret de peste 50 de minute si în minutul 77 Lee a egalat. Numai ca, peste numai opt minute, arbitrul francez Robert He liès muta un fault asupra lui Held in careu, desi acesta se comisese în afara careului, englezii nu au protestat si Netzer a transformat.1 -2. ! Pentru ca peste doar alte trei minute G.

Müller sa mai puncteze o data, dintr-o pasa primita de la Höness, si calificarea teutonilor sa para a se fi asigurat înca dupa aceasta partida.

În sfîrsit, la Budapesta, România obtine primul punct pe terenul maghiarilor, dupa opt înfrîngeri consecutive în fata acestora, cu care aveam urmatorul palmares (exceptînd nationalele de amatori sau olimpice) : 10 = 0 – 1 - 9 = 8 – 38 . Din care, patru înfrîngeri de neaducere aminte: 2 – 7 , în 1945, 0 – 9, în 1948, 1 – 5 , în 1948 (la Bucuresti) si din nou un 1 – 5, în 1954.

De aceea, acest 1 – 1 de la Budapesta parea sa deschida o noua era în palmaresul întîlnirilor Ungaria – România.

Pe marele “Nepstadion”, în fata a circa 75.000 de spectatori, românii au facut un meci foarte bun si, chiar daca au fost condusi înca din minutul 11, printr-un gol marcat de Branikovits, au luptat exemplar si au reusit egalarea, în minutul 56, printr-o splendida lovitura cu capul la o infiltrare subtila în atac a lui Satmareanu. Îmbucurator a fost faptul ca dupa acest gol nu am aplicat o tactica strict defensiva ci am construit faze de atac prin care dadeam de înteles ca vrem chiar mai mult. Maghiarii au jucat prudent, atacînd mai “cu frîna trasa”. În minutul 74 se aprind reflectoarele nocturnei stadionului budapestan. În minutul 81, Dembrovschi ataca , intra în careu si e faultat evident de Balint dar arbitrul Smith închide ochii. Spre final Satmareanu mai are doua incursiuni, anihilate însa.

S-a terminat, am obtinut un rezultat bun în vederea returului de la Bucuresti.

În aceasta partida am utilizat pe urmatorii jucatori: Raducanu – L.Satmareanu, N. Lupescu, C.Dinu, Aug.Deleanu – I.Dumitru, Radu Nunweiller VI – Lucescu, Dembrovschi, Domide, Iordanescu.

Comportarea jucatorilor nostri a fost multumitoare dar nu într-atît cît au fost de tamîiati de presa din tara, de pareau cel putin picati din Olimp.

Facînd referire la meciurile de la Belgrad si Budapesta , gazetarul francez Robert Vergne scria în “L`EQUIPE”: “România si U.R.S.S. au ca trasatura comuna conditia fizica exemplara si abnegatia. Amîndoua sînt, incontestabil,doua echipe ale timpului nostru”

Trecînd la jucatori , acelasi gazetar apreciaza ca:”…cei doi portari sînt ca valoare deasupra loturilor lor. Sovieticul este mai sobru si mai sigur pe el dar românul este capabil sa apere uneori ca Iasin”.

Dinu este remarcabil prin sîngele rece de care da dovada, si clarviziune, alaturi de Holcer si Hurtilava. La mijloc, românul Dumitru ne-a lasat cea mai puternica impresie iar dintre atacanti remarcam pe Banisevski(U.R.S.S.),Bukal (Iugoslavia),Dunai(Ungaria) si Iordanescu (România), acesta din urma tînar, talentat si o mare speranta pentru viitor”

Meciurile retur s-au disputat la 13 mai, primele trei în ordinea tabelului de mai sus, si la 14 mai cel de la Bucuresti.

Dupa cum se vede, primele trei dintre actualele echipe gazde si-au valorificat avantajul terenului propriu, ai nostri mai putin , urmînd a mai avea de trecut un hop. Partida din Berlinul Occidental s-a jucat pe o ploaie torentiala , care însa nu i-a alungat pe cei peste 75.000 de spectatori. Din pacate, spectacolul a fost tern, germanii nu s-au întrebuintat prea mult, multumindu-se sa pastreze avantajul obtinut la Londra, iar englezii nereusind în primele 20 – 25 de minute sa înscrie macar un gol, nu au avut forta sa mai creada în calificare.

În jocul de la Moscova, sovieticii au fost net superiori, au desferecat, dupa pauza ,zavoarele apararii iugoslave, prin Kolotov (min.53), Banisevski (min.74), si Kozinkievici (min.89) si si-au oferit în acest fel o binemeritata calificare pentru turneul final.

Optica presei de la Belgrad, aparute a doua zi, a fost aceea ca “daca meciul de la Moskova ar mai fi continuat s-ar fi putut înregistra un scor dezastruos”

La Bruxelles, nationala “diavolilor rosii”, într-un meci dur, cu peste 80 de faulturi, aînvins o”squadra azzurra” parca nedemna de titulatura de campioana Europei”en titre”. Efectiv, italienii au facut un joc distructiv, obstructionist, cautînd cu orice pret tragerile de timp si eventualitatea unui contraatac care sa le aduca un gol pe care sa-l apere apoi cu binecunoscuta lor pricepere în a îngheta un asemenea rezultat. Belgienii în schimb au jucat atît pe atac cît si pe aparare, au înscris destul de repede un gol (min.23-vanMoer) care sa-i descatuseze de povara neputintei din jocul tur, au continuat aceeasi tactica de atac-contraatac, au mai înscris un gol (min.72-van Himst) si practic au relizat calificarea.Golul înscris de Riva, din penalti, în minutul 86, nu a reusit sa aduca nici o raza de speranta pentru italieni.

În sfîrsit, din pacate, la Bucuresti, echipa României a pornit meciul cu Ungaria convinsa cumva ca victoria va veni de la sine …si a gresit.

Maghiarii au jucat foarte bine, s-au batut pentru fiecare minge si au condus de doua ori prin punctele inscrise de Szöke (min.4) si Kocsis(min. 36). De fiecare data în urma unor greseli ale aparatorilor nostri. Si în replica, cu amarul spectru al necalificarii în constiinta, jucatorii nostri s-au autodepasit parca, au luptat exemplar, si au reusit de fiecare data sa egaleze prin Dobrin (min.14) si Alexandru Neagu (min.81). Dar nu au reusit sa depaseasca baremul minim care sa le aduca victoria si implicit calificarea. Ba mai mult , în minutul 45 au fost nevoiti sa suporte supliciul executarii unui penalti de catre maghiarul Kocsis care, din fericire pentru noi, a tras cumva telefonat si Raducanu a respins de lînga bara stînga a portii sale.

A fost un moment de mare dificultate pentru maghiari si, din aceasta cauza, toata repriza a doua nu au facut decît sa apere infimul avantaj avut la pauza, dîndu-le alor nostri posibilitatea sa navigheze cu vînt din pupa spre un singur gol macar. Ar mai fi de adaugat faptul ca în aceasta goana a fotbalistilor nostri spre un gol al miracolului, (era doar 0 – 1 ), arbitrul vest-german Kurt Tschenscher nu a acordat penalti, în minutul 30, pentru un fault clar asupra lui Dumitru.

A fost ,deci, doar 2 – 2 si cu aceasta urmeaza un al treilea joc.

E cazul, ajunsi în fata acestei situatii, sa precizam ca la acel moment nu actiona si în aceasta competitie regula golurilor marcate în deplasare (la golaveraj general egal) precum în competitiile europene intercluburi, si de aceea regulamentul prevedea un al treilea joc. Prevazînd si o asemenea posibilitate, chiar înaintea primelor doua jocuri, federatiile de la Bucurest si Budapesta, inclusiv cu cea de la Belgrad, au ajuns la întelegerea ca un eventual al treilea joc sa se dispute la 17 mai în capitala Iugoslaviei.

Dar, din nou o bila neagra pentru nationala noastra …

ROMÂNIA - UNGARIA 1 – 2 ( 1 – 1)

Au marcat : Al.Neagu (min.33), respectiv Kocsis(min.26) si Szöke(min.88).

O prima repriza a apartinut românilor, o a doua maghiarilor, dar finalul a fost clar al echipei noastre:

- în min.76, portarul Rothermel respinge cu dificultate în corner un sut puternic al lui Domide.

- în min.82, Neagu are o splendida lovitura cu capul dar mingea trece la cîtiva cenimetri de poarta.

- în min.85, Pancsis comite clar hent în careu, dar arbitrul partidei, grecul Mihas nu acorda lovitura de pedeapsa ce s-ar fi cuvenit.

- si, în minutul 88, dupa o combinatie Kocsis – Bene – Szöke, ultimul înscrie cu toata opozitia lui Raducanu. ECHILIBRUL S-A RUPT DUPA EXACT 268 DE MINUTE! Si nu noi am fost cei fericiti.

În cele trei partide, România a folosit pe urmatorii jucatori: Raducanu (3 jocuri)- L. Satmareanu (3), N.Lupescu(3), Cornel Dinu(3), A.Deleanu(3) – I.Dumitru(3), R.Nunweiller VI (3) – M.Lucescu (3), Em.Dembrovschi(3), A.Iordanescu(2).

Au mai jucat : N.Dobrin(2), Al.Neagu(2) si B.Halmageanu(38 de minute, în al treilea joc).

UNDE S-A GRESIT ?

Cine ar putea spune? Oricîte comentarii s-ar face niciunul nu va întoarce rezultatul

Si nu va schimba nimic.Faptul ca aproximativ în aceeasi perioada România a ratat calificarea la J.O. de la Munchen(1972), precum si necalificarea juniorilor în preliminariile pentru turneul final U.E.F.A. din Spania au condus la reactii acide sau otravitoare din condeiele gazetarilor, însumîndu-se toate sub genericul “LUMINI SI UMBRE ÎN FOTBALUL ROMÂNESC”.

Dar, sa fiu scuzat, titlul este valabil peste tot în lumea învinsilor, din oricare tara ar fi ei. Si, ca drept dovada,Valcareggi, Alf Ramsey si Boskov au fost si ei pusi la zid.La ace stea vin o serie de raspunsuri care ,oricîta bunavointa ar exista, nu ajuta cu nimic.

Valcareggi: “ Este foarte usor ca la primul esec sa aruncam o mie de critici si ob - servatii.De ce nu au aparut aceste atentionari înainte de joc? Atunci toata lumea a tacut chitic”

Lui Ramsey i s-a imputat ca s-a bazat mai mult pe jucatorii din “vechea garda” si nu s-a dat credit mai cu curaj tinerilor, ca în meciul retur cu R.F.G-ul nu a fortat nota ata cului cu orice pret, ca a mers pe tactica formulei 4 – 4 – 2 si nu pe aceea aunui 4 – 2 - 4 cu doua extreme clasice si rapide. Altcumva, se recunoaste ca jucatorii suporta consecintele unui calendar foarte încarcat al cluburilor, la finalul caruia mare parte dintre acestia vin foarte uzati, fizic si psihic, la o asemenea confruntare, dar greselile conducerii tehnice ramîn si fedreatia trebuie sa actioneze ferm în directia înlaturarii acestora.

Vujadin Boskov critica faptul ca, aproape în mod curent, jucatorii se reunesc în vederea pregatirii centralizate doar cu putine zile înaintea confruntarilor decisive ceea ce im pieteaza asupra omogenizarii lotului si a insusirii sufuciente a tacticilor de joc care, notabene, sînt diferite de la adversar la adversar, de la fiecare nou venit în cadrul echipei pîna la cel mai experimentat.

Ar trebui sa întelegem ,o data pentru totdeauna, ca oricare ar fi el acel sport, e doar o întrecere, are un singur învingator iar restul sînt învinsi. DAR , NU! TOTI VOR SA FIE ÎNVINGATORI !

Ah, sfînta si teribila mare vanitate a omului !

Hai sa trecem, sa spalam rufele murdare în familie, sa ne limgem ranile pe alte paturi de suferinte, si sa revenim la firul naratiunii ce am început !

Comisia de organizare a acordat Belgiei calitatea de organizatoare a turneului final ,meciurile urmînd a se disputa la Bruxelles, pe stadioanele “Heyssel” si “Astridpark”, Lièges si Anvers, la datele de 14 iunie (semifinlele) si 17 si 18 iunie, cele doua finale.

Conform unei prealabile trageri la sorti, la 14 iunie s-au disputat meciurile:

- la Anvers : Belgia -- R.F.Germania 1 – 2 ( 0 – 1 )

- la Lièges: U.R.S.S. -- Ungaria 1 – 0 ( 0 – 0 )

În jocul de la Anvers, pe stadionul “Bosuil”, în prezenta a 60.000 de spectatori

Au marcat: Polleunis(min.84), respectiv Gerd Müller (min.24 si 75).

Sub conducerea arbitrului William J.Mullan (Scotia) au evoluat formatiile :

R.F.G.: Sepp Maier – Hötges, Schwarzenbeck, F.Beckenbauer, P.Breitner – Wimmer, Netzer, Höness (min.58 Grabowski) –Heynckes, Gerd Müller, Kremmmers.

Antrenor : Helmuth SCHÖN

BELGIA : Piot – Heylens, Van den Daele, Thissen, Dolmans – Docks, Werheyen - Semmeling, van Himst, Martens (min.70 Polleunis), Lambert.

Antrenor : Raymond GOETHALS

Chiar daca belgienii au beneficiat de avantajul terenului propriu , de o asistenta net superioara în favoarea lor, ei nu au putut face fata foartei puternicei si pragmaticei nationale a Germaniei, în mod cert cea mai buna a momentului pe continentul european.

La Bruxelles, pe stadionul “Astridpark” au asistat doar …3.000 de spectatori .

Arbitru : Rudi GLOCKNER (R.D.Germana). A marcat : Konkov(min.54)

U.R.S.S.: Rudakov – Dzodzuasvili, Hurtilava, Kaplicinîi, Istomin – Troskin, Konkov, Kolotov –Baidacinîi, Banisevski (min.70- Ghivi Nodia), Oniscenko.

Antrenor: Aleksandr PONOMARIOV

UNGARIA : Geczi – Fabian Pancsics, Balint, P.Juhasz – Kocsis (min.60- Albert),Kü , J.Juhasz – Szöke, F.Bene (min.60 – Dunai II),Zambo.

Antrenor: Rudolf ILLOVSZKI

Maghiarii au fost mai tehnici,sovieticii mai puternici, mai atletici, mai iuti.

În minutul 72, Zambo a ratat un penalti, mingea respinsa de porarul Rudakov a ajuns la Szöke, apoi din sutul acestuia a lovit bara si de aici s-a reusit a fi respinsa de un aparator sovietic.

Si astfel sovieticii au reusit sa ajunga pentrua treia oara în finala în patru editii. Era o oarece performanta.

La 17 iunie, la Liège, în finala “mica”

BELGIA - UNGARIA 2 – 1 ( 2 – 0 )

Stadion “Sclessin”, spectatori 10.000

Arbitru: Einar Johan BÖSTROM (Suedia)

Golurile au fost marcate de: Lambert(min.24),van den Daele (min.28) respectiv Kü (min.53, din penalti). Au evoluat formatiile:

BELGIA: Piot – Heylens, van den Daele, Thissen, Dolmans – Docks, Verheyen – Polleunis, Semmeling, van Himst, Lambert

Antrenor: Raymond GOETHALS

UNGARIA : Geczi – Fabian, Pancsics, Balint, P.Juhasz – J.Juhasz, Kü, Albert - Kozma, A.Dunai II, Zambo ( min.46 - Szücs).

Antrenor: Rudolf ILLOVSZKI

Belgienii au dominat clar prima repriza, au marcat doua goluri si apoi au jucat la asteptare sa-si apere acest avantaj. Maghiarii au revenit dupa pauza, au marcat un gol dar nu au mai putut sa si reuseasca mai mult de atît.

Antrenorul belgian Raymond Goethals a declarat dupa meci: “ Sînt fericit sa obtin cu echipa Belgiei o performanta mai ca lumea dupa multi ani de asteptare”.

Finala mare s-a disputat la 18 iunie, la Bruxelles.

R.F.GERMANIA - U.R.S.S. 3 – 0 ( 1 – 0 )

Stadion: “HEYSSEL” Spectatori 60.000

Arbitru: Ferdinand MARSHALL (Austria)

Au marcat : Gerd Müller (min.27,58), Wimmer (min.53).

R.F.GERMANIA : Sepp Maier – Höttges, Schwarzenbeck, F.Beckenbauer, P.Breitner – Netzer, Wimmer, Höness – Heynckes, G.Müller, Kremmers.

Antrenor : Helmuth SCHÖN

U.R.S.S.: Rudakov – Dzodzuasvili, Hurtilava, Kaplicinîi, Istomin- Troskin, Konkov (min.46 – Dolmatov), Kolotov – Baidacinîi, Banisevski (min.66- Kozakievici), Oniscenko. Antrenor : Alexandr PONOMARIOV

Echipa vest-germana a fost net superioara, dovedind fara îndoiala ca a fost cea mai buna echipa a acestui turneu final si ca titlul european i-a revenit absolut meritat.

La final , antrenorul vest-german Helmuth Schön a declarat: “ Sînt bucuros pentru victorie dar în acelasi timp apreciez ca prin contributia ambelor echipe finala a demonstrat ca fotbalul modern este în primul rînd ofensiv. Vreau sa subliniez spirtul de sportivitate al adversarilor nostri”.

Golgeterul competitiei a fost vest-germanul Gerd Müller cu 11 goluri marcate.

Un numar de sase arbitri au ajuns la cifra de trei meciuri pe care le-au condus: Ei-nar Johan Böstrom (Suedia), Robert Heliès (Franta), Ferdinand Marshall (Austria), William J.Mullan ( Scotia), Milivoje Gugulovici (Iugoslavia) si Kurt Tschenscher ( R.F.Germania).

Numarul total de spectatori , la toate cele 109 meciuri ale competitiei a fost de 4.383.000.

Atît… si sa ne vedem la viitoarea editie.!


Editia a V-a

Euro 1976Într-un clasament al nationalelor europene pe anul 1973, dat publicitatii de U.E.F.A echipa Italiei se situa pe primul loc, urmata de cele ale Suediei, Iugoslaviei si R.D.G.

Nationala României ocupa locul 15-16, la egalitate cu cea a Cehoslovaciei.

Fata de aceasta situatie, s-a trecut la o remaniere masiva a lotului iar conducerea te- hnica a fost preluata de Valentin Stanescu (“zimbrul “) secondat de Robert Cosmoc., cu care cuplu se va porni la cucerirea noilor redute, în primul plan situîndu-se preliminariile pentru o noua editie a Campionatelor Europene.

Cea de a V-a editie a Campionatelor Europene urma a se desfasura în perioada 1974 – 1976.

Pentru aceasta editie s-au înscris 32 de tari din care, în timp util, s-a retras Albania care a fost înlocuita cu Islanda.

La data de 16 ianuarie 1974, în sala oglinzilor, sala de festivitati a Primariei din Pa ris, au avut loc ceremoniile de stabilire a jocurilor pentru sferturile de finala ale cupelor europene, editia 1974 – 1975, si stabilirea grupelor preliminare pentru editia a V-a a C.E, precum si a competitiei paralele, cea a echipelor de tineret..

Pentru aceste activitati invitatii de marca au fost Sir Stanley Rous, presedintele F.I.F.A., si Artemio Franchi, presedintele în exercitiu al U.E.F.A. Din partea României au participat Ion Dumitrescu, vicepresedinte al F.R.F., si Gheorghe Popescu, membru în Comisia U.E.F.A. pentru Campionatul European..

Referindu-ne la Campionatul European trebuie sa facem cunoscut faptul ca pentru stabilirea grupelor, în prealabil, a fost nevoie de desemnarea a opt capi de serie, acestia fiind cele opt tari care s-au calificat pentru faza sferturilor de finala la editia precedenta, a dica, în ordine: R.F.Germania,U.R.S.S., Belgia,Ungaria, România, Anglia, Italia si Iugoslavia.

În urma tragerilor la sorti, componenta celor opt grupe se prezenta astfel:

grupa I-a: ANGLIA, Cehoslovacia, Portugalia, Cipru

grupa a II-a: UNGARIA, Austria, T.Galilor, Luxemburg

grupa a III-a: IUGOSLAVIA, Suedia, Irlanda de N.,Norvegia

grupa a IV-a: ROMÂNIA, Spania, Scotia, Danemarca

grupa a V-a : ITALIA., Olanda, Polonia, Finlanda

grupa a VI-a : U.R.S.S., Turcia, Elvetia, Irlanda

grupa a VII-a: BELGIA, R.D.G., Franta, Islanda

grupa a VIII-a: R.F.Germania, Bulgaria, Grecia, Malta

Se va califica prima clasata din fiecare grupa.

Comentariile imediate au considerat grupa a IV-a ca fiind cea mai echilibrata, dar, zicem noi, nu si imposibil de a fi cîstigata de nationala României.

Jocurile din grupele preliminare urmeaza a se desfasura între datele de 1 august 1974 pîna la 31 ianuarie 1976. Sferturile de finala în lunile aprilie – mai 1976, iar turneul final în luna iulie 1976, într-una din tarile ce se vor califica în semifinale.

La data de 26 martie 1974, la hotelul Grabenbruch, din apropiere de Frankfurt am Main, s-au întîlnit reprezentantii Danemarcei, României, Scotiei si Spaniei pentru a hotarî datele de disputare ale jocurilor din grupa a IV-a .

Din partea României au participat Ion Dumitrescu, vicepresedinte al F.R.F., si Valentin Stanescu, antrenorul echipei nationale.

În urma discutiilor s-au stabilit urmatoarele date :

25.09.1974 Danemarca – Spania

20.11.1974 Scotia - Spania

05.02.1975 Spania – Scotia

03.09.1975 Danemarca – Scotia

12.10. 1975 Spania – Danemarca

29.10.1975 Scotia - Danemarca

Iar ale echipei nationale a României în aceasta ordine : unul singur în 1974, la 13 octombrie, Danemarca – România si celelalte în 1975.La 17 aprilie, Spania – România, la 11 mai, România – Danemarca, si la 1 iunie, România – Scotia, iar ultimele doua în toa – mna, la 16 noiembrie, România – Spania, si apoi, la 17 decembrie, Scotia- România.

Acest România – Spania era parca prea înspre iarna, cu terenuri cam mocirloase, dar … asta e !

Dar, mai înainte de preliminariile grupelor europene, în prima jumatate a lunii iunie (mai exact la 13 iunie) a început în R.F.Germania cea de A ZECEA editie a C.M., mai exact a turneului final al acestei competitii.

Echipele europene care vor participa si la aceasta competitie au pornit la drum cu urmatorii antrenori: R.F.Germania – Helmuth SCHÖN; R.D.Germana – Georg BUSCHNER; Iugoslavia – Miljan Miljanici; Scotia – Willie ORMOND; Olanda - Rinus MICHELS; Suedia – George Aaby ERICKSSON; Bulgaria – Hristo MLADENOV ; Italia - Ferruccio VALCAREGGI; si Polonia – Kazimierz GORSKI.

Ramîne de vazut, dupa aceasta mare confruntare, cîti vor mai porni si în cruciada europeana.

Din cîte se observa, nume precum Anglia, U.R.S.S., Belgia, Franta, Portugalia,Ro mânia au ramas acasa. Bune doar pentru Europa!

Doua lucruri ar ma fi de spus la acest moment …

La Congresul U.E.F.A.din 23 – 25 mai 1974, italianul Artemio Franchi a fost reconfirmat în functia de Presedinte al U.E.F.A.

În schimb, la Congresul F.I.F.A., care a avut loc în perioada 11 – 12 iunie, la Fran kfurt am Main, englezul Sir Stanley Rous a trebuit sa cedeze întîietatea brazilianului Joao Havelange care, cu un scor de 68 la 52 voturi l-a învins pe englez în alegerile pentru functia de Presedinte al F.I.F.A.si va fi numarul unu mondial pentu o perioada de cel putin un mandat.

Sa încercam în cîteva cuvinte un portret al celui care în viitorii ani va fi una din fi gurile legendare ale fotbalului mondial.

Joao Havelange s-a nascut la 8 mai 1916 la Rio de Janeiro. În prezent este de profe sie avocat si director al unei mari companii braziliene de transporturi rutiere.

În tineretea sa a fost un veritabil polisportiv dar cu deosebire înotator si jucator de polo, calitate în care a reprezentat Brazilia la J.O.din 1936 si 1952, iar în 1956 a fost conducatorul delegatiei Braziliei la J.O.din 1956, la Melbourne.

Din anul 1958 devine Presedinte al C.D.B.(Confederatia Braziliana a Sporturilor) si conducator al fotbalului brazilian, sub mandatul caruia Brazilia a devenit pentru prima oara campioana mondiala, la editia 1958 din Suedia.

În anul 1963 a devenit membru al C.I.O.

Vorbind despre România, sa spunem ca, neavînd de dus si “marea batalie”, pentru Campionatul Mondial, aceasta s-a axat în acest an doar în a-si pregati un lot de perspe ctiva cu care sa se avînte în lupta pe baricadele europene.

Mai întîi a fost campania de împrospatare a lotului cu elemente noi: portarul Iorgu lescu, fundasii Anghelini,Gabriel Sandu, Sames, Cristache, Hajnal, Cheran, mijlocasii Ba laci,Beldeanu, Brosovschi, si atacantii Dudu Georgescu, Mircea Sandu, Attila Kun si Mul tescu. Dar nu s-a renuntat înca la veteranii din vechile batalii: portarul Raducanu, Cornel Dinu, Puiu Iordanescu, Radu Troi , Florea Dumitrache si Mircea Lucescu.

Cam cu acesti jucatori si-a început “ nea Tinel” (n.n . Valentin Stanescu) pregatiri le anului 1974.

Iar ca jocuri (toate numai amicale) a început cu niste echipe de club: 2 – 1 cu Fe – nerbahce, la Istanbul, 2 – 2 cu Altay, la Izmir, (în ianuarie) si apoi 0 – 0 cu Admira Wacker, la Viena (în februarie). Astea doar asa …de încalzire!

A urmat apoi un prim joc intertari, la 23 martie, 0 – 1 cu Franta, la Paris, contra unei Frante conduse de …românul Stefan Covaci, cu un gol marcat de Beretta dintr-o lovi- tura libera. În aceasta partida a debutat pentru “tricolori” Ilie Balaci, un oltean de numai 17 ani, 6 luni si 10 zile, foarte probabil record neîntrecut nici pîna astazi pentru nationala României.

Dupa aceasta uvertura s-a trecut la felul doi, faza începuta cu un scurt turneu sud-american de doua jocuri, în luna aprilie. Dar ce jocuri!

Miercuri, 17 aprilie, la Sao Paulo, Brazilia – România 2 – 0, cu doua goluri marcate tot din lovituri libere dar si cu un gol perfect valabil marcat de România, prin Marcu, dar anulat de arbitrul francez Vurtz, pentru un pretins ofsaid în faza premergatoare golului. Obiectiva, si placut impresionata totusi de jocul românilor, toata presa braziliana de a doua zi a blamat atitudinea arbitrului care a fost probabil singurul care a vazut acea infrac tiune.

Peste cinci zile, Argentina – România 2 – 1 ( 0 – 1 ). Pentru români a marcat Attila Kun în minutul 35.

În luna mai înca un joc, 3 – 1 cu Grecia la Bucuresti, rezultat care ar putea sa para la îndemîna alor nostri dar, daca vom spune ca numai cu o luna în urma, nu mult dupa evolutia noastra, aceasta nationala elena a realizat un meritoriu 0 – 0 cu Brazilia pe “Maracaná”, spunem cred suficient în a aprecia rezultatul ca deosebit.

Iar în luna iunie un 0 – 0 la Rotterdam cu nationala Olandei, cea condusa de Rinus Michels. Olanda cu garnitura completa din care a lipsit doar celebrul Cruyff, nerestabilit înca dupa o accidentare.

Dupa cum se vede, sîntem buni sparing – partneri pentru echipele ce se pregatesc pentru marea confruntare mondiala.

Daca ne vom referi la rezultatele din aceste cinci jocuri s-ar putea spune ca nu prea am rupt gura tîrgului, dar un 0-1 la Paris cu o Franta care oricum … e Franta la ea acasa, cu doua înfrîngeri la limita în fata Brazilei si Argentinei , contra carora poate ca cu vreo zece ani în urma am fi fost multumiti doar sa jucam si sa nu încasam 5 sau 6 goluri, poa- te ca nu e chiar atît de rau. Despre Grecia am vorbit, iar cel cu Olanda a fost o veritabila piatra de încercare si daca va vom reaminti ca peste o luna formatia batava va avea 1 – 0 contra R.F.Germania în minutul 1 al finalei Weltmeisterschaft-ului pe care, din pacate, a pierdut-o dupa o partida de mare lupta si mare valoare, cred ca am spus de ajuns si ar fi normal sa fim destul de încrezatori în aceasta noua echipa nationala a României.

Spre toamna va urma un 4 – 1 cu Japonia , la Constanta, si apoi un 0 – 0 cu Bulgaria la Sofia.

Si cu aceasta zestre ne prezentam la startul preliminariilor europene.

Daca sîntem în anul de gratie 1974 gîndesc ca putem sa va propunem atentiei cîteva momente deosebite din viata sportului românesc.

Ilie Nastase a fost decretat cel mai bun tenisman al anului 1973 , pentru cîstigarea a sapte turnee si apoi învingator în TURNEUL MAESTRILOR, disputat la Boston.

Echipa masculina de handbal a României a cucerit în R.D.Germana cel de al patrulea al sau titlu de campioana mondiala.14 -12 în finala cu R.D.Germana. În preajma, echipa feminina a cucerit medaliile de argint. La Campionatele mondiale de popice, România a cucerit doua titluri mondiale: echipa masculina si dublul feminin Ana Petrescu – Cornelia Petrusca. Pe lînga acestea alte 3 medalii de argint si 4 de bronz.

În schimb, cu o nota mai putin placuta, la data de 27 ianuarie a încetat din viata, du pa o grea suferinta, marele gazetar sportiv care a fost Petre Gatu, spre marele regret al ce lebrului sau fiu, Cristian Gatu, handbalistul nepereche, care peste doar cîteva luni va ridi ca trofeul campioanei mondiale, decretat fiind cel mai bun handbalist al momentului din lume.

Vom intra în competitia propriuzisa a celei de a V-a editii dar mai întîi sa trecem în revista armata celor 32 de tehnicieni cu care echipajele au pornit la cîrma pe învolburatele valuri ale unei “odisei” de aproape doi ani de zile. Sa-i enumeram în ordinea grupelor si a departajarii lor valorice initiale.

Asadar : Donald REVIE (Anglia), Vaclav JEZEK (Cehoslovacia), José Maria PE – DROTO (Portugalia), Pambos AVRAMIDIS (Cipru), Jozsef BOZSIK (Ungaria), Leopold STASSNY(Austria), Michael SMITH (T.Galilor),Gilbert LEGRAND (Luxemburg), Ante MLADINICI (Jugoslavia), Georg Aaby ERICKSSON (Suedia), David CLEMENTS (Irlanda de Nord), Kjell Schou ANDREASSEN (Norvegia), Valentin STANESCU (România), Ladislau KUBALA (Spania), Willie ORMOND (Scotia), Rudolf STRITTICH (Danemarca), Fulvio BERNARDINI (Italia), Gregorius KNOBELL (Olanda), Kazimierz GORSKI (Polonia), Olavi LAAKSONEN (Finlanda), Konstantin BESKOV (U.R.S.S.), Sabri KI RAZ (Turcia), René HUSSY (Elvetia), John GILLES (Irlanda), Raymond GOETHALS (Belgia), Georg BUSCHNER (R.D.Germana), Stefan KOVACS (Franta), Anthony KNAPP (Islanda),Helmuth SCHÖN (R.F.Germania), tertetul Ioncio ARSOV, Dimitar DOICINOV si Manol MANOLOV (Bulgaria), Alkis PANAGOULIAS (Grecia) si Terenzio POLVERTINI (Malta).

Citind aceasta lista vom constata ca dintre cei care au fost la “mondiale” au mai su pravietuit Helmuth Schön, Georg Buschner, Willie Ormond, George Ericksson si Kazimierz Gorski. Curios e faptul ca Rinus Michels, cel cu care nationala Olandei cucerise meda lia de argint la recent încheiatul turneu al Campionatului Mondial din Germania Federala, nu a mai continuat cursa si în campania pentru “europene”.

Pe parcursul preliminariilor vor mai parasi unii dintre ei competitia, mai degraba fara voia lor, dar asta e riscul meseriei de antrenor. Mereu cu geamantanul la usa pregatit de a pleca pe alte drumuri.

Primul meci al acestei noi campanii europene s-a disputat la data de 1 septembrie 1974, la Helsinki, Finlanda – Polonia 1 – 2 , în cadrul grupei a V-a.

Înainte de a derula întreaga lista a rezultatelor din faza preliminariilor în cele opt grupe, vom deconspira faptul si vom spune ca au fost cîteva rezultate cu totul neasteptate, cîteva veritabile surprize care vor darîma niste calcule si niste ierarhii, produse de unele echipe, asazise “mici” , precum Islanda , Finlanda sau Malta, sau cu esecuri cu totul ne asteptate în defavoarea echipelor gazde. Si printre acestea din urma se va numara, din pacate, si nationala României.

Asadar, rezultatele si clasamentele finale ale celor opt grupe preliminare…

Grupa I –a: Cehoslovacia – Anglia 0 – 3 (d) si 2 – 1 (a) ,Cehoslovacia – Portugalia 5 – 0 (a) si 1 – 1 (d), Cehoslovcia – Cipru 4 – 0 (a) si 3 – 0 (d) ; Anglia – Portugalia 0 – 0 (a) si 1 – 1 (d) , Anglia – Cipru 5 – 0 (a) si 1 – 0 (d) ; Portugalia – Cipru 1 – 0 (a) si 2 – 0 (d). Clasament : 1) Cehoslovacia – 9p. 2) Anglia – 8p. 3) Portugalia – 7p. 4) Cipru -0p

Echipa cipriota a terminat cu golaverajul 0 – 16.

Iata una din formatiile echipei învingatoare: Ivo Viktor – V.Varadin, Jozef Capko-vicz (R.Vojacek), A.Ondrus, Jan Pivarnik – M.Gajdusek, P.Bicovski (L.Kuna) – Jan Svehlik, I.Pekarik, M.Masny, P.Stratil

Grupa a-II-a: T.Galilior – Ungaria 2 – 0 (a) si 2 – 1 (d) !! ; T.Galilor – Austria 1 – 2 (d) si 1 – 0 (a), T.Galilor – Luxemburg 5 – 0 (a) si 3 – 1 (d) ; Ungaria – Austria 0 – 0 (d) si 2 – 1 (a), Ungaria – Luxemburg 4 – 2 (d) si 8 – 1 (a) ; Austria – Luxemburg 2 – 1 (d) si 6 – 2 (a). Clasament : 1) T.Galilor – 10p. 2) Ungaria – 7p. 3) Austria – 7p. 4) Lu – xemburg – 0p.

Spre deosebire de ciprioti, luxemburghezii, chiar daca au primit 28 de goluri, au reusit sa înscrie 7 .

Iata o formula de echipa a nationalei galeze, cea din meciul cu Ungaria, 2 – 0 , la 30 octombrie 1974, la Cardiff : G.Sprake ( T.J.Phillips) – R.Thomas, Ph.Roberts, J.Maho ney, H.M.England – L.Phillips, John Toshak – A.Griffiths, T.Yorath, G.Reece, L.James.

Grupa a- III-a : Iugoslavia – Irlanda de Nord 0 – 1 (d) si 1 – 0 (a), Iugoslavia – Suedia 2 – 1 (d) si 3 – 0 (a), Iugoslavia – Norvegia 3 – 1 (a) si 3 – 1 (d); Irlanda de Nord - Suedia 2 – 0 (d) si 1 – 2 (a), Irlanda de Nord – Norvegia 1 – 2 (d) si 3 – 0 (a) ; Suedia – Norvegia 3 – 1 (a) si 2 – 0 (d). Clasament : 1) Iugoslavia – 10p. 2) Irlanda de Nord – 6p. (8 – 5). 3) Suedia – 6p (8 – 9). 4) Norvegia – 2p.

În partida de la Belgrad, la 30 octombrie 1974, 3 – 1 cu Norvegia, Iugoslavia a folosit urmatoarea garnitura: O.Petrovici – V.Joni, D.Hadjabdici, J.Jerkovici, Iv. Buljan - J.Katalinski, Fr.Vladici (L.Rajkovici) – S.Zungul, M.Vukotici, Iv. Surjak, Dr.Dzajici.

Grupa a-IV-a: Spania – România 1 – 1 (a) si 2 – 2 (d), Spania – Scotia 2 – 1 (d) si 1 – 1 (a), Spania – Danemarca 2 – 1 (d) si 2 – 0 (a).; România – Scotia 1 – 1 (a) si 1 – 1 (d), România – Danemarca 0 – 0 (d) 6 – 1 (a) ; Scotia – Danemarca 1 – 0 (d) si 3 – 1 (a).

Clasament : Spania - 9p. 2) România - 7p. ( 11 – 6 ) 3) Scotia – 7p ( 8 – 6). 4) Danemarca – 1p.

O formatie a Spaniei, în jocul de la 20 noiembrie, la Glasgow, 2 – 1 cu Scotia.

Angel Iribar – Angel Castellanos, Benito Rubio, J.Luis Capon, Miguel Bianquetti ( J.Cr. Oria) – Enrique Costas, J.Planas Abad – R.J.Martinez, Angel Villar, E.C.Gonzalez, Carles Rexach.

Grupa a -V-a : Olanda – Polonia 1 – 4 (d) si 3 – 0 (a), Olanda – Italia 3 – 1 (a) si 0 – 1 (d), Olanda – Finlanda 3 – 1 (d) si 4 – 1 (a) ; Polonia – Italia 0 – 0 (d) si 0 – 0 (a), Polonia – Finlanda 2 – 1 (d) si 3 – 0 (a); Italia – Finlanda 1 – 0 (d) si 0 – 0 (a) !!!.

Clasament: 1) Olanda – 8p (14 – 8 ) 2) Polonia – 8p ( 9 – 5 ). 3) Italia – 7 p (3 – 3) !!!

4) Finlanda – 1p. Aceasta a fost formula de echipa a Olandei,la meciul pierdut de aceasta cu 1 – 4 în fata Poloniei, la 20 august 1975, la Chorzow: Van Beveren – Willy Suurbier, C.Overweg, Adr.van Kraj, J.Neeskens – Ruud Kroll, W.van Hanegem (G.Geels) – Wim Jansen, Willy van De Kerkhof, Johan Cruijff, W.van Der Kuijlen.

Grupa a-VI-a : U.R.S.S.- Irlanda 0 – 3 (d) si 2 – 1 (a) , U.R.S.S. – Turcia 3 – 0 (a) si 0 – 1 (d), U.R.S.S.- Elvetia 1 – 0 (d) si 4 – 1 (a) ; Irlanda – Turcia 1 – 1 (d) si 4 – 0 (a),

Irlanda – Elvetia 2 – 1 (a) si 0 – 1 (d) ; Turcia – Elvetia 2 – 1 (a) si 1 – 1 (d). Clasamentul grupei : 1) U.R.S.S.- 8p. 2) Irlanda – 7p. 3) Turcia – 6p. 4) Elvetia.-3p.

Iata o formatie a echipei sovietice , 4 – 1 cu Elvetia, la Kiev, la 12 noiembrie 1975. : Evg.Rudakov – A.Konkov (Vl.Zaharov), Evg.Lovcev, M.Fomenko, Vl.Troskin –V. Zviaghintev, Vl. Veremeev – Vl.Muntian, Vl.Oniscenko, L.Buriak, Oleg Blohin.

Grupa a-VII-a : Belgia – R.D.Germana 0 – 0 (d) si 1 – 2 (a) !!!, Belgia – Franta 2 – 1(a) si 0 – 0 (d), Belgia – Islanda 2 – 0 (d) si 1 – 0 (a) ; R.D.Germana – Franta 2 – 2 (d) si 2 – 1 (a), R.D.Germana – Islanda 1 – 1 (a) !!! si 1 – 2 (d) !!!; Franta – Islanda 0 – 0 (d) !!! si 3 – 0 (a).Clasament: Belgia – 8p. 2) R.D.Germana – 7p. 3) Franta – 5p. 4) Islanda- 4p.

În partida de la Bruxelles, la 16 noiembrie 1974, 2 – 1 cu Franta, belgienii au prezentat urmatoarea formula de echipa: Cr.Piot – Van Bist, Martens, H.Broos, J.Verheyen – E.van Den Daele, Paul van Himst ( J.P.Dockx) – Fr. Van Der Elst, W.van Moer, Raoul Lambert, J.Tengels.

Grupa a VIII-a : R.F.Germania – Grecia 2 – 2 (d) si 1 – 1 (a) !!!, R.F.Germania – Bulgaria 1 – 1 (d) si 1 – 0 (a), R.F.Germania – Malta 1 – 0 (d) si 8 – 0 (a); Grecia – Bulgaria 3 – 3 (d) si 2 – 1 (a), Grecia – Malta 0 – 2 (d) !!!. si 4 – 0 (a); Bulgaria – Malta 5 – 0 (a) si 2 – 0 (d). Clasament : 1) R.F.Germania – 9. 2) Grecia – 7p. 3) Bulgaria – 6p. 4) Malta – 2p.

La 11 octombrie 1975, la Düsseldorf, la egalul 1 – 1 cu Grecia, R.F.Germania a folosit pe urmatorii jucatori: Sepp Maier – M.Kaltz, Berti Vogts, K.H.Körbel, Paul Breitner – Fr. Beckenbauer, G.Netzer – B.Holzenbein, E.Beer, E.Kostedde, Jupp Heykes.

Acea initiala programare a disputarii tuturor meciurilor, 01 august 1974 – 31 ianu arie 1976, a fost putin decalata ca realizare astfel ca primul joc s-a disputat la 1 septembri e 1974 iar ultimul, R.F.Germania – Malta, la 28 februarie 1976.

În ceea ce urmeaza vom încerca o sumara analiza a cîtorva evenimente din grupe le preliminare, cu ceva mai mult despre grupa a IV-a, cea în care a evoluat nationala României. Asadar …

În grupa I-a …

Începutul furtunos al nationalei “Albionului”, 3 – 0 cu Cehoslovacia, pe “Wembley”, la 30 octombrie 1974, nu a fost suficient pentru ca aceasta sa devina automat singu ra candidata la calificare. Pentru ca, la peste mai putin de o luna, pe acelasi stadion, sa-si puna candidature nationala lusitana, care le ciupeste insularilor un punct pretios, chiar da- ca dupa doar un 0 – 0. Englezii îsi vor încheia evolutia pe mitica lor arena la 17 aprilie 1975 în partida cu modesta nationala a Ciprului, învinsa în acel meci de un singur jucator, Malcolm Mac Donald,(jucator al lui Newcastle United) cel care le-a administrat toate cele cinci goluri.

În continuare lupta va fi însa deosebit de echilibrata, toate cele trei candidate mergînd umar la umar spre linia de sosire.

Vor urma ultimele patru partide importante ale grupei.

La 30 octombrie 1975, la Bratislava , Cehoslovacia învinge Anglia dupa o partida dramatica. În minutul 45 Anglia conducea cu 1 – 0 prin golul realizat de Channon în minutul 27. În acel ultim minut al primei parti a jocului, pîna la fluierul de final al arbitrului Alberto Michelotti, Nehoda egaleaza si ridica în picioare asistenta de 45.000 de spectatori a stadionului “Tehelno Pole”. Peste numai un minut (si o pauza de alte 15)Gallis marchea za pentru cehi, aducînd avantajul de partea gazdelor. De aici înainte englezii vor fi cei ce vor alerga dupa egalare dar, cu toata zbaterea lor, si nu mai putin si a cehilor, elevii antrenorului Don Revie nu o vor reusi realiza.

Ca divertisment trebuie sa facem cunoscut ca de fapt acest meci a început în data de 29 octombrie dar a fost intrerupt în minutul 17, la scorul de 0 – 0 din cauza unei ploi care a facut terenul impracticabil. Meciul a fost amînat pentru a doua zi si S-A REJUCAT ÎN ÎNTREGIME, cu asentimentul ambelor formatii si al delegatului U.E.F.A.

La acest moment Anglia are 7 puncte (golaveraj 10 -2), Cehoslovacia 6 puncte (11 – 4) iar Portugalia numai 3 puncte si golaverajul 2-5, si cu toate acestea totusi Portugalia are cele mai mari sanse pentru ca mai are trei meciuri “acasa”.Teoretic ar însemna 6 pun cte, deci un total de 9 puncte si, mai exact, … cîstigarea grupei. Dar nu a fost asa …

În urmatoarele doua partide, la 12 si 19 noiembrie, la Porto si apoi la Lisabona, lusitanii nu vor reusi decît cîte un 1 -1 contra Cehoslovaciei si respectiv Angliei. Practic nu mai era nici o sansa. Palidul 1 – 0 din ultimul meci contra Ciprului (la Limassol marcasera doua) nu le aducea decît un total de 7 puncte.

Mai mult de atît, Anglia terminase pe locul doi cu 8 puncte iar Cehoslovacia culesese laurii pentru ca reusise un lejer 3 – 0 pe arena “Tsirion” din Limassol.

Sincer vorbind, în grupul de trei Cehoslovacia venea doar cu a treia sansa. Dar pe teren s-a dovedit a fi cea mai buna.

Golgeterii acestei grupe au fost: Mac Donald (Anglia) – 5 goluri, Nehoda (Cehoslovacia) – 4 goluri, Panenka (Cehoslovacia) si Channon (Anglia) – ambii cu cîte 3 goluri

La cele 12 meciuri au asistat 487.947 de spectatori, dintre care aproape jumatate, cam 240.000, numai la cele trei de pe “Wembley”.

Un ultim amanunt la meciurile acestei grupe ar fi acela ca meciul Cipru – Portugalia 0 – 2, disputat la 11 mai 1975 la Limassol, a fost arbitrat de românul Gheorghe Limona.

Grupa a-II-a:

În mod normal, sansele Tarii Galilor se situau dupa cele ale Ungariei si Austriei sau, în cel mai fericit caz, în imediata apropiere a acestora. De aceea lupta a fost deosebit de echilibrata pîna la un moment dat. Mai exact pîna la momentul 16 aprilie 1975 cînd s-a disputat la Budapesta meciul Ungaria – T.Galilor. La acel moment Austria avea 5 pun-cte din trei jocuri, T.Galilor 4 puncte din trei jocuri, iar Ungaria 3 puncte, dar din doua jocuri.

La acea data galezii au realizat o victorie mult mai facila decît o arata scorul de 2 – 1. Elevii lui Michael Smith au fost mereu la cîrma jocului, au dominat copios,au condus cu 2 – 0 pîna în minutul 77 (marcasera Toshack si Mahoney, si pe deasupra în minutul 15 Toshack ratase si o lovitura de la 11 metri) cînd maghiarul Branikovits a redus din handicap, gol ce s-a dovedit a fi doar ca o ultima zvîcnire a unui muribund si nimic mai mult.

De la data de 24 iunie 1974 , Rudolf Illovszky a cedat locul la cîrma nationalei ma ghiare lui Jozsef Bozsik, acum la vîrsta de 49 de ani, vechi international maghiar, care adunase 100 de jocuri la nationala în perioada 1947 – 1962. Nou sosit, acesta a pornit pe ideea întineririi lotului, printre cei îndepartati fiind si doua nume mari din ultima perioada a nationalei maghiare, Ferenc Bene, de 30 de ani, si Antal Dunai II, de 31 de ani. Nu stim cît de fericita a fost aceasta actiune, cert este ca acestia vor mai activa înca ceva ani la înalt nivel în campionatul maghiar, chiar cu foarte bune rezultate, Bene pîna în 1979, iar Dunai pîna în 1976.

Din nefericire, în zilele premergatoare debutului în jocurile grupei de calificare, noul antrenor devine indisponibil, sufera un infarct miocardic, va fi spitalizat de urgenta, situatia sa se va ameliora ulterior dar el nu va mai reveni la nationala.

Se vor realiza, urmare acestui fapt, o serie de improvizatii care însa nu vor ajuta echipei nationale si rezultatele s-au vazut. În toamna anului 1975 a fost readus celebrul Lajos Baroti, cel cu care nationala maghiara participase la turneele finale ale C.M. din 1958, 1962 si 1966, dar acum nu s-a mai putut redresa corabia în deriva. Singurul lucru pozitiv a fost acel 8 – 1 contra Luxemburgului, scorul record al preliminariilor, partida care i-a prilejuit maghiarului Nyilasi ocazia sa înscrie cinci goluri si sa-si depuna astfel o serioasa candidatura pentru titlul de golgeter al competitiei.

De aici înainte galezii vor mai realiza înca patru puncte si cu cele zece astfel dobîndite vor încheia grupa pe primul loc, în mod cu totul neasteptat dar pe deplin meritat.

Ar mai fi de spus ca înaintea ultimului joc, cel de la Cardiff, Tara Galilor – Austria, cînd Tara Galilor avea 8 puncte si Austria 7, antrenorul austriac Stassny si federatia de la Viena au cazut de accord asupra unui “divort” amiabil, socotind ca aducerea unui nou antrenor ar putea fi o terapie de soc în vederea acestei ultime confruntari. Acesta a fost Branko Elsner. Teoretic mai era o sansa. Victoria ar fi adus calificarea Austriei.

Dar si galezii se asteptau la un joc dificil, chiar daca acestora le era de ajuns si un meci egal. Si întradevar lupta a fost apriga pe arena din Wrexham. Dar aceasta numai pîna în minutul 70 cînd galezul Griffiths a înscris, punînd capat incertitudinii si la final cei 30.000 de spectatori ai arenei “Racecourse” au aplaudat efortul ambelor echipe si mai pre sus de toate mult dorita calificare a echipei lor nationale.

Referitor la Austria un singur lucru am vrea sa mai aducem la cunostinta…

În luna iulie 1974 încetase din viata Karl Sesta, în vîrsta de 69 de ani, unul din celebrii componenti ai “Wunderteam”-ului interbelic, care jucase de 46 de ori pentru natio- nala din tara valsului,dar care mai fusese si un reputat jucator de hochei pe gheata si chiar… halterofil.

Golgeterii grupei au fost maghiarul Niylasi, cu 6goluri, si galezii Griffiths si Toshack, cu cîte 4 si respective 3 goluri.

Asistenta totala a meciurilor din grupa nu prea bogata, doar 272.530 de spectatori, cei mai multi, la vechiul derbi Austria – Ungaria 0 – 0, la 2 aprilie 1975, 80.ooo, pe marea arena vieneza din parcul “Prater”.

Grupa a-III-a

Oricînd si în orice situatie s-ar afla, nationala Iugoslaviei este una dintre acelea ca re au mereu o sansa, si uneori chiar si din start pornind ca favorita.

Asa se poate spune si la aceasta editie a Campionatului European, dar si Suedia trebuie creditata într-o pozitie apropiata acesteia.

Numai ca de acest lucru nu prea a vrut sa tina seama reprezentativa Irlandei de Nord care, dupa ce a pierdut, aproape de limita normalului, în primul joc în fieful Norvegiei,1 – 2 la Oslo, va acumula patru puncte din doua victorii consecutive, dintre care una chiar la Stockholm pe “Rassunda”,un 2 – 0 în fata Suediei (marcasera Nicholl,min.7 si O’Neill, min.23) si apoi la Belfast, un 1 – 0 cu “albastrii” antrenorului Ante Mladinici. Singurul gol al acestei din urma partide a fost realizat de Hamilton (min.22), dar pe lînga jocul foarte bun al nord-irlandezilor trebuie remarcata prestatia de exceptie a portarului iugoslav Petrovici, fara a carui contributie scorul ar fi fost cu mult prea neverosimil poate

Si atunci te întrebi: Care-i favorita?

Dupa o prima victorie la Belgrad, 3 – 1 cu Norvegia, în toamna anului 1974, în se siunea examenelor din vara, Iugoslavia se deplaseaza într-un periplu scandinav, nu de curtoazie ci cu treburi foarte seriaoase, si în decurs de numai cinci zile (4 si 9 iunie 1975) învinge Suedia ( 2 – 1 la Stockholm) si Norvegia ( 3 – 1 la Oslo) , devenind astfel princi - pala candidata la sefia grupei. Aceasta si pentru ca vorba aia, dupa una calda vine si una rece – nord-irlandezii pierd în jocul revansa, la Belfast, 1 – 2 în fata suedezilor care, cumulînd mai apoi si o victorie în fata norvegienilor, se vor prezenta la sesiunea de toamna.

De fapt, si Suedia si Irlanda de Nord se vor prezenta la aceste restante în fata aceluiasi examinator, nationala Iugoslaviei care, din pacate pentru ele, nu le va acorda nota de trecere. La 15 octombrie, la Zagreb, pe stadionul “Maksimir”, în fata a 45.000 de spectatori, Iugoslavia învinge Suedia cu 3 – 0 (au marcat Oblak, Vladici si Vabec) si apoi la 19 noiembrie, la Belgrad, învinge cu 1 – 0 Irlanda de Nord (stadion “Partizan”,spectatori 40.000, cu un nou gol înscris de Oblak).Exceptînd acel 0 – 1 din debutul de la Belfast, iugoslavii au evoluat apoi fara cusur.

Vorbind de Iugoslavia am vorbit mai sus de Ante Mladinici. Cu un nume poate mai putin cunoscut în lumea mare a fotbalului, sa spunem despre acesta ca a fost un bun jucator al lui Hajduk Split, echipa pentru care a jucat în 441 de partide în prima divizie a tarii. A fost contemporan cu celebrii Mitici, Vukas si Bobek în perioada 1945 – 1960.

Dupa terminarea scolii de antrenori a ucenicit la echipe de juniori si tineret ale di feritor cluburi si apoi timp de 5 ani a fost antrenor federal. În 1974 a facut parte din “grupul celor 5” care a condus nationala iugoslava la C.M. din Germania Fedrala. Postura în care se afla acum a fost obtinuta prin concurs si a realizat un contract cu federatia pentru o perioada de 4 ani.

Norvegia, din pacate, aproape ca nici n-a existat, atîta doar ca a fost aceea care a deschis balul.

Golgeterii grupei au fost: Lund (Irlanda de Nord) si Katalinski (Iugoslavia), ambii cu cîte trei goluri, si Hamilton (Irlanda de Nord), Nordahl si Sjöberg (Suedia), Oblak (Iugoslavia), toti cu cîte doua goluri fiecare.

Asistenta jocurilor din grupa s-a ridicat la cifra de 214.872 spectatori, cei mai multi la ultimele doua partide, cele de la Zagreb si Belgrad.

Grupa a-IV-a

Din aceasta grupa, s-a calificat Spania, dar mare parte din meritul acestui deznodamînt apartine si nationalei României. A fost, deja, a treia editie a unui sir întreg de alte editii de grupe preliminare, la europene sau mondiale, cînd efectiv am avut sanse, am fost la un pas de a reusi, dar, de cele mai multe ori noi, adica nationala României, si-a taiat sin gura craca de sub picioare, si-a facut singura viata amara, de cele mai multe ori nereusind în tentativele de a accede spre lumea mare a fotbalului european sau chiar cel mondial.

Daca timpul ne va permite, poate vom parcurge împreuna aceasta veritabila odisee care a fost drumul echipei nationale a României în ultimii cincizeci de ani.

Sa vedem ce a fost la aceste preliminarii…

La 25 septembrie 1974 s-a dat startul jocurilor din aceasta grupa. Danemarca – Spania 1 – 2, pe “Parken Stadion” din Copenhaga, în prezenta 27.300 de spectatori. Golurile fiind realizate de Claramunt (min.27 – 11m) si Martinez (min. 40), pentru spanioli, iar pentru danezi Nygaard (min. 48- 11m). A fost o victorie normala a ibericilor, condusi de valorosul si cunoscutul lor antrenor Ladislau Kubala, acum de doar 47 de ani, de cinci ani la cîrma acestei echipe nationale, cel care detine un record mondial, cred imposibil de egalat. Ca jucator, în perioada 1942 – 1965, a facut parte din echipele nationale ale trei tari: Ungaria- de 6 ori, Cehoslovacia – de 11 ori, Spania- de 19 ori.

Ulterior federatia daneza a înaintat un protest la U.E.F.A. pentru motivul ca juca torul Roberto Martinez, care a jucat pentru formatia spaniola în acest meci, si a si marcat un gol, nu ar fi spaniol ci brazilian si deci NU ARE CETATENIE SPANIOLA si implicit nici dreptul de a fi jucat în acest meci.

Din pacate, si pentru noi, U.E.F.A. nu a solutionat cazul favorabil Danemarcei si lucrurile au ramas cam în coada de peste, dar nici sa penalizeze echipa Spaniei. Ca drept dovada ca respectivul jucator reprezenta totusi un caz si un punct vulnerabil pentru spani oli, el nu va mai fi folosit în meciurile urmatoare ale nationalei iberice.

Ceva- ceva era cu acest domn Martinez!...

Peste mai putin de o luna, la 13 octombrie 1974, oaspetele aceluiasi “ParkenStadion” a fost noationala României. Rezultat 0 – 0. Pierdusera danezii trei puncte din patru, în primele doua jocuri de acasa, dar mai important era ca noi pierduseram deja un punct în lupta cu spaniolii.Si… la urma …se aduna.

România a jucat cu formatia: Raducanu- Cheran, Antonescu, Al.Satmarenu, Anghelini – Dumitru, C.Dinu, Iordanescu – Lucescu (min.80- Troi), Kun II, R.Nunweiller VI. Românii au fost ,categoric, mai buni, au avut patru mari ocazii de gol, ratate însa. Pe lînga taoate acestea e de remarcat prestatia de exceptie a portarului danez Larsen.

Foarte buni au fost, de la români, Dumitru, C.Dinu, R,Nunweiller, Antonescu si Al.Satmareanu.

Retinem doua declaratii din partea gazdelor.

Holström (capitanul nationalei daneze): “ Românii, chiar daca poate ca joaca ceva mai lent decît noi, sînt în schimb categoric mai tehnici”.

Poul Andersen (ziarist danez): ”Echipa noastra a avut multa sansa. Uneori am crezut ca mingea sutata de români a si intrat în poarta lui Larsen”.

Cam asta e de prin multe parti…Culegem laude pentru jocul nostru , dar mai putin si puncte. Asta e, nu stim sa îmbinam placutul cu utilul.

O ultima notatie despre acest moment. Cu ocazia acestui meci de la Copenhaga, jucatorul român Mircea Lucescu a acumulat 49 de prezente în tricoul nationalei României, devenind astfel noul recordman în materie, depasind vechiul record de 48 de jocuri al lui Bodola, care dainuia de exact 35 de ani, din octombrie 1939.

Peste o luna, la 20 noiembrie, la Glasgow, echipa lui Kubala va fi din nou într-o zi de gratie si Scotia - Spania. 1 – 2. În minutul 10 al partidei, cei 92.000 de spectatori ai marii arene “Hampden Park” au salutat cu un teribil entuziasm (ma rog, în afara celor care probabil ca erau spanioli!) golul lui Bremner. Dar cam asta fost “ parada highlanderi lor si a cimpoierilor”. Peste nu putin timp a început ” fiesta spaniola”, o veritabila “ tor cida” s-a aprins în sîngele ibericilor care în acest tumultuos avînt au reusit sa egaleze prin Castro Gonzalez (min.36), si tot el, ca un veritabil “ torero” a înfipt sabia aducatoare de moarte în trupul taurului înfuriat dar obosit de paradele si voltele maestrului .Era minutul 60 dar pîna la sfîrsit nu a mai fost nimic de semnalat.

Si unde mai pui ca în aceasta partida spaniolii nu l-au putut utiliza pe Claramunt, unul din oamenii de baza ai atacului , pentru faptul ca acesta a suportat acum o etapa de suspendare, ca urmare a eliminarii sale în meciul cu Danemarca.

Sesiunea de toamna s-a încheiat, spaniolii au luat doua examene, noi doar cu un partial si o reexaminare.

Vine primavara si spaniolii pornesc cam cu frîna trasa, în doua partide, pe teren propriu nu reusesc decît doua puncte din doua egaluri. La 5 februarie, la Valencia, Spania – Scotia 1 – 1 (au marcat :Megido-min. 67, respectiv Jordan, - min.10). Din cîte se vede scotienii, elevii antrenorului Willie Ormond, si-au vîndut scump pielea si pareau dispusi a se angaja într-o eventuala disputa pentru calificare.

Rezultatul îi nedreptatea pe scotieni care au fost evident mai buni (dovada eloc- venta fiind faptul ca spaniolii au avut primul sut pe poarta abia în minutul 43) avînd în Bremner un coordonator de exceptie, care a fost fara îndoiala cel mai bun om al partidei.

Apoi, la 17 aprilie, la Madrid, pe “Santiago Bernabeu”, în prezenta a 100.000 de spectatori, Spania – România 1 – 1. Au marcat : Velasquez Villaverde (min.5) respectiv Zoltan Crisan (min.70). În ultima instanta un rezultat echitabil, cu perioade de dominare de ambele parti, cu ocazii de ambele parti ( în afara golurilor).Spaniolii în minutele 14,22 si 27, prin Garate(de doua ori) si Santillana, apoi la reluare Santillana (min.57 si 73) si tot Santillana (min.90) o frumoasa lovitura de cap, aparata spectaculos de Raducanu. Românii prin Nunweiller VI (min.12), Dumitru (min.30), Iordanescu (min.55- ocazie rarissima, de la cîtiva metri de poarta a trimis “afara”), Dumitru si Dudu Georgescu (min.58 si 59), si apoi din nou Iordanescu (min.79), ratata însa, dupa o spledida pasa “printre”, primita de la Dudu Georgescu. De la români s-au remarcat Gabriel Sandu, Al.Satmareanu si Dudu Georgescu, dar în mod cu totul deosebit Dumitru , care a dirijat, a recuperate si a pasat fara greseala.

Despre acesta din urma antrenorul Kubala a spus: “… are o clasa exceptionala”

Aproximativ aceleasi cuvinte le vom regasi si în prestigiosul ”Marca” jurnal spaniol de sport: ” Cel mai bun de pe teren a fost românul Dumitru, care a dat dovada de o mare virtuozitate tehnica “.

În aceasta partida antrenorul Valentin Stanescu a folosit pe urmatorii jucatori: Raducanu – Cheran, Al.Satmareanu, G.Sandu, Anghelini – Balaci, Dumitru, Dudu Georgescu – Nunweiller VI (min. 46 – Z.Crisan), At.Kun II (min. 13 – Iordanescu), Lucescu.

La acest moment al activitatii echipei noastre nationale, nu stiu din ce motiv, ori asa a vrut Valentin Stanescu ori Federatia, Robert Cosmoc a fost schimbat din postul de secund si înlocuit cu Nicolae Dumitru-“Nicusor”

Daca ne oprim putin sa analizam vom constata ca, totusi, nu stam chiar atît de rau. În clasamentul grupei, la acest moment, situatia se prezinta astfel: 1) Spania 6p (gol.6 – 4) din 4 jocuri ( +2 la “adevar”), 2) România-2p (gol.2 – 2 ) din 2 jocuri (+ 2 la “adevar”) .3) Scotia – 1p (gol. 2 – 3 ) din 2 jocuri ( - 1 la “adevar”) . E clar ca sansele sînt în mod evident de parte noastra. Spaniolii mai au numai doua jocuri, din care doar unul acasa, iar noi mai avem patru jocuri, din care doar unul în deplasare. Daca “ ciupim “ un punct la scotieni si facem 6 “acasa”sîntem calificati. Un calcul simplu ca buna ziua. Nu- mai ca pîna la urma s-a dovedit a fi, cum ar zice un hîtru amic de-al meu , “ clar ca lumina noptii cînd se bat doi negri “. !!!

Cum adica ? Pai cam asa a fost.

La 11 mai 1975, jucam cu Danemarca la Bucuresti. România – Danemarca 6 – 1

Cel mai mare scor al grupei, pîna acum, si elocventa unei diferente de valoare ca re nu mai necesita comentarii.

Stadion “ 23 August”, spectatori 60.000 Arbitru: Nikolas Zlatanos (Grecia).

Au marcat : Dudu Georgescu (min.28, 76), Z.Crisan (min.40, 59), Lucescu (min. 83), C.Dinu (min.85), respectiv Dahl (min.86).

România a folosit formatia: Raducanu – Cheran, Al. Satmareanu, G.Sandu, Anghelini – Dumitru (min.80 – Balaci), Dobrin (min. 80- Kun II), C.Dinu – Crisan, Dudu Georgescu, Lucescu. Lucescu la jocul sau cu numarul 54 la Nationala.

Doar doua comentarii, care apartin oaspetilor, sînt cred îndeajuns de elocvente asupra întregii desfasurari a acestei partide.

Rudolf STRITTICH (antrenorul echipei Danemarcei): ” Stiam ca la Bucuresti ne asteapta un meci deosebit de greu dar nu mi-am putut închipui ca echipa României ne va surclasa”.

Rasmussen (capitanul echipei): “ Atacurile în tromba ale românilor ne-au dereglat întreaga echipa si ne întoarcem la Copenhaga cu un esec neasteptat de categoric. Mi-au placut Dudu Georgescu (jucator înzestrat cu o detenta rar întîlnita),Crisan si Dumitru”.

Referitor la Dobrin, care nu a mai jucat la nationala de aproape doi ani de zile, se poate spune ca facut un joc mai degraba modest.

E bine, sîntem în grafic!

Dar … urma jocul cu scotienii, la Bucuresti. Acestia, o echipa solida, atletica, cu un joc tipic britanic, venita la Bucuresti cu un lot numeros, majoritatea jucatorilor de la bunele echipe scotiene, Celtic, Rangers si Aberdeen, dar si de la cîteva bune echipe engle ze, Necastle, Leeds, Wolwerhampton, Tottenham si Manchester United. De retinut , totusi, cu o medie a vîrstei sub 25 de ani, cu maxim 17 -18 jocuri la Nationala. Iar ca nume, doar Jardine, Munro, Craig si Bremner parînd a spune oarecum ceva. Ce ar trebui de luat în consideratie e faptul ca la Madrid au fost mai buni decît spaniolii . Asadar, ATENTIE!

Antrenorul formatiei scotiene este Willie Ormond, acum la 47 de ani. Ajucat ca extrema stînga la Hibernian Edinburgh, o buna echipa din campionatul scotian. Considerat a fi adeptul unui joc ofensiv.

Si, la 1 iunie 1975 , la Bucuresti, România – Scotia 1 -1( 1 – 0 ) !!!

De ce ne-am temut de-aia n-am scapat !

Stadion: “23 August” spectatori 80.000 , teren bun, timp frumos

Arbitru: Ertügrül DILEK (Turcia)- satisfacator.

Au marcat : Dudu Georgescu (min.21), respectiv McQueen (min.89).

ROMÂNIA : Raducanu - Cheran, G.Sandu, Al.Satmareanu, Anghelini – Dumitru, C.Dinu, Dudu Georgescu (min. 38 – Balaci) – Z.Crisan, Dobrin (min.82-Kun II), Lucescu. Antrenor: Valentin STANESCU

SCOTIA: Brown – Mc.Grain, Munro, McQueen, Forsythe – Miller, Dalglish, Ri och (min.66 Robinson)- Parlane, Maccari (min.66-Hutchinson), Duncan.

Antrenor: Willie ORMOND

S-a remarcat vizibil, pe toata durata partidei tactica jocului de aparare, cu rare contraatacuri, a scotienilor si tactica ofensiva a românilor.Normal! Fiecare voia PUNCTE

Românii ataca înca din start dar cu prudenta la fazele de aparare. În minutul 13 D.Georgescu ataca impetuos, este evident împins, în careu, dar nu se acorda nici o penali tate. În min. 16 faza de atac, sut bun al lui Lucescu, mingea e respinsa de portar în bara si apoi corner, nefinalizat însa. În min. 21 centrare perfecta a lui Lucescu de pe dreapta, Du du Georgescu e prezent la întîlnire si … 1 – 0

Dudu Georgesc e liderul la zi al “Ghetei de aur”, trebuia deci onorata aceasta a sa ipostaza. Din pacate, în min. 29 Dudu Georgescu va fi faultat, evident, în careu, arbitrul trece cu vederea infractiunea si nu acorda penalti. Ba mai mult, ca urmare a acestui fault, el nu va mai putea continua partida si va fi înlocuit de Balaci.

În min.37 scotienii înscriu dar golul este just anulat pe motiv de ofsaid la Maccari.

Dupa pauza vom consemna doua mari ocazii ale lui Dobrin, ratate însa, una în min.53 si a doua îm min. 64 cînd, acesta singur cu portarul, în loc sa suteze a preferat sa-l dribleze, Brown a fost atent, a blocat corect si a salvat golul. Ar fi putut fi pîna acum cel putin 3 sau 4 – 0.

Pe fondul acestor nereusite ale românilor, coroborat cu o nervozitate excesiva si o evidenta degringolada a acestora, scotienii încep “ sa scoata capul” , mai întîi mai timid si apoi mai curajos si încep sa spere într-o minune. Au cîteva suturi, cam anemice spre poarta lui Raducanu, se consemneaza cîteva lovituri libere în terenul românilor, apoi chiar o ocazie, în minutul 78, iar.. în minutul 89 minunea se produce.

Lovitura libera de la circa 20 de metri de poarta lui Raducanu, mingea e trimisa în careul nostru, un moment de ezitare al aparatorilor, apare, venit din urma McQueen, care înscrie cu o lovitura cu capul.

Gata! Nu mai e nimic de facut!

Am pierdut un punct urias si cu asta si posibilitatea trecerii pe primul loc.

Spania 4 = 2 – 2 – 0 = 6 – 4 = 6p

România 4 = 1 – 3 – 0 = 8 – 3 = 5p

Scotia 3 = 0 – 2 – 1 = 3 – 4 = 2p

( N.A.: Pentru informarea mai tinerilor nostri cititori, aducem la cunostinta faptul ca abia dupa anul 1994 s-a trecut la contabilizarea cu trei puncte a unei victorii, pe plan local si international).

De-acuma mai pot emite si scotienii pretentii, ca mai au trei jocuri de disputat

Iata cîteva declaratii de dupa meci …

Valentin STANESCU: “ Ne pare rau ca am pierdut acest punct. Dupa ratarea lui Dobrin echipa a avut un moment de cadere, iar lipsa lui Dudu Georgescu s-a constituit într-un mare handicap”

DOBRIN: “ Mi-e greu sa vorbesc. Îmi dau seama acuma ca victoria a stat în vîrvul ghetei mele” (N.A. Aceasta enorma ratare l-a apasat tot restul vietii pe marele fot balist.

Willie ORMOND: “ Cînd jucatorul Dobrin a ratat acea imensa ocazie de la mijlocul reprizei secunde, am început sa cred într-un rezultat de egalitate. A fost momentul psihologic al întîlnirii care i-a descumpanit pe jucatorii români.Cu acest rezultat de ega litate lupta în grupa ramîne deschisa, dar cu sanse mai mari pentru Spania”.

Ladislau KUBALA (antrenor Spania): “ N-as dori sa fiu în pielea antrenorului român prietenul meu Stanescu. România a avut victoria în mîna dar… n-a stiut s-o pastreze Dobrin a ratat o mare ocazie, care renaste sperantele Spaniei si, de ce nu, chiar si pe ce- le ale Scotiei.”

Referitor la accidentarea lui Dudu Georgescu, Miguel Vidal, de la ziarul “AS”, no teaza: ”…scotianul Miller s-a comportat duminica la Bucuresti de o maniera brutala, eli minînd din joc cu o lovitura intentionata pe golgeterul român Dudu Georgescu, care reprezenta cel mai mare pericol pentru echipa Scotiei. Altcumva, s-ar putea spune ca totusi Miller ne-a facut noua spaniolilor un serviciu accidentîndu-l si scotîndu-l pe Georgescu. Îi doresc grabnica însanatosire. Cît despre excelentul Dumneavoastra jucator Dobrin, cred ca regreta enorm ratarea sa dar nu mi-as dori sa se afle într-o situatie similara în fata lui Iribar în meciul contra Spaniei. Kubala va trebui sa gaseasca un sistem eficient de neutral zare a acestor doi excelenti jucatori. Am înteles acum de ce Dudu Georgescu ete primul golgeter al Europei. Este un fotbalist extrem de periculos în careul adversarilor”

Jean Philip RETHACKER de la “L’EQUIPE”: “ Accidentarea si scoaterea din joc a lui Dudu Georgescu a a darîmat echipa româna. Cu acest exceptional jucator ata- cul echipei române ar fi fost de temut. Jucatorii români au fost pedepsiti pentru greseala de a fi renuntat prea repede la jocul ofensiv si de a fi fost victime ale FRICII. Or, în fotbal, ca si în oricare alt domeniu al vietii nu obtii nimic daca nu mergi curajos înainte, da ca nu îndraznesti sa-ti asumi riscuri”

Între timp Scotia mai acumuleaza 4 puncte, (1-0 contra Danemarcei la Copenhaga (noi n-am reusit sa-i batem pe danezi la ei acasa!) si apoi si un 3 – 1 la Glasgow), face 6 puncte si trece de noi. Sîntem pe trei.

Vom face o paranteza pentru a veni cu doua fapte de divertisment…

Pentru încalcarea grava a disciplinei si eticii sportive si comportare nedemna în afara terenului de sport, CINCI jucatori din lotul nationalei scotiene AU FOST EXCLUSI DEFINITIV din echipa nationala.Acestia sînt Billy Bremner (capitanul echipei), Joe Harper, Willy Young, Arthur Graham si Pat McKlusky. Jucatorii astfel sanctionati provocase ra scandal într-un local dupa desfasurarea meciului de la Copenhaga.

Recursul celor cinci a fost respins si sentinta a ramas definitiva.

Apoi…

În cursul diminetii de 24 septembrie 1975, la sala de ceremonii a restaurantului “PRE CATALAN “ din Bois de Boulogne (Paris), a avut loc festivitatea înmînarii trofeu lui “ GHEATA DE AUR” jucatorului român Dudu Georgescu (Dinamo Bucuresti), pentru clasarea pe locul întîi, cu 33 de goluri marcate, în campionatul României, luate în con sideratie într-o competitie deschisa golgeterilor din campionatele europene

Au mai fost acordate si trofeele “ Gheata de argint “, jucatorilor Onnis (Monaco – Franta), Geels (Ajax- Olanda) si Yazalde (Sporting Lisabona – Portugalia) cu 30 de go luri, precum si “Gheata de bronz”, jucatorilor Riedl (Antwerpen – Belgia) si Van der Kui- len ( P.S.V. E indhoven– Olanda), cu cîte 28 de goluri fiecare. .

Sa revenim…!

În alta ordine ar trebui sa mai si spunem ca Federatia Româna nu a dus o politi- ca prea“ortodoxa”, a vrut sa lupte pe trei fronturi, A ALERGAT DUPA TREI IEPURI …SI NU A PRINS NICIUNUL. Mai exact, cu acelasi lot pe care Valentin Stanescu îl coordona în principala actiune, lupta pentru calificarea în sferturile Campionatului European, tot cu acelasi era angajat pe frontul calificarii pentru turneul final al J.O. 1976 de la Montreal si, în plus, si în Campionatul Balcanic intertari.

Pîna la un moment dat treaba a tinut dar la un moment “ s-a rupt filmul “ si s-a început a se alerga dupa tapi isasitori.

Disputam mai întîi o dubla mansa de departajare pentru J.O.contra Danemarcei, obtinînd doua victorii, la 4 iunie,(deci la numai trei zile dupa jocul cu Scotia) 4 – 0 la Bucuresti (au marcat Kun II, G.Sandu, Dumitru si C. Dinu), iar la 18 iunie, în jocul retur, la Copenhaga, cîstigam, chinuit, cu 2 – 1 (au marcat: Mircea Sandu de doua ori). În acest fel abia capatam dreptul de a participa la o grupa preliminara europeana pentru J.O., în care va urma sa ne confruntam cu echipele olimpice ale Olandei si Frantei.

Trece vara , trece vacanta, ca pentru toata lumea si la 24 septembrie Nationala noastra disputa la Salonic un meci pentru Campionatul Balcanic, obtinem un rezultat de egalitate,1 -1 ( pentru noi a marcat Dumitru), prin aceasta calificîndu-ne în finala acestei competitii.

Pîna aici …NU E CHIAR GROZAV dar avem sanse, teoretic, sa reusim în toa te trei obiectivele.

La 13 octombrie mai disputam la Bucuresti un meci amical cu o selectionata secunda a Turciei si asteptam meciul cu Spania.

Partea cea mai proasta e ca în aceasta luna care a mai ramas pîna la meciul cu Spania s-a accidentat Dumitru si nu va fi recuperat în timp util, lucru care va fi o mare pierdere în vederea acestui meci.

Cît despre Spania, aceasta cîstiga (normal) jocul de acasa cu Danemarca, dar doar cu 2 – 0.

Ne oprim, punem mîna pe creion (nu erau atunci aceste teribile calculatoare) si zicem: Spania pe unu, cu 8 puncte si golaveraj 8 – 4. Bun! Pe doi au ajuns scotienii cu 6 puncte (golaveraj 7 – 5) iar noi venim doar pe trei, cu 5 puncte, dar cel mai bun golaveraj (8 – 3). Si totusi înca avem prima sansa. Noi mai avem de disputat doua meciuri, iar spaniolii si scotienii doar cîte unul. Daca batem Spania la Bucuresti si facem cu egal cu Scotia … ne calificam !

Ce simplu e pe hîrtie si în mintea înfocatului suporter. Greu e acolo “în iarba”, cum ar zice “Procuroru’” (N.A.: Cornel Dinu”). Si are dreptate…pentru ca …!

La 16 decembrie, la Bucuresti, nu vom reusi sa-i batem pe spanioli…

România – Spania 2 – 2 ( 0 – 1 )

Stadion “23 August” ora 14.00, timp rece, teren destul de bun

spectatori.: 50.000

Arbitru: H.J.WEYLAND (R.F.Germania) – corect si autoritar

Au marcat: Dudu Georgescu (min.72- 11m), Iordanescu (min. 80), respectiv Villar (min38) si Santillana (min.56)

ROMÂNIA: Raducanu -Anghelini, Al.Satmareanu II, G.Sandu, Lucuta – D.Georgescu, C.Dinu, Dobrin – Lucescu, M.Sandu (min.46- Iordanescu), C.Zamfir (min. 46-Z. Crisan)

SPANIA: Miguel Angel – Sol, Benito, Pirri, Camacho- Villar, Miguelli, Del Bosque (nu va suna cunoscut ?)- Quini (min. min.88-Satrustegui), Santillana, Rojo (min. 75- Fortes).

La acest meci, înclin sa cred ca Valentin Stanescu a fost putin cam prea fantezist, cu Lucuta si Costica Zamfir, doi debutanti în formatie, în care fundasul Lucuta a fost efe- ctiv “ veriga slaba”, rapidul Quini depasindu-l în permanenta, si fiind la originea celor doua goluri ale spaniolilor. Dar de fapt, întreaga aparare a jucat slab si, încerc sa-mi permit sa o spun (e adevarat, abia acum), aceasta formula a liniei de aparare din acest meci si din aceasta campanie de calificare a fost poate cea mai modesta din istoria ultimilor 50 de ani ai echipei nationale, singurul Alexandru Satmareanu facînd o nota aparte, în sensul ca era cu adevarat valoros. Si Costica Zamfir, oricît era el de tehnic si de rapid nu a putut depasi momentul debutului si a trebuit sa fie înlocuit la pauza.

Ladislau Kubala ne-a “citit” bine la acel meci cu Scotia, la care a fost si el prezent, spaniolii au venit cu “lectiile bine facute” si…s-a vazut. În minutul 57 era 0 – 2 si … nemti sa fi fost si nu stiu daca puteam întoarce un rezultat în fata unei echipe care era totusi …Spania. Am reusit sa egalam pîna în minutul 80 (Iordanescu a fost singurul care a facut un joc peste media echipei) dar mai mult nu s-a putut face .

Valentin STANESCU: “Am primit primit prea usor cele doua goluri , pe greseli individuale. Fundasii, Mircea Sandu si mai ales Dudu Georgescu au avut prestatii sub asteptari”.

Ladislau KUBALA: “ Nici un moment nu ne-am gîndit sa intram în teren doar ca sa ne aparam , ci sa facem un joc defensiv elastic, cu o usoara trecere spre contraatac. Iar în aparare atacantii români au fost bine anihilati. Cred ca daca acest Crisan ar fi fost introdus de la începutul meciului lucrurile s-ar fi complicat pentru noi deoarece are calitati deosebite pentru o extrema, este rapid, tehnic, temperamental si foarte dificil de marcat”.

La acest moment, vorba aia, “cînd tara arde baba se piaptana”, mai este adus un secund la Nationala, si anume Emmerich Jenei. La ce trebuia? Nu stim.

Pentru europene s-a pus punct. Doar ca am trecut pe locul doi (la locul 1 nu mai avem categoric nicio sansa: spaniolii au 9 puncte iar noi numai 6) si mai speram la lupta pentru Olimpiada.

Pîna la jocul cu Scotia mai disputam un amical la Bucuresti cu U.R.S.S., la 29 noiembrie, scor 2 – 2 (au marcat Troi si Hajnal, iar pentru sovietici Kolotov si Konkov), echipa deja calificata dar serioasa si în amicale, dovada ca noi am egalat abia în minutul 85.

Si apoi un celebru meci în grupa cu amatorii din Franta .

La 3 decembrie,la Blois, un orasel de mai putin de 50.000 de locuitori, la 170 de km de Paris : Franta – România 4 – 0 ( 1 – 0 ). Daca nu ne-am fi prezentat ar fi fost trecute numai trei goluri la pasiv. Si pe acest drum nu stiu daca ar mai fi fost vreo sansa. Nici aceasta echipa care ne batuse aici la Blois nu era din prea mari jucatori francezi dar la aceasta, în aceste meciuri, si alte cîteva mai apoi, au ucenicit doi dintre cei mai buni juca tori ai Frantei în urmatorii 10 – 15 ani, Jean Fernandez si, mai ales, Michel Platini.

Dupa aceasta “isprava” Valentin Stanescu a fost demis, locul sau fiind preluat de Cornel Dragusin, cel care urma sa conduca pregatirile unei echipe care traia corvoada unei activitati ce trebuia dusa pîna la capat chiar si în prejma zilelor Craciunului.

La cei aproape 50 de ani ai sai acest Cornel Dragusin era un bun antrenor dar, fiind el atunci antrenor federal a primit sarcina si nu avea ce face. Ca altcumva, ce mai pu tea el sa le spuna acestor fotbalisti, acriti cumva de toata aceasta campanie, si cu ce sa-i mai îmbarbateze pentru a scoate un rezultat onorabil la Glasgow ?

Asadar, la 17 decembrie 1975, la Glasgow

SCOTIA – ROMÂNIA 1 – 1 (1 – 0)

Stadion: “HampdenPark” timp rece, umed, teren moale dar bun de joc , spectatori: 11.375

Arbitru : Adolf Prokop (R.D.G) – corect

Au marcat: Rioch (min. 40), respectiv Crisan (min. 73).

SCOTIA: Cruickshank - Brownlie, Jackson, Buchan, Donaghie – Hartford, Rioch, Dalglish (min.73 McDougall) – Doyle (min.73 Lorimer), Gray, Gemmil.

Antrenor : Willie ORMOND

ROMANIA : Raducanu- Cheran, G.Sandu, Al.Saatmareanu II, Anghelini – M. Romila II, C.Dinu, Bölöni – Lucescu (min. 60 Crisan), D.Georgescu , Iordanescu.

Antrenor : Cornel DRAGUSIN

Marele adevar despre echipa României la acest meci si poate si sansa acesteia au fost cei doi mijlocasi nou veniti la Nationala “mare”, practic amîndoi debutanti, ieseanul Mihai Romila si tîrg-mureseanul Loti Bölöni, care au vrut sa dea din ei tot of-ul adunat în ei pîna atunci, sa arate ce pot si cît pot, atît tehnic cît si fizic si sa se afirme pentru o buna perioada de aici înainte ca doi jucatori de mare valoare si utilitate pentru echipa na- tionala.

Scotienii (fara a fi neaparat rautaciosi, spunem ca era mai degraba o echipa de rezerve si tineret si doar cu doi din cei ce au jucat la Bucuresti, Dalglish si Rioch) au detinut posesia în mai mare masura decît ai nostri dar românii, fara sa sperie lumea (mai pu - tin cei doi mai sus mentionati) au reusit sa-i tina în frîu, pîna la final, si vor pleca neînvinsi de pe arena scotiana.

România a terminat pe locul doi.

Revenind, încercam sa ne exprimam putin punctul de vedere asupra demiterii lui Valentin Stanescu dupa momentul Blois.

Nu stiu în ce masura de vinovat poate fi un antrenor de marea ratare a lui Dobrin . Nu stiu care ar fi putut fi acel antrenor care sa-l învete pe Dobrin sa de un gol . Absurd..E un non sens. Nu a existat înca antrenor în România care sa fi facut la vremea cari erei lui ceea ce a facut Dobrin în teren. La acel fatidic moment al meciului cu Scotia asa a gîndit si a considerat Dobrin ca trebuie jucata acea minge. De la acel moment Dobrin nu a mai fost om o viata întreaga , atît cît a putut el sa se consume cît si de cîta otrava s-a turnat pe urma lui pentru acest lucru. Pentru acest lucru Dobrin si-a purtat crucea pe toata Golgota restului vietii sale.

Iar Valentin Stanescu a ratat prin aceasta performanta vietii sale de antrenor

Daca lui Angelo Niculescu i s-a reprosat, la vremea sa, de ce nu l-a folosit pe Do brin la “ Mondialele” din Mexic 1970, acum probabil i s-a reprosat “zimbrului “ … de ce l-ar fi folosit

Valentin Stanescu a încheiat neînvins aceste preliminarii pentru C.E., iar celelalte doua obiective probabil ca i-au fost peste masura de incomode si poate ca s-a vazut. De .aceea cred ca si Federatia si-a avut vina sa în toate aceste înttîmplari .

Un singur lucru sa mai spunem : în mandatul sau la cîrma nationalei , Valentin a adunat 29 de jocuri , 9 victorii, 11 egaluri si doar 6 înfrîngeri si un golaveraj de 46 – 29.

De aceea nu credem ca el ar fi trebuit scos pe usa din dos a fotbalului românesc si al Nationalei Romîniei .

În aceasta campanie pentru Campionatul European, au fost utilizati un numar de 22 de jucatori, în urmatoarea ordine a numarului de jocuri :Raducan Necula, Alexandru Satmareanu II, Teodor Anghelini si Mircea Lucescu – 6 jocuri; Florin Cheran, Cornel Dinu, Zoltan Crisan, Dudu Georgescu si Gabriel Sandu – 5 jocuri; Ion Dumitru – 4 jocuri; Anghel Iordanescu, Attila Kun II, Ilie Balaci si Nicolae Dobrin- 3 jocuri; Dumitru Antonescu si Radu Nunweiller VI – 2 jocuri ; Radu Troi, Teodor Lucuta, Mircea Sandu, Costi ca Zamfir, Ladislau Bölöni si Mihai Romila II – 1 joc.

De regula , la nereusite nu stiu daca sînt si aceia care se pot evidentia , dar cred ca totusi, dintre cei enumerati mai sus, patru s-au ridicat peste prestatia celorlalti, uneori chiar impresionant si pentru adversari. I-am numit astfel pe Ion Dumitru, Dudu Georgescu, Anghel Iordanescu.si Zoltan Crisan.

Încercînd sa încheiem acest capitol dar si anticipînd putin, vom spune ca în grupa de calificare pentru Olimpiada vom cîstiga celelalte trei partide ( în anul 1976), 1 – 0 cu Franta , la Bucuresti, 3- 0 cu Olanda , la Roosendaal, si 5 – 1 la Bucuresti, dar grupa va fi cîstigata de Franta, tot cu 6 puncte ca si noi dar cu golaveraj mai bun.

Cît priveste competitia balcanica, pierdem cu 0 – 1 în turul de la Tîrnovo, cîstigam cu 3 – 2 returul de la Bucuresti, dar cum în aceasta competitie actiona regula golului marcat în deplasare …cîstigatoare a fost … Bulgaria.

La data de 29 decembrie 1975 s-a luat hotarîrea ca Stefan Kovacs sa fie vicepre sedinte al F.R.F si viitor antrenor al Nationalei României.

Va reusi mai mult cu cea a României decît a reusit cu cea a Frantei ?

Golgeterii grupei au fost Dudu Georgescu si Crisan , cu cîte 4 goluri .

Asistenta s-a ridicat la cifra de 606.675 (cea mai mare cifra dintre toate grupele) iar cei mai multi spectatori au fost la Madrid, 100.000, la meciul Spania - România.

Grupa a-V-a

O grupa foarte echilibrata în care fiecare dintre Italia, Olanda sau Polonia putea cu îndreptatire sa spere la primul loc, cel al calificarii.

În aceasta grupa s-a disputat primul joc al preliminariilor, la 1 septembrie 1974, Finlanda – Polonia 1 – 2, la Helsinki, pe “Olympiastadion”. Au marcat Rahja (min.4), respectiv Szarmach (min. 23) si Lato (min.50).

S-ar putea spune “ o victorie de aur” pentru polonezi, dar nu se poate întrucît mai apoi si Olanda si Italia vor învinge aici si deci, din acest punct de vedere, egalitate între cele trei potential pretendendente la calificare. Singura deosebire va fi aceea ca pe seama Finlandei toate cele trei vor încerca a-si construi golaverajul care ar putea fi un criteriu final de departajare. Olandezii au realizat 7 – 2 (în dubla mansa), deci plus 5, polonezii 5 – 1, un plus 4, iar italienii doar 1 – 0, adica un plus 1.

Apoi, Olanda si Polonia si-au împartit victoriile si un acelasi golaveraj, 4 – 1 si 0 – 3, Polonia si Italia punctele si ne-golurile !!!, iar Olanda si Italia victoriile, 3 – 1 si 0 – 1 , adica înca un gol în plus pentru olandezi.

Deci din nou egalitate ! Dar ,nu !

Pentru ca Olanda a avut golaverajul mai bun decît cel al Poloniei, plus 6 fata de plus 4, iar pentru Italia a venit Finlanda care sa toarne praf de orbire si zeama de plumb în ochii si picioarele jucatorilor acesteia, scotînd un INCREDIBIL 0 – 0 pe “Olimpico” din Roma, la 27 septembrie 1975. În loc de un 7 sau 8 goluri diferenta, care, în mod normal, ar fi fost cu putinta, acest 0 – 0 al neputintei si rusinii, însotit de un veritabil “ cor al scla vilor” din tribunele marii arene de la poalele Capitoliului.

Italienii au primit trei goluri, în sase partide, dar au reusit si performanta de a marca numai…TREI, un veritabil record, care de fapt îi caracterizeaza.

Olanda si Polonia au fost din nou departajate de un singur loc, ca si la ultima mare confruntare fotbalistica, “Weltmeisterschaft”-ul german, unde, daca ne mai aducem aminte, polonezii au învins cu 1 – 0 Brazilia, în finala pentru locurile 3 – 4, iar olandezii au pierdut o finala pe care mai degraba …o cîstigasera.

Dupa cum se vede, nici noul antrenor Fulvio Bernardini, adus la cîrma nationalei în locul lui Valcareggi, cel demis dupa prestatia “squadrei azzurra” la Mondialele din ’74, nu a reusit sa aduca zîmbete si bucurie pe chipurile suporterilor din peninsula. Mai mult de atît, toata presa italiana i-a sarit în cap pentru îndepartarea de la natioanala a “batrînilor” Sandro Mazzola si Giani Rivera care în mod normal, la cei 32 si respectiv 31 de ani, foarte probabil ca înca ar mai fi fost utili, ambii foarte buni creatori si realizatori, do vada ca, la fel ca si maghiarii Bene si Dunai II, au mai jucat înca la nivel înalt, Mazzola pîna în 1977 iar Rivera pîna în 1979

Culmea este ca cei doi nu au fost rechemati, dar si ei au refuzat sa mai vina, si în toamna lui 1975, cînd la timona “corabiei care lua apa” a fost adus un alt “ capitan”.

Mai exact un alt antrenor, în persoana lui Enzo Bearzot, care, din pacate, nu prea va mai reusi mare lucru. Un gol marcat si niciunul primit în trei partide. Acel 0 – 0 de pe “Olimpico “ cu Finlanda, înca un 0 – 0, la Varsovia, si apoi inutilul 1 – 0 cu Olanda, tot pe “Olimpico” din Roma, cu un gol înscris de Capello. Si, pentru ca l-am pomenit pe acesta, cred ca merita sa-i consemnam si pe ceilalti doi marcatori ai Italiei: Boninsegna, în acel 1 – 3 de la Rotterdam, în meciul cu Olanda, si Chinaglia, din lovitura de la 11 metri, în victoria contra Finlandei, la Helsinki.

Referitor la nationala Finlandei ar fi de notat, în mod special, faptul ca dupa meciul Polonia – Finlanda 3 – 0, la 9 octombrie 1974, la Poznan, antrenorul acesteia, Olavi Laaksonen, va fi demis si în locul sau va fi adus Aulis Rytkonen, cel care va conduce problemele tehnice ale acestei reprezentative pentru urmatoarele trei partide, Finlanda –Italia 0 – 1 ,Olanda – Finlanda 4 – 1 si Italia - Finlanda 0 – 0, pentru ca la ultimul joc sa fie readus Laaksonen.

Golgeterii acestei grupe au fost: Cruijff (Olanda), cu patru goluri, Szarmach si Lato (ambii Polonia), cu cîte trei goluri, Rahja (Finlanda), Lato (Polonia) si Neeskens (Olan da), cu cîte doua goluri.

Asistenta s-a cifrat la 546.550 de spectatori, cei mai multi înregistrîndu-se la me- ciul Polonia – Olanda, 85.000, pe stadionul”Slaski” din Chorzow, la 10 septembrie 1975.

Grupa a-VI-a

Cîstigatoare a fost nationala U.R.S.S., performera competitiei, de cinci ori califica ta catre fazele superioare, o data cîstigatoare, de doua ori locul doi si o data locul patru.

La finalul acestor jocuri preliminare, sovieticii au terminat pe primul loc, cu 8 puncte, urmati de Irlanda, cu 7 puncte si Turcia cu 6, aceasta din urma fiind una din revelatiile preliminariilor.

Dar succesul sovieticilor a început cu o înfrîngere, un 0 – 3 , fara comentarii, la 30 octombrie, la Dublin, în fata Irlandei. A fost mai degraba o victorie personala a irlandezului Donald Givens, cel care a înscris toate cele trei goluri ale partidei. A fost singurul joc din acea toamna al selectionatei sovietice, care va stationa pîna în primavara pe ultimul loc al grupei, dupa Irlanda si Turcia, cu cîte 3 puncte, si Elvetia cu 0 puncte dar cu golaveraj mai bun, 1 – 2 fata de 0 – 3.

Pîna în primavara însa lucrurile s-au schimbat, la conducerea tehnica a nationalei sovietice Konstantin Beskov a fost eliberat din functie si instalat Valeri Lobanovski, antrenor al lui Dinamo Kiev, cu care la finele anului 1974 cîstigase titlul unional si pe care îl va cîstiga si în 1975. Desi tînar (avea doar 36 de ani), Lobanovski si-a asumat raspunde rea de a antrena în paralel si pe Dinamo Kiev si nationala sovietica, stabilind cartierul general al echipei nationale la Kiev si incorporînd în lotul acesteia nu mai putin de 12 jucatori ai lui Dinamo Kiev. A fost un act de mare curaj si de mare responsabilitate din partea acestuia, federatia sovietica i-a acordat încredere si pîna la urma totul s-a sfîrsit cu bine, pentru ambele parti.

Ca drept dovada a calitatilor sale de antrenor, si a echipei pe care o avea în subordine, “zbornaia” a cîstigat urmatoarele patru partide si si-a asigurat primul loc chiar înaintea ultimului joc pe care avea sa-l dispute la Izmir în compania echipei nationale a Turcieei, la 23 noiembrie 1975. Rezultatul de 1 – 0 pentru Turcia a fost unul de mare prestigiu pentru otomani, echipa sovietica era, în mod cert una dintre cele mai bune ale Europei în ultimii 20 de ani.

Nu e mai putin adevarat ca si sovieticii probabil ca au venit la Izmir, pe malul Ma rii Egee, doar într-o excursie de placere, de la minus 30 de grade, la acel moment de iarna la paralela de 51 de grade, la plus 20 de grade, la cele 37 de grade ale cetatii otomane. Le-a lipsit gerul de acasa si i-a molesit caldura. Iar golul turcilor a fost de fapt un autogol, da torat unei nefericite interventii a fundasului sovietic Fomenko, la o centrare tare curioasa a unui înaintas advers, în minutul 20.

În aceasta campanie Labanovski a utilizat 12 jucatori de la Dinamo Kiev- Rudakov, Troskin, Fomenko, Matvienko, Resko, Kolotov, Buriak, Veremeev, Muntian, Oniscenko, Konkov si Blohin, plus înca cinci, de la alte echipe, Zviaghintev, Lovcev, Fiodo- rov, Zuev si Zaharov.

Liderul echipei era neîndoielnic kieveanul Oleg Blohin care, la doar cei 23 de ani ai sai, fusese declarat cel mai bun jucator sovietic al anilor 1973, 1974 si 1975, iar în acest ultim an, ancheta prestigioasei publicatii franceze ”France Football” îl va desemna si cel mai bun fotbalist al Europei.

Irlanda si Turcia, chiar daca pe locurile 2 si 3 în grupa, au facut jocuri foarte bune luptîndu-se cu sanse egale pîna pîna la ultimele jocuri. Diferenta între ele s-a facut în ur – ma jocului de la Izmir, la 20 noiembrie 1974, unde irlandezii au reusit un rezultat de ega- litate, 1 – 1, spre deosebire de returul de la Dublin, la 25 octombrie 1975, cînd rezultatul a fost de 4 – 0 pentru gazde, dupa un joc de exceptie al acestora, concretizat de patru ori prin reusitele aceluiasi jucator, parca mereu acelasi, Donald Givens.

Elvetia s-a remarcat doar la capitolul “fair-play” .

Golgeterii grupei au fost: Givens (Irlanda) – 8 goluri, Kolotov (U.R.S.S.) – 3 goluri, Blohin (U.R.S.S.) si Müller (Elvetia)- cu cîte 2 goluri

Au asistat 559.410 spectatori, cei mai multi, cîte 100.000 la meciurile de pe “Olimpiiskii”, din Kiev ,cele cu Turcia si Irlanda.

Grupa a VII-a

O grupa cu trei potentiale pretendente, Belgia ,Franta si R.D.Germana, dar în care cea de a patra, Islanda, a fost “buturuga mica” de care s-au împiedicat toate dintre aces tea, care s-a evidentiat la modul cît se poate de serios prin jocul dîrz si imprevizibil al jucatorilor sai si mai ales prin rezultatele sale.

Veniti în ceasul al doisprezecelea la festinul european, islandezii au reusit sa de monstreze ca nu merita doar supranumele de “pescari” ci si ca, în toata a lor modestie tre buie luati în seama si ca sportivi, si ca fotbalisti si si ca oameni, cu toata acea entitate de “- sson”-i ai lor, poate tot atît de multi, si de de necunoscuti, precum Ionestii sau Popestii de pe la noi.

Dupa o previzibila înfrîngere în jocul de acasa, 1 – 2 cu Belgia, Islanda se duce la Magdeburg si scoate un 1 – 1 aproape imposibil de crezut, cu echipa R.D.Germane, cea care cîstigase o grupa la ultimul turneu final al Campionatuli Mondial si mai apoi realiza se si un meci egal cu Argentina. Parca nu era adevarat acest rezultat.

Si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, islandezii mai fac un meci nul si cu Franta , e adevarat pe propriul teren, iar mai apoi si bomba - bombelor ! La 5 iunie 1965, pe arena “Laugardarsvellur” din Reykjavik, în asistenta a 13.000 de spectatori, Islanda învinge R.D.Germana cu 2 – 1. Probabil ca pe frontispiciul acestei arene s-a înscris cu litere de aur data acestei victorii, întru aducere aminte viitorimii, precum si aceia care au înfaptuit aceasta performanta: Sigurdur Dragsson, Gisli Torfasson, Jon Petursson, Hordur Hilmars son, Karl Hermansson, Martein Geirsson, Johannes Edvaldsson, Gudgeir Leifsson, Elmar Geirsson, Mathias Halgrimsson, Teitur Benedict Thordarsson Asgeir Sigurvinsson,Olafur Juliusson si antrenorul Anthony KNAPP.

Si uite asa, la aceasta data avem urmatorul clasament: 1) Belgia- 5p (din 3 jocuri) 2) Islanda – 4p (4j). 3) R.D.Germana – 3p (4j). 4) Franta – 2p (3j).

R.D.Germana doar 3 puncte din patru jocuri, mai putin decît Islanda? S-a întors lu mea cu fundul în sus? Curios …dar asa era!

Cu asta aventura Islandei pare sa fi luat sfîrsit. Dar a fost suficienta si de mare rasunet, într-o asemenea grupa în care Franta era o fosta medaliata cu bronz la “mondialele” din 1958, Belgia era medaliata cu bronz la precedenta editie a “europenelor” iar despre R.D.Germana am vorbit mai sus.

Dar si surprizele sînt una din fatetele sportului si a fotbalului parca în mod deose- bit. Revolta surda uneori a celor mici împotriva mai marilor zilei.

Drumul Belgiei pare deschis…

Belgia mai avea trei jocuri, din care doua acasa, iar unul dintre acestea cu Islanda

Franta tot trei jocuri, din care doua acasa, iar unul dintre acestea cu Islanda.

R.D.Germana doar doua jocuri.

Ce sansa ar mai putea avea R.D.Germana? Si totusi, daca mai exista o sansa, lupta nu trebuie abandonata. Speranta moare ultima!

Teoretic sanse ar mai avea fiecare dar R.D.Germana parca cele mai putine.

Ce va urma ?

Franta învinge Islanda cu 3 – 0. Normal !

Belgia învinge Islanda. Cu 1 – 0. Normal, dar islandezii s-au luptat de ca si cum de acest meci ar fi depins…”soarta Belgiei”.Golul victoriei a venit abia în minutul 43, în scris de Lambert. Si nimic mai mult pentru ca islandezii s-au luptat în disperare pîna la sfîrsit.

Apoi, est-germanii, elevii antrenorului Georg Buschner, aflat acum la aproape 50 de meciuri la cîrma acestei echipe, din care peste 25 de victorii, se duc în Belgia si cîstiga cu 2 – 1, la 27 septembrie, la Bruxelles. Consemnam cu aceasta ocazie prezenta arbitrului român Nicolae Rainea, care a condus la centru aceasta disputa si a facut-o cu deosebita pricepere. În ultimul joc, nemtii îi înving pe francezi la Leipzig (au marcat Streich, min. 55, si Vogel, min.77 –din 11 metri, respective Bathenay, în minutul 50) rezultat ce a consemnat capitularea “cocosilor galici” dar mai dadea nemtilor … de doi bani speranta

Adica cum? Adica, pentru a se realiza imposibilul, trebuia ca în ultimul joc al gru pei, la Paris, Franta sa bata Belgia cu cel putin doua goluri diferenta, si asta chiar daca ele vii antrtenorului Stefan Kovacs nu mai aveau nici o sansa. De ce?

Pentru ca Belgia are 7 puncte si golaveraj 6 – 3 iar R.D.G-ul 7 puncte si golaveraj 8 – 7. Iar în ca zul conditiei de mai sus Germania are egala Belgia la golaveraj dar ar avea mai multe goluri marcate si golaverajul direct mai bun.

Pîna la urma a fost ca, la 15 noiembrie 1975, la Paris, pe “Parc des Princes”, în pre zenta a 35.547 de spectatori, a fost o zbatere oarba între doua echipe care parca nu stiau, sau nu voiau sa stie, de ce se aflau acolo. A fost 0 – 0 si cu acest rezultat Belgia a facut 8 puncte si s-a calificat .

Daca Franta a facut o figura mai mult decît modesta (o singura victorie din sase partide), est-germanii s-au batut singuri. Sa faci doar un singur punct (din patru posibile) în meciurile contra Islandei asta înseamna sinucidere curata.

Stefan Kovacs, antrenorul aureolat de faima cuceririi a doua Cupe ale Campionilor Europeni, cu cel mai mare Ajax al istoriei sale, nu a reusit nimic la cîrma nationalei “cocosului galic” . Nu stiu cine a fost de slaba valoare, echipa sau antrenorul ?

Si culmea, de la începutul anului 1976, Kovacs va deveni antrenorul nationalei României. Asta e !

Golgeterul grupei a fost francezul Guillou, cu trei goluri marcate.

La toate jocurile grupei au asistat 281.989 de spectatori, cei mai multi la acel ultim meci de pe arena pariziana.

Grupa a-VIII-a

De principiu, R.F.Germania era, fara îndoiala, favorita unicat a grupei dar, pe parcurs, reprezentativa Greciei s-a dovedit o concurenta serioasa la sefia grupei si, daca n-ar fi intervenit acea sincopa, care a fost înfrîngerea de la Gzira, Malta – Grecia 2 – 0, proba bil ca echipa antrenorului Panagoulias ar fi terminat la egalitate cu cea germana, punînd doar golaverajul sa decida echipa calificata. Mai ales ca, la 11 noiembrie1975, la Düsseldorf, nationala elena reusea si un merituos 1 – 1 pe terenul vest-germanilor. Spre cinstea sa dar spre rusinea gazdelor acelui meci.

Rezultatul slab obtinut de nationala R.F.G. în acest meci a fost pus, în mare masura, pe evolutia mai putin fericita a coordonatorului de joc Franz Beckenbauer (pentru ca veni vorba, aflat acum la meciul cu numarul 93 pentru echipa tarii sale), dar si nu numai a acestuia. Ba mai mult, corespondentul agentiei “France Presse” scrie, printre altele: “ Jucatorii vest-germani au avut o prestatie putin convingatoare, uneori chiar dezolanta, nedemna de o formatie care detine titlul de campioana a lumii”.

Si, am zice noi, si care obtinuse si creditul presei internationale, la sfîrsitul anului 1974, fiind desemnata de o ancheta a agentiei U.P.I. drept cea mai buna echipa din lume.

Era însa pentru eleni doar cîntecul de lebada. A murit frumos!

A fost acest 1 – 1 punctul pe care Grecia l-a pierdut în meciul tur de la Atena,cînd fusese 2 – 2. E de spus despre acest meci ca a fost condus de catre arbitrul român Nicolae Rainea, în fata a 30.000 de spectatori, pe stadionul Spiros Louis.

Nationala Germaniei, la care renuntasera în mod voit Gerd Müller, Wolfgang Ove rath si Jürgen Grabowski, jucatori care aduceau o anumita pata de culoare în divertismentul jocului, a avut, pe toata durata acestor preliminarii, o prestatie cumva cam prea monotona, data si de evidenta diferenta de valoare între ea si celelalte echipe ale grupei. Si poa te de aceea, un meci ca acela de la Düsseldorf era necesar pentru a perturba cenusiul negreselilor, al unei evolutii parca “mult prea nemtesti”, am zice noi.

În aceasta liniara munca si prestatie a vest- germaanilor, un eveniment l-a constituit absenta pentru o perioada, în lunile mai – octombrie, de la conducerea echipei, a lui Helmut Schön, cauzata de o operatie de menisc la unul din genunchi si de perioada aferenta pentru refacere. Absenta i-a fost suplinita cu deosebita competenta de secundul sau, Jup Derwall, care peste cîtiva ani va prelua “manschaft”-ul cu care va avea , si el , bune realizari.

Un lucru ar mai trebui spus despre Schön si anume ca se afla de 10 ani la conduce rea nationalei vest–germane si o mai face înca.

Cea de a treia clasata în grupa, Bulgaria, a avut un început nefericit, un 3 – 3 cu Grecia, la Sofia, lucru care a dus la schimbarea trioului Ioncio Arsov, Dimitar Doicinov si Manol Manolov, de la conducerea tehnica a echipei nationale, si instalarea lui Stoian Ormandjiev. Acesta, un fost international bulgar, acum în vîrsta de 54 de ani, de profesie juris-consult, si care a mai fost o perioada în aceasta postura, dupa 1961, adunînd 58 de jocuri pe banca tehnica a nationalei. Din nefericire transplantul nu a fost deosebit de benefic pentru ca în fata germanilor nu a putut decît sa realizeze un rezultat de egalitate la Sofia, a pierdut de justete la Atena, ramînîndu-i singura preocupare de a nu fi ajunsa la pun cte de Malta. Lucru pe care l-a reusit, ba chiar printr-o dubla victorie împotriva insularilor

Golgeterii grupei au fost : Heynkess (R.F.Germania)- 4 goluri, Antoniadis (Grecia) si Denev (Bulgaria), - cîte trei goluri.

Asistenta s-a cifrat la un total de 406.151 de spectatori, cu recordul de 71.000 la Stuttgart, la meciul R.F.G. – Bulgaria, la 19 noiembrie, pe marele stadion “ Gottlieb-Dei-mler”.

Înainte de a trece spre faza urmatoare a competitiei, poate ca nu ar fi lipsit de inte- res sa consemnam rezultatele cîtorva partide amicale disputate de echipele europene în perioada acestor jocuri preliminare.

20 august 1974 - Eintracht Braunschweig –Sel România 3 – 1 !

4 septembrie 1974 - Fenerbahce Istanbul – Sel .România 0 – 1

3 octombrie 1974 - Austria – Ungaria 1 – 0 – 36.000 spectatori

10 0ctombrie 1974 - Danemarca – Islanda 2 – 1

17 octombrie 1974 - Cehoslovacia – Suedia 4 – 0 12.000 spectatori.

30 octombrie 1974 - Scotia – R.D.Germana 3 – 0

13 noiembrie 1974 - Cehoslovacia – Polonia 2 – 2

13 noiembrie 1974 - Turcia – Austria 0 – 1

13 noiembrie 1974 - Elvetia – Portugalia 3 – 0 !!!

03 decembrie 1974 - Sel. Israel – Sel . România 0 – 1

12 martie 1975 - Anglia – R.F.Germania 2 – 0

19 martie 1975 - Turcia (B) – România 1 – 1

31 martie 1975 - Cehoslovacia – România 1 – 1

24 aprilie 1975 - Franta – Portugalia 0 – 2

20 august 1975 - Juventus Torino (campioana Italiei ) - Sel.România 2 – 2 - 25.000 spect.

Un joc foarte bun al românilor. Evidentiati : Dudu Georgesu, Lucescu si, în mod deosebit Dobrin.

12 octombrie 1975 - România – Turcia (B) 2 – 2

30 noiembrie 1975 - România - U.R.S.S. 2 – 2


Sîntem la sfîrsit de an, 1975, foarte bun prilej de anchete si bilanturi.

Sa vedem ce va putem oferi…

În afara faptului ca a fost declarat cel mai bun fotbalist sovietic al anului 1975, o ancheta a revistei “ France Football” l-a declarat pe Oleg Blohin cel mai bun fotbalist eu- ropean al anului 1975 (122p). În ordinea imediat urmatoare s-au clasat Franz Beckenba–uer (42p) si JohannCruijff (27p). De mentionat faptul ca, în prima decada a acestui clasa ment, pe locul 10, cu 11 puncte, a fost nominalizat fotbalistul român Dudu Georgescu.

Un al doilea eveniment al acestui an onorant pentru el dar si pentru fotbalul românesc.

În cadrul aceleiasi anchete, cea mai buna formula de echipa europeana a fost con siderata urmatoarea: Maier (Bayern München) – Vogts (Borussia Mönchengladbach), Beckenbauer (Bayern München), Breitner (Real Madrid), Pivarnik (Slovan Bratislava) – Pirri (Real Madrid), Geeles (Ajax Amsterdam) – Lorimer (Leeds United), Dudu Georgescu (Dinamo Bucuresti), Cruijff (C.F.Barcelona), Oleg Blohin (Dinamo Kiev).

Si daca avem un român care ne-a oferit aceste bucurii, la cest sfîrsit de an, sa mai consemnam înca doua astfel de ipostaze.

Tenismanul român Ilie Nastase a cîstigat PENTRU A PATRA OARA trofeul în marele turneu “Masters”.

O ancheta a agentiei U.P.I. a decretat pe gimnasta românca Nadia Comaneci drept CEA MAI BUNA SPORTIVA A LUMII în anul 1975.

Sa revenim la fotbalul nostru … cel de toate zilele.

În ziua de 14 ianuarie 1976, la Zürich, în sala de festivitati a hotelului “Atlantis”, a avut loc ceremonia tragerii la sorti a jocurilor din cadrul sferturilor de finala ale Campionatului European (pentru echipe “A” si cele de tineret), precum si pentru aceeasi faza a celor trei Cupe Europene intercluburi.

În secventa care ne intereseaza, cele patru perechi de meciuri vor fi urmatoarele:

Olanda -- Belgia

Spania -- R.F.Germania ( sau Grecia)

Iugoslavia -- Tara Galilor

Cehoslovacia -- U.R.S.S.

În ceea ce priveste cea de a doua pereche de jocuri trebuie de mentionat faptul ca la acest moment al tragerilor la sorti, în cea de a VIII-a grupa preliminara mai era de disputat un joc, cel dintre R.F.Germania si Malta, pe ternul vest-germanilor la data de 28 februarie 1976 (asa fusese programat). Si cum la acel moment situatia în clasamentul ace- stei grupe era urmatoarea – 1) Grecia = 5 = 2 – 3 – 1 = 12 – 9 = 7p. 2) R.F.Germania = 5 = 2 – 3 – 0 = 6 – 4 = 7p ) …era normal sa se ia în consideratie si cvasiimposibila situatie ca vest-germanii sa piarda jocul restanta de pe terenul lor. Acest lucru, bineînteles nu s-a întîmplat, nemtii vor cîstiga cu 8 – 0 si implicit si grupa a VIII-a.

Cu ocazia reuniunii U.E.F.A., în prima decada a lunii februarie, la Marbella (Spania), s-a hotarît, de principiu, ca turneul final al acestei editii a C.E. sa se desfasoare în Iu goslavia, între datele de 16 – 20 iunie, bineînteles cu conditia absolut obligatorie ca Iugo slavia sa fie una din cele patru tari calificate.

Au fost nominalizate si alte doua tari care si-au propus candidatura pentru organizarea acestui eveniment, si anume Olanda sau R.F.Germania (acesteia din urma acceptîn du-i-se candidatura doar în ipostaza ca se va califica pîna la acest nivel !!!).

Un lucru foarte important de care vor trebui sa tina cont echipele participantesi în acelasi timp si cititorii nostri este acela ca – în caz de egalitate de golaveraj dupa cele doua jocuri ale acestei faze NU SE IA ÎN CONSIDERARE REGULA GOLULUI MARCAT ÎN DEPLASARE (ca în Cupele Europene intercluburi) ci se disputa un al treilea joc pe un teren neutru (vezi cazul România – Ungaria de la editia precedenta).

Si am ajuns înaintea sferturilor de finala, ce urmeaza a avea loc în zilele de 24 si 25 aprilie (turul) si 22 mai (returul).

Sa le trecem sumar în revista si pe acestea:

Sîmbata, 24 aprilie 1976, la Zagreb, Iugoslavia – Tara Galilor 2 – 0 ( 1 – 0 )

Stadion “Maksimir”, spect. 50.000 Arbitru: Paul Schiller (Austria).

Au marcat: Vukotici(min.10) si Popivoda (min.55).

La iugoslavi nu a putut evolua Geaici, în continuare indisponibil. Nu a fost un im pediment pentru acestia de a ataca în permanenta spre terenul galezilor care, oricît ar fi fost ei de britanici si de scortosi în orgoliul lor, au adoptat cea mai pura tactica defensiva , în ideea obtinerii unui rezultat cît mai strîns. Ceea ce le-a reusit doar cu un pasiv de doua goluri, datorat în mare masura si prestatiei deosebite a portarului lor William Davies, cît si a celor doi fundasi centrali, Malcolm Page si Jan Evans.

Le va fi sufficient iugoslavilor doar acest avans de doua goluri ?

La 24 aprilie 1976, la Bratislava, Cehoslovacia – U.R.S.S. 2 – 0 ( 1 – 0 )

Stadion “TehnoPole”, spect.50.000 Arbitru : Hilmi Ok (Turcia)

Au marcat : Moder (min. 34) si Panenka (min.47).

Remaniata echipa a lui Vaclav Jezek, în care se îmbina fericit forta si vigoarea tineretului (Gogh, Moder, Knapp, Masny, Panenka) cu experienta “batrînilor” (Viktor, Dobias, Capkovics), a facut din nationala Cehoslovaciei o forta de temut la aceasta ora în Europa. Ca drept dovada, formidabila masinarie de fotbal a lui Lobanovski si a lui Dina- mo Kiev a trebuit sa se recunoasca învinsa, pe merit, iar returul de la Kiev va fi greu de anticipat, luînd în considerare ipostaza acestor premise si a acestui rezultat.

La 24 aprilie 1976, la Madrid Spania – R.F.Germania 1 – 1 (1 – 1 )

Stadion “Vicente Calderon” , spect. 63.000 Arbitru: John Keith Taylor (Anglia)

Au marcat: Santillana ( min.1) respective Beer (min.60).

Rapidul gol înscris de Santillana în chiar primul minut al jocului, cînd poate unii spectatori nici nu se instalasera bine în scaune, nu a fost neaparat si suficient pentru a da curs unei partide usoare si unei victorii de presupus, mai ales atunci cînd ai în fata “panzerele” germane ale campioanei mondiale “ en titre”.Si, nota bene, din apararea germana a lipsit unul din oamenii indispensabili, “madrilenul “ Paul Breitner.

Nemtii s-au aparat meticulous, Maier a fost din în mare forma si nu a mai trecut nimic de el, iar în minutul 60 Beer a reusit chiar si sa egaleze …si atît.

Duminica 25 aprilie, la Rotterdam Olanda – Belgia 5 – 0 ( 2 – 0 )

Stadion “ De Kuip”, spect. 38. 000 Arbitru : Jean Dubach (Elvetia)

Au marcat: Rijsbergen (min.17), Rensenbrink (min. 28, 58, 85), Neeskens (min 80 – 11m).

Iata ca si fara “Magicianul “ Rinus Michels la timona, echipa “portocalie”, înca pe osatura aceleia care obtinea argintul la editia recenta a “Weltmeisterschaft”-ului,dar cu Gregorius Knobel pe post de “cîrmaci”, a reusit si în aceasta partida sa faca legea în te ren, cu un Cruijff inimitabil în postura de sef de orchestra,“ creierul” si servant în acelasi timp de pase pentru un Rensenbrink care parca nu se mai satura sa marcheze. Nu mai vor bim si de situatii într-un meci încheiat la un asemenea scor, ce nu a fost si mai mare gratie portarului belgian Piot care a aparat si el atît cît s-a putut apara. Nu stiu ce vor putea remonta în retur elevii antrenorului Raymond Goethals.

Toate meciurile returului s-au disputat duminica 22 mai 1976.

La Cardiff, pe “Ninian Park” Tara Galilor – Iugoslavia 1 – 1 ( 1 – 1 )

Arbitru: Rudi Glockner (R.D.Germana) 50.000 de spectatori

Au marcat: Evans (min.38), respective Katalinski (min.18- 11m).

Dupa golul înscris de Katalinski în minutul 18, dintr-o lovitura de la 11 metri , corect acordata pentru un fault evident în careu asupra lui Jerkovici, dar vehement contestata de jucatorii galezi, spiritele s-au încins, atît în teren cît mai ales în tribune. Jucatorii echipei gazda au început sa faulteze tot mai mult, mai ales în repriza a doua cînd acestia au început a întelege ca sansele lor erau din ce în ce mai slabe spre a se califica iar adversarii lor se aparau calm, organizat în aparare si cu rare încercari de contraatac. E adevarat ca sîrbii au început a se preta la un evident antijoc si trageri de timp. La o astfel de situatie, la un banal fault de joc, iugoslavul Jerkovici s-a opus repunerii rapide a balonului, s-a creat o altercatie în urma careia acesta din urma s-a ales cu un cartonas galben. Galezii au protestat solicitînd eliminarea iugoslavului. Dupa calmarea incidentului, în teren, spirite înfierbîntate din tribuna au produs dezordine si scandal la adresa fotbalistilor iugoslavi si a arbitrului. Cei turbulenti si scandalagii nu au putut fi temperati de organele de politie de pe stadion, iar la sfîrsitul partidei o parte a publicului a invadat terenul de joc.

Arbitrii si jucatorii iugoslavi s-au reusit retrage de pe teren sub protectia politiei

Meciul s-a încheiat cu scorul de 1 – 1 si, bineînteles, cu calificarea iugoslavilor.

Pentru aceste incidente petrecute în teren, considerate a fi fost provocate de jucatorii galezi cît si pentru faptul ca mare parte din public a patruns pe terenul de joc, cu intentii vadit belicoase, într-o sedinta a U.E.F.A. care a avut loc la începutul lunii iunie la Berna, echipa nationala a Tarii Galilor a fost suspendata pentru editia 1978 - 1980 a Campionatului European.

La Kiev, pe stadionul “Olimpiiskii” 100.000 de spectatori

U.R.S.S. -- Cehoslovacia 2 – 2 ( 0 – 1 )

Arbitru: Alastair MacKenzie (Scotia )

Au marcat : Buriak (min. 53), Blohin (min. 87), respectiv Moder (min. 45 si 82)

Cehoslovacii au adoptat tactica unei defensive ultraaglomerate, reusind ca pe durata primei reprize sa faca fata numeroaselor atacuri ale sovieticilor, din ce în ce mai dezordonate, pe masura ce timpul trecea si nu reuseau sa deschida scorul. Ba chiar si mai mult, în ultimul minut al primei reprize oaspetii au un contraatac care se va dovedi viabil si încheiat cu golul tînarului Moder.

Dupa pauza scenariul se repeta, în mare masura, sovieticii egaleaza prin Buriak, nu mult timp dupa pauza dar a fost o zi nefericita pentru ei cînd, mai ales starea nervoasa si-a pus amprenta pe jocul lor si nu vor mai reusi mai nimic. Spre final Moder va deveni eroul acelei zile, marcheaza din nou pentru oaspeti, Blohin va egala din nou dar în 3-4 mi nute pe care le-au mai avut la dispozitie pîna la sfîrsitul jocului nu s-a mai putut face ni – mic, peste ce nu se putuse face pîna atunci.

Astfel Cehoslovacia a fost o merituoasa echipa calificata pentru turneul final.

Aceasta partida a fost în mare masura asemanatoare cu cea de la Bucuresti, dintre România si Spania. În ambele cazuri echipa vizitatoare s-a impus mai ales în planul psihic al bataliei.

La München , pe “ Olympiastadion” spectatori : 77.600

R.F.Germania – Spania 2 – 0 ( 2 – 0 )

Arbitru : Robert Wurtz ( Franta)

Au marcat : Höness( min. 17), Topmöller (min. 43)

A fost practic un meci fara istoric, pe toata durata sa la discretia vest-germanilor, care nu le-au permis spaniolilor sa-si etaleze eventualele virtuti tehnice care sa le permita sa încropeasca ceva actiuni care sa fie cu adevarat priculoase pentru poarta lui Maier

Nu era posibil sa te poti opune acestei forte care era Nationalei vest-germanilor.

La Bruxelles , stadionul “ Heysel” cca. 20.000 de spectatori

Belgia – Olanda 1 – 2 ( 1– 0)

Arbitru: Alberto Michelotti (Italia)

Au marcat : Van Gool (min. 27) respectiv Rep (min.61) si Cruijff (min. 77)

Faptul ca belgienii au reusit sa înscrie primul gol al partidei si ca au pastrat acest scor pîna la pauza ar fi putut sa lase impresia ca acestia vor termina victoriosi o partida pe care olandezii o trateaza la diverse sau, pe care în mod deliberat au gîndit sa o lase ca- dou gazdelor dupa zdrobitorul 5 – 0 de la Rotterdam. Dar nu, a fost doar o falsa impresie, “portocaliii” si-au primit sapuneala la vestiare si au revenit în teren sa joace si fotbal .

Si s-a vazut … Au egalat în primul sfert de ora, în urmatorul au luat conducerea printr-un gol, care nu era neaparat de exceptie dar era 2-1 pentru Olanda si a trimis spec- tatorii belgieni spre casele lor mai devreme de minutul 90.

Acel 1-7 consemnat pe tabela de scor dupa formula “aggregate” era de neaducere aminte.

S-au calificat, deci, Iugoslavia, Cehoslovacia, R.F. Germania si Olanda , urmînd ca jocurile turneului final sa se dispute între 16 si 20 iunie în Iugoslavia , la Zagreb si Belgrad. Jocurile din cele doua orase se vor desfasura pe stadioanele “Maksimir”(Zagreb), cu capacitatea de 64.139 de locuri, si “Steaua Rosie” (Belgrad), cu o capacitate de 98.856 de locuri.

În primul joc, la 16 iunie 1976, la ora 21,15 ,la Zagreb

Cehoslovacia -- Olanda 3 – 1 ( 1 – 0 , 1 – 1)

Stadion “ Maksimir “, spectatori 31.000

Arbitru : Clive Thomas (Tara Galilor)

Au marcat: Ondrus (min. 19), Nehoda (min.114), Vesely (min. 118)

CEHOSLOVACIA : Viktor – Dobias, Capkovics (min.106-Jurkemik), Ondrus, Pivarnik – Gögh, Polak, Panenka – Moder (min.91- Vesely), Masny, Nehoda.

Antrenor: Vaclav Jezek

C.G.:Pollak, Dobias . C.R . Pollak (60)

OLANDA : Schrijvers- Suurbier, Rijsbergen (min.37 – Van Hanegem), Van Kraj, Krol – Neeskens, Jansen, Van De Kerkhoff – Rep (min. 65- Geels), Cruijff, Rensen brink. Antrenor: Gregor Knobel

C.G.: Cruijff, W.van De Kerckhoff C.R.: Neeskens (76), Van Hanegem (115)

Au fost doua reprize echilibrate, cu dominari de ambele parti dar si cu multe în- treruperi de joc din cauza duritatilor si a numeroaselor faulturi comise de jucatori din ambele formatii. Acestui fapt nu i-a prea putut face fata arbitrul galez care a cam scapat jocul din mîna, chiar daca a fost destul de generos în împartirea cartonaselor galbene si rosii. Cel de pe urma cartonas rosu i l-a acordat olandezului Van Hanegem, pentru îndelun gate proteste în care pretindea ca acel ultim gol al cehilor ar fi fost marcat de Nehoda în urma unei pozitii de ofsaid.

În al doilea joc, joi, 17 iunie , la Belgrad, ora 21,15

Iugoslavia – R.F.Germania 2 – 4 ( 2 – 0 , 2 – 2 )

Stadion “Steaua Rosie “ spectatori : 90.000

Arbitru: Alfred Delcourt (Belgia)

Au marcat: Popivoda (min.19) si Geaici (min.32) respectiv Flohe(min.65,119) si Dieter Müller (min.82,115).

IUGOSLAVIA: Petrovici- Buljan, Muzinici, Katalinski, Surjak – Popivoda, Oblak (min.20 Peruzovici), Acimovici (min.105) – Jerkovici, Geaici, Zungul .

Antrenor : Ante Mladinici

R.F.GERMANIA : Maier – Vogts, Dietz, Schwarzenbeck, Wimer (min.79-Dieter Müller) - Beckenbauer, Beer – Bonhof, Höness, Holzenbein, Danner

Antrenor : Helmut Schön

Partida poate fi data ca EXEMPLU DE CUM NU TREBUIE abordat, în continuare, un joc de catre o echipa care conduce cu 2 – 0, si mai ales împotriva nemtilor sau a englezilor. Poate de la aceasta partida sa se fi împamîntenit pe la noi, pe la crainicii Tv si scriitorii de gazete, butada cum ca “ scorul de 2 – 0 este cel mai periculos rezultat”.

Cert este ca în prima repriza “plavii” au facut un joc încîntator, teutonii parca n-ar fi existat. Mai ales ca în echipa “albastrilor “ juca si Dragan Geaici. Dar a venit pau za, nu se stie cine a dat comanda “stop motoarele” si vazînd ei, nemtii, ca de partea cea-lalta armata lui Mladinici e pusa pe altfel de joaca, au trecut la cîrma jocului, au cautat în toate cartile de amintiri ale ultimilor doi ani în care era scris, negru pe alb, ca ei sînt cam pionii mondiali “en titre”, si pîna la finele celor 90 de minute au dovedit acest lucru.

Heinz Flohe, prea des mai mult rezerva în aceste preliminarii, chiar si acum intrat abia în minutul 46, dupa mai putin de 20 de minute de la intrarea sa în teren a avut o prima ocazie,iar pe a doua “a scris gol”, moment de descumpanire pentru iugoslavi si de iesire din hangare a “panzerelor”. La insistentele secundului Jupp Derwal, “ vulpoiul” Schön l-a ridicat de pe banca pe “tinerelul “ Dieter Müller , l-a trimis în teren si peste nu mai trei minute acesta a semnat condica de prezenta la întîlnirea cu “ obiectul “, si l-a facut fericit pe batrînul meister, cel ce avusese încredere în ucenicul sau.

Iugoslavii fusesera la un pas de fericire dar nu le-a fost dat a se întîlni cu aceasta.

În prelungiri, itinerariul balonului avea sa aiba un singur sens, catre poarta iugo slavului Petrovici. Cele doua rezerve de lux, Heinz Flohe si Dieter Müller au mai trimis cîte o data mingea dincolo de linia de tusa a portii iugoslave, ultima data cu un minut înainte de final, si în tribune s-a asternut tacerea.

R.F.Germania mai ajungea într-o finala…

Si au urmat finalele …

Mai întîi, sîmbata 17 iunie, ora 21,15 , la Zagreb, disputa pentru locurile 3 si 4

Olanda – Iugoslavia 3 – 2 ( 1 – 2 , 2 – 2 )

Stadion “ Maksimir” spectatori : 15.000

Arbitru: Walter HUNGERBÖHLER (Elvetia)

Au marcat : Geels (min.27, 107), Willie van De Kerkhof (min. 39) respectiv Katalinski (min.43) si Geaici (min.83).

Olanda: Schrijvers – Suurbier, Van Kraj, Wilhelm van De Kerkhof, Krol – René van DeKerkhof, Peters, Geels – Arntz (min.70 – Kist), Jansen (min.46 Meutsfege), Ren- senbrink. Antrenor : Gregor Knobel

Iugoslavia: Petrovici - Buljan, Muzinici, Katalinski, Surjak – Oblak, Jerkovici – Popivoda, Acimovici (min.46 - Vladici), Geaici, Zungul (min.46 – Halilhodzici).

Antrenor : Ante Mladinici

Mai întîi e de remarcat anemica prezenta a spectatorilor localnici la ceasta parti da, 15.000 de spectatori în imensitatea unui stadion de aproape 70.000 de locuri e cumva deplorant si putin încurajator pentru ca o echipa gazda sa joace într-un asemenea decor.

A fost în primul rînd o palma morala primita de elevii antrenorului Mladinici, de aceea aproape ca nici nu e de mirare ca dupa acea drama suferita în meciul cu nemtii sa porneasca la lupta de pe o astfel de “trambulina” si ca în primele 45 de minute nu au realizat aproape nimic.

În al doilea rînd e de consemnat faptul ca la olandezi nu au jucat Neeskens, van Hanegem si Cruijff, pentru cartonase rosii sau cumul de cartonase galbene primite în me- ciul cu Cehoslovacia .

Cu toate acestea echipa olandeza a facut un meci excelent în prima repriza, a condus cu 2 – 0 pîna în minutul 43 cînd fundasul Katalinski a înscris un gol frumos din lovitura libera.

Dupa pauza “albastrii” lui Mladinici au jucat la adevarata lor valoare,Geaici,mo torul echipei, reusind sa aduca prin jocul lor inimile spectatorilor alaturi de echipa lor favorita si sa renasca sperantele într-un rezultat de valoare. În minutul 83 Geaici a egalat si a dus jocul în prelungiri.Dar, în ultima parte a întîlnirii s-a jucat pentru “ totul sau nimic” si cei fericiti au fost olandezii.

Iugoslavii au pierdut doua jocuri consecutive în fata campioanei si vicecampioa nei mondiale. La aceasta editie Iugoslavia a avut aceeasi soarta ca si Franta în acea editie din 1960.

Olandezii au cucerit medaliile de bronz.

În sfîrsit, finala mare, duminica 20 iunie, la Belgrad, ora 21,15

CEHOSLOVACIA – R.F.GERMANIA 2 – 2 ( 2 – 1 , 2 – 2 , 2 – 2 )

Stadion : “Steaua Rosie” spectatori : 35.000

Arbitru : Sergio Gonella ( Italia )

Au marcat : Svehlik (min. 8), Dobias (min. 25) respectiv D.Müller (min. 28 ) si Holzenbein (min.89).

La loviturile de departajare au marcat : Masny (1-0), Bonhof (1 – 1),Nehoda (2-1), Flohe (2 – 2),Ondrus (3-2), Bongartz (3 – 3 ), Jurkemik (4-3), Höness (4-3), Panenka (5-3)…si gata!

CEHOSLOVACIA : Viktor – Dobias (min.109-Vesely), J.Capkovics, Ondrus, Pivarnik – Svehlik (min.79- Jurkemik), Gogh – Panenka, Moder, Masny, Nehoda (min. 80-Biros). Antrenor: Vaclav JEZEK

R.F.GERMANIA : Maier – Vogts, Dietz, Scwarzenbeck, Wimmer (min.46 – Flohe) – Beckenbauer, Beer (min.80-Bongartz) – Bonhof, Höness, D.Müller, Holzenbein.

Antrenor : Helmut SCHÖN

Meciul în sine nu a avut virtuti tehnice sau realizari deosebite dar s-a luptat cu o ardoare deosebita evidentiind din nou capacitatea echipei vest-germane care a remontat dupa un 0 – 2 si a egalat înaintea ultimului minut de joc.

Prelungirile nu au mai adus niciun gol si atunci , pentru departajare, nu s-a mai recurs la regula celui de al doilea joc ci s-a mers pe noua formula legiferata în ultima perioada pe plan international, si anume aceea a executarii unei duble serii de cîte cinci lovi turi de la 11 metri.

La aceste lovituri, la scorul de 4-3 pentru cehi, vest-germanul Höness a ratat, sau sa spunem ca a aparat Viktor, a mai executat Panenka pentru cehi, a fost 5-3 , si atît .

A cîstigat deci Cehoslovacia care, sinceri sa fim, înaintea acestui turneu final ar fi putut fi creditata doar cu sansa a patra.

Finala a evidentiat exceptionala pregatire fizica a ambelor echipe, dar mai ales a echipei vest-germane, care a disputat doua jocuri în prelungiri(în numai trei zile, 17 si 20) si tot atît de important cea psihica, în care din nou vest-germanii au excelat.

A se remarca faptul ca în ambele partide acestia au fost condusi cu 2 – 0 si au avut capacitatea de a reveni în cea de a doua parte a acestor întîlniri.

De aceea este foarte aproape de adevar ceea ce a spus Joao Havelange, presedin- tele F.I.F.A.: “ Aceasta finala se pare ca ar fi avut doi învingatori, dar ultimul cuvînt a a partinut echipei Cehoslovaciei. Jocul a fost însa deosebit, prin marea putere de lupta si daruire a ambelor formatii, constituind o admirabila propaganda pentru fotbal”

Vaclav Jezek, antrenorul echipei Cehoslovaciei: “Cred ca Victoria noastra a fost meritata, chiar daca ea a fost obtinuta în urma loviturilor de la 11 metri. A fost o victorie a spiritului colectiv, un admirabil exemplu de daruire totala a tuturor jucatorilor nostri. Sper ca si pe viitor sa putem demonstra aceste calitati”

În acelasi context al acestei finale ar mai fi de adaugat alte cîteva lucruri, colaterale, totusi, celor spuse mai sus.

În ziua acestei finale, portarul Ivo Viktor, cumva eroul partidei, a împlinit vîrsta de 34 de ani.

Acest joc a fost cea de a 21 –a partida consecutiva fara înfrîngere pentru nationa la Cehoslovaciei.

Cu ocazia acestui joc, vest-gemanul Franz Beckenbauer a bifat cea de a 100-a

prezenta pentru nationala tarii sale.

Toate cele patru partide ale turneului final au necesitat prelungiri, unicat pîna la aceasta editie, lucru ce a demonstrat ca aceste patru echipe erau de valori apropiat egale si ca la acest nivel au ajuns, cu adevarat, cele mai bune echipe ale momentului în Europa.

Precum în mai toate situatiile, nu jucatorii au fost principalii autori ai dramei fot balului iugoslav, si atunci antrenorul Ante Mladinici s-a vazut pus în situatia de a-si da de misia.

Înainte de a încheia materialul dedicat acestei a V-a editii a Campionatului Euro pean sa venim cu cîteva date de ordin statistic.

La cele 96 de partide din grupele preliminare au oficiat un numar de 82 de arbitri dintre care 12 la cîte doua meciuri = Ferdinando Biversi (R.F.Germania), Charles Corver (Olanda), R.Holley Davidson (Scotia), Alfred Delcourt (Belgia), Sergio Gonella (Italia ), Pablo Sanchez Ibanez (Spania), Erich Linemayr (Austria), Alberto Michelotti (Italia), Ni- colae Rainea (România), Robert Schaut (Belgia), René Vigliani ( Franta), H.J.Weiland (R.F.Germania) = si înca unul, care a arbitrat trei meciuri, Paul Schiller (Austria).

În lista celor care au arbitrate doar la un singur joc trebuie sa-l reamintim si pe românul Gheorghe Limona.

În lista celor 82, zece dintre ei au mai arbitrat cite un meci în fazele superioa – re, si anume: Jean Dubach(Elvetia), Rudi Glöckner (R.D.Germana), Walter Hüngerbohler (Elvetia), Alastair Mackenzie( Scotia), John Keith Taylor (Anglia), Clive Thomas (Tara Galilor) si Robert Wurtz (Franta), plus Sergio Gonella (total 3), Alfred Delcourt (total 3 ) si Paul Schiller (total 4).

Cel de al 84-lea a fost Hilmi Ok (Turcia), care nu a arbitrase în faza grupelor dar a arbitrat un joc în sferturile de finala.

Au oficiat la centru arbitri din 31 de tari, mai putin din Cipru.

Cifra totala a spectatorilor, la toate cele 108 meciuri, s-ar parea ca a fost de 4.003.772.

Golgeterii competitiei au fost:

Donald Givens (Irlanda) = 8 goluri

Tibor Nyilasi (Ungaria) = 6 goluri

Malcolm Mac Donald (Anglia), Hans Krankl (Austria), Zdenek Nehoda (Ceho- slovacia), Josip Katalinski (Iugoslavia), Johannes Cruijff (Olanda), Rob Rensenbrink (O – landa), toti cu cîte 5 goluri

Au marcat cîte un autogol:

Resko (U.R.S.S.) pentru Turcia

Dunne (Irlanda) pentru Turcia

Ismail (Turcia ) pentru Elvetia

Ondrus (Cehoslovacia ) pentru Olanda.

La reuniunea U.E.F.A. de la Stockholm, tinuta în perioada 22-26 iunie 1976, unde s-au discutat toate problemele, bune sau rele, legate de editia recent încheiata a Campionatului European, s-a stabilit, printre altele, ca pentru turneul final al editiei 1980, tara organizatoare sa fie stabilita CU CEL PUTIN TREI LUNI ÎNAINTEA datei alese pentru desfasurarea acestei faze a competitiei.

Ramîne de vazut, totusi, daca nu se va mai modifica ceva între timp!


Editia a –VI – a

Euroa 1980În baza experientei acumulate în editiile anterioare, U.E.F.A. a hotarît modificarea sistemului de disputare al comptitiei, si anume : se va acorda din start unei tari europene calitatea de organizatoare a unui turneu final de opt echipe, în genul formulei de la Campi onatul Mondial. Aceasta hotarîre a fost luata cu ocazia întrunirii Comitetului Executiv al U.E.F.A., la începutul lunii septembrie 1977, la Varsovia. Tara organizatoare, care va fi desemnata înaintea tragerilor la sorti pentru grupele preliminare, VA FI CALIFICATA DIN OFICIU, ea neparticipînd la meciurile din grupele preliminare, celelalte sapte locuri fiind atribuite echipelor care vor cîstiga grupele preliminare. Înscrierile pentru aceasta a sasea editie se vor putea primi pîna la data de 15 octom brie 1977.

În urma acestei hotarîri au început deja sa se primeasca înscrieri de participare pentru aceasta noua editie a C.E., ba mai mult chiar, o serie de tari au si depus candidaturi pentru organizarea turneului final al competitiei. Aceste tari au fost: Anglia, Elvetia, R.F. Germania , Italia si Olanda.

Pîna la data limita admisa s-au înscris 32 de echipe, printre care si România.

La finele lunii octombrie s-a întrunit un nou Comitet Executiv al U.E.F.A. care a hotarît ca turneul final va avea loc în Italia (aceasta în pofida faptului ca Italia mai organizase un turneu final, cel din 1968), ca tragerile la sorti pentru stabilirea componentei grupelor turneului final vor avea loc la data de 18 noiembrie, la Roma, si ca, functie de numarul de tari înscrise, vor fi TREI grupe de cîte cinci echipe, si PATRU grupe de cîte patru echipe. Deci 15 plus 16, adica exact 31 de echipe.

De asemenea s-a stabilit numele celor sapte tari care urmau sa fie considerate capi de serie la a ceasta competitie, functie de rezultatele de la editia precedenta, acestea fiind Anglia, Belgia, Cehoslovacia, R.F.Germania, Iugoslavia, Olanda si U.R.S.S.

Data initial programata, cea de 18 noiembrie, a fost putin amînata, dar la data de 30 noiembrie, la Roma, în sala de festivitati a hotelului “Excelsior”, a avut loc ceremonia tra gerii la sorti pentru stabilirea componentei celor sapte grupe preliminare.

Mai întîi s-a stabilit ordinea capilor de serie si apoi tragerile la sorti pentru stabilirea asezarii în grupe a celorlalte echipe.

În urma tragerilor la sorti, componenta celor sapte grupe preliminare avea urmatoarea alcatuire:

Gr.1: ANGLIA, Danemarca, Irlanda, Bulgaria, Irlanda de Nord.

Gr.2: BELGIA, Austria, Norvegia, Scotia, Portugalia

Gr.3: IUGOSLAVIA, Cipru, România, Spania

Gr.4: OLANDA, Islanda, Polonia, R.D.Germana, Elvetia

Gr.5: CEHOSLOVACIA, Luxemburg, Suedia, Franta

Gr.6: U.R.S.S., Finlanda, Ungaria, Grecia.

Gr.7: R.F.GERMANIA, Malta, Tara Galilor, Turcia

Aceasta din urma grupa pare a fi cea mai usoara, considerînd prin aceasta prisma ca favorita fara contracandidata echipa R.F.Germania.

S-a stabilit ca meciurile din grupele preliminare sa se dispute între datele de 1 iulie 1978 si 1 martie 1980,urmînd ca jocurile din fiecare grupa sa fie stabilite, la întîlniri special programate, de reprezentantii echipelor componente ale grupei respective si cu cel pu tin doi membri ai Comitetului Executiv alU.E.F.A.si ai Comitetului de Organizare al com petitiei.

Meciurile turneului final urmeaza a se disputa în perioada 5 – 20 iunie 1980.

Sîntem la finele anului 1977 si vom aduce la cunostinta faptul ca urmatoarele zece echipe europene s-au calificat pentru turneul final al C.M.din Argentina -1978 : Italia, Ungaria, Franta, R.F.Germania, Polonia, Spania, Austria, Suedia, Olanda si Scotia. Si trebuie specificat, referitor la acestea, ca ele vor suporta pe parcursul anului 1978 o dubla activitate oficiala: aceea în cadrul turneului final al C.M si apoi în grupele preliminare ale C.E.

O ancheta, traditionala, a publicatiei “France Football” l-a desemnat pe danezul Alan Simonssen drept cel mai bun fotbalist european al anului 1977, atribuindui-se, pentru aceasta, trofeul “ Balonul de aur”. În cadrul anchetei i s-au acordat 74 de puncte.

Nascut la 15 decembrie 1952, a debutat la clubul danez Vejle B.K. din orasul cu ace lasi nume. Are 1,67 m înaltime si 63 de kilograme.

Actualmente joaca la clubul vest-german Borussia Mönchengladbach.

În acelasi clasament pe locurile urmatoare au fost clasati…2) Kevin Keegan (Anglia)- 71p. 3) Michel Platini (Franta) – 70p.

Pe locul 9, Dudu Georgescu (România) – 11p.

În ancheta aceleiasi publicatii, un clasament al echipelor nationale europene se pre-zinta astfel: 1) R.F.Germania. 2) Olanda.. 3) Spania. 4) Austria . 5)Franta.

România se situeaza pe pozitia a 10-a, imediat dupa Italia si înaintea Portugaliei.

Ar mai veni dupa noi Polonia, U.R.S.S., Anglia, Tara Galilor, Bulgaria. Au fost cla sificate un numar de 32 de echipe.

STAM BINE ! Numai ca n-am reusit sa ajungem si la “mondiale”.

În anchete ale altor publicatii sportive, au fost declarati cei mai buni fotbalisti în tarile lor: David Kipiani (Dinamo Tbilisi), în U.R.S.S.; Pavel Panov ( Levski Spartak Sofia), în Bulgaria; Grzegorz Lato (Stal Mielec), în Polonia; Karol Kroupa (Spartak Brno), în Cehoslovacia; Trevor Brooking (West Ham United), în Anglia; Hans Krankl (Rapid Viena), în Austria; Michel Platini (Nancy), în Franta; Jurgen Kroy (Sachsenring Zwikau), în R.D.Germana; Heinz Flohe (F.C.Köln), în R.F.Germania; Mimis Papaioanou (Panathinai kos Atena) în Grecia ; Roberto Bettega (Juventus Torino), în Italia; Ivica Surjak (Hajduk Split), în Jugoslavia; Johann Cruijff (C.F.Barcelona),în Olanda; J.Manuel Sanchez ”Pirri” (Real Madrid), în Spania; Ladislau Bölöni (A.S.A.Tg.Mures), în România.

Si, pentru ca am ajuns din nou la România, ne face placere sa va aducem la cunostinta faptul ca gimnasta românca Nadia Comaneci a fost decretata CEA MAI BUNA GIMNASTA A LUMII în anul 1977.

Sa revenim la cursul istorisirii noastre dar sa tinem cont ca în acest an 1978, înain te de a porni pe drumul preliminariilor pentru aceasta a sasea editie a Campionatelor Europene, zece dintre nationalele vechiului continent urmeaza a participa la cea de a XI-a edi tie a turneului final al C.M., care se va desfasura între 1 si 25 iunie în Argentina.

Într-o ordine absolut aleatorie, cele zece echipe europene au fost : Italia, Ungaria, Franta, R.F.Germania, Polonia, Spania, Austria, Suedia, Olanda si Scotia. Marile perdante ale calificarilor pot fi considerate Iugoslavia, Cehoslovacia si U.R.S.S., în schimb marea revelatie a fost în mod cert nationala Austriei care de 20 de ani nu mai participase la turneul final. Acum însa, sub conducerea lui Helmuth Senekovitsch, un excelent tehnician, Austria se prezenta la aceasta competitie cu o garnitura de exceptie, cu cîtiva jucatori de certa valoare mondiala, numindu-i în acest sens pe portarul Koncilia, fundasii Sara, Pezzey,Obermayer, mijlocasii Prohaska, Schachner si Kreuz si atacantiiWeber, Jara si Krankl. Si, nota bene, anticipînd cumva, în prima faza a acestei competitii nationala Austriei avea sa cîstige grupa din care a facut parte, pornind efectiv cu a patra sansa, dupa mult mai galonatele Brazilia, Spania si Suedia.

În primele luni ale anului 1978, în pregatirile pentru editia sud-americana a Campionatului Mondial, cît si pentru startul în preliminariile noii editii a “ europenelor”, încer- cam sa consemnam o serie de rezultate în unele meciuri amicale ale acestor echipe sau chiar si ale celor doar pe post de sparing - parteneri.

La 26 ianuarie , la Madrid : Spania – Italia 2 – 1 30.000 de spectatori.

Au marcat Pirri si Dani, respectiv Tardelli.

La 7 februarie, la Neapole: Italia – Franta 2 – 2 .

Au marcat: Graziani (de doua ori), respectiv Bathenay si Platini.

La 15 februarie , la Atena: Grecia – Austria 1 – 1

Au marcat Galakos respectiv Krankl.

La 22 februarie, la München : R.F.Germania – Anglia 2 – 1

La 8 martie, la Paris : Franta – Portugalia 2 – 0

Au marcat : Baronchelli si Berdoll

La 8 martie, la Dortmund : R.F.Germania – U.R.S.S 1 – 0

A marcat: Rühssmann

În luna aprilie, în turneul nationalei Braziliei în Europa : 0 – 1 cu Franta, la Paris;

1 – 0 cu R.F.Germania, la Hamburg si apoi 1 – 1 cu Anglia, pe “Wembley”.

Dupa meciul dintre R.F.Germania si Brazilia, în presa vest-germana,“Expressen”, a scris:“Am vazut doua echipe foste campioane mondiale, dar fotbal…sa-ti vina sa plîngi!”

Dintre jocurile nationalei României vom consemna

La 6 aprilie, la Buenos Aires (la invitatia nationalei Argentinei): Argentina – Româ nia 2 – 0 (2 – 0 ).Au asistat 80.000 de spectatori. Nationala Argentinei a obtinut victoria dupa doua goluri înscrise din fazele a doua lovituri libere. În rest românii au jucat chiar destul de bine dar… nu au reusit si golul.

Nu se putea spune ca nu am fost si noi, în acel an, în tara turneului final al Campionatului Mondial.

Apoi, în luna mai, la Bucuresti: un 1 – 0 contra lui Español Barcelona (a marcat Zahiu), iar la 13 mai, România – U.R.S.S 0 – 1 . A marcat Blohin, în minutul 23.

Si pentru ca am ajuns din nou la români, daca fotbalistii nu ne prea dau motive de satisfactie, dati-ne voie sa consemnam la aceste momente alte mari succese ale sportivilor români în arena internationala, în prima jumatate a anului 1978:

- Maria Alexandru si Mariana Mihut, CAMPIOANE EUROPENE în proba de perechi la tenis de masa. E demn de mentionat ca sportiva Maria Alexandru are…39 de ani.

-luptatorii români Constantin Alexandru, Stefan Rusu, Ion Draica si Roman Codreanu CAMPIONI EUROPENI la Campionatele de la Oslo(stilul greco – romane).

- luptatorii români Constantin Alexandru, Stefan Rusu si Ion Draica CAMPIONI MONDIALI , la stilul greco- romane, la Campionatele Mondiale desfasurate la Ciudad de Mexico.

- atleta româna Ileana Silai a cucerit titlul de CAMPIOANA EUROPEANA în pro ba de 1500 de metri. De mentionat ca atleta noastra are aproape 37 de ani.

- echipa feminina a României a cucerit titlul de CAMPIOANA MONDIALA DE CROS.

- echipa masculina de popice a României din nou CAMPIOANA MONDIALA.

- popicarul român Iosif Tismanar CAMPION MONDIAL în proba individuala .

- tînara tenismena româna Virginia Ruzici a cucerit TITLUL INDIVIDUAL la Ro land Garos (6 – 2, 6 – 2 în finala contra iugoslavei Mima Jausovec), TITLUL LA DU – BLU feminin, alaturi de Mima Jausovec (5 – 7, 6 – 4 , 8 – 6 contra perechii Gail Lovers, Leslie Bowrey) si a jucat finala probei de dublu mixt alaturi de francezul Dominguez, pierduta, din pacate, în fata perechii Tomanova-Slozil (Cehoslovacia).

-Vasile Dîba (la caiac1 – 500 de metri) si Ivan Patzaikin (la canoe 1 – 10.000 de metri), CAMPIONI MONDIALI la recentele Campionate Mondiale de caiac –canoe.

Revenind la fotbal trebuie sa consemnam ca la apropiatele alegeri pentru functia de Presedinte al F.I.F.A actualul presedinte Joao Havelange nu are nici un contracandidat , iar la 22 aprilie, Comitetul Executiv al U.E.F.A.,întrunit la Istanbul, l-a reales pe Artemio FRANCHI în functia de Presedinte al U.E.F.A. În functiile de vicepresedinti au fost alesi domnii Thompson (Anglia), Jorum (Norvegia), Schneider (R.D.Germana) si Riazantev (U.R.S.S.).

Pentru turneul final al C.M echipele europene s-au deplasat în Argentina cu urmatorii antrenori: Enzo BEARZOT – Italia, Lajos BAROTI- Ungaria, Michel HIDALGO--Franta, Jupp DERWALL- R.F.Germania, Jacek GMOCH – Polonia, Ladislau KUBALA- Spania, Helmuth Senekovitsch – Austria, Georg ERIKSSON – Suedia, Ernst HAPPEL – Olanda si Ally MC LEOD – Scotia.

Bineînteles ca în functie de rezultatele echipelor lor la aceasta competitie unii dintre acestia vor fi demisi sau vor continua si la competitia europeana sau vor demisiona, pur si simplu, precum în cazul lui Happel.

Sa încercam, în cîteva cuvinte, sa vedem cam ce au facut acestea în Argentina.

Italia, cumva surprinzator fata de stilul sau, a cîstigat grupa din care a facut parte, poate si datorita non-combatului realizat de Argentina în partida directa, acesteia din urma convenindu-i mai degraba sa plece în faza a doua a competitiei de pe pozitia a doua.

Italia a pornit atît de puternic, si dorindu-si o comportare cît mai onorabila si în virtutea faptului ca deja era nominalizata ca viitoare organizatoare a turneului final european, lucru ce impunea o comportare cît mai buna aici, în Argentina.

Franta si Ungaria au facut o figura modesta, lucru pe care-l vor repeta si în preliminariile europene.

Polonia va cîstiga grupa a doua, urmata de Germania federala, dar aceasta dupa un chinuit 0 – 0 în ultimul joc contra Tunisiei, partida în care nemtii au jucat cu sabia lui Da mocles deasupra capului, magrebienii facînd atunci un joc exceptional si doar lipsa de experienta la acest nivel privîndu-i de o binemeritata victorie.

Austria, cum spuneam mai sus, a cîstigat grupa a III-a, si mai mult chiar, “negociind”, se pare, acel 0 – 1 cu Brazilia, din ultima etapa a grupei, rezultat care a facilitat sud-americanilor accederea în grupa semifinala. Ocupante ale locurilor 3 si 4 în grupa, nationalele Spaniei si Suediei au vrut parca sa confirme ca accederea lor catre turneul final a fost mai degraba rodul unor conjuncturi favorabile.

Olanda a pornit foarte rau în jocurile din grupa ( 3 – 0 cu Iran, 0 – 0 , cu Peru, si 2 – 3 cu Scotia), dar terminînd pe locul doi gratie ajutorului primit din partea Scotiei care a pierdut cu 1 – 3 în meciul cu Peru si, mai mult de atît, a remizat, 0 – 0 cu … Iranul.

În continuare, Olanda si Italia vor accede în finale, devansînd Germania si Austria, aceasta din urma, chiar daca a terminat pe ultimul loc în grupa semifinala, avînd satisfactia unei victorii aproape incredibile asupra Germaniei (3 – 2 ), o veritabila revansa dupa o “ seceta” de 48 de ani în meciurile directe, netezind în acest fel drumul italienilor spre finala mica.

În grupa sud-americana, alaturi de Peru , Brazilia si Argentina, Polonia a ocupat doar locul trei, iesind din cursa.

În cele doua finale, Brazilia a învins Italia cu 2 -1, dupa ce la pauza italienii au con dus cu 1 – 0. Iar Argentina a învins Olanda, cu 3 – 1, în prelungiri, dupa ce în minutul 90, la scorul de 1 – 1, olandezul Rensenbrink a sutat în bara de la mai putin de 10 metri de poarta. În final gazdele si – au adjudecat trofeul.

Pentru jocurile din grupele preliminare ale C.E., echipele au pornit cu urmatorii an-trenori: Ron GRENWOOD- Anglia; Kurt NIELSEN – Danemarca; John GILES – R. Irlanda; Tvetan ILCEV – Bulgaria ; Danny BLANCHFLOWER – Irlanda de Nord (Gr.I-a).

Guy THYS – Belgia; Karl STOTZ - Austria ; Tor Roste FOSSEN – Norvegia; Jock STEIN – Scotia; Mario WILSON- Portugalia( Gr.a-II-a).Ante MLADINICI – Iugoslavia;

Kostas TALIANOS-Cipru; Stefan KOVACS - România; Ladislau KUBALA- Spania (Gr a III-a). Johannes ZWARTKRUIST - Olanda; Iuri ILCEV – Islanda; Georg BUSCHNER –R.D.Germana; Jacek GMOCH – Polonia; Roger VONLANTHEN – Elvetia (Gr. a IV-a).

Jozef VENGLOS- Cehoslovacia; Louis PILOT- Luxemburg; Georg ERIKSSON – Sue- dia; Michel HIDALGO - Franta (Gr. a V –a). Nikita SIMONIAN – U.R.S.S.; Aulis RYT- KONEN – Finlanda; Ferenc KOVACS – Ungaria; Alkis PANAGOULIAS – Grecia Gr.a VI-a). Jupp DERWALL – R.F.Germania; Victor SCERRI – Malta ; Michael SMITH – Tara Galilor; Sabri KIRAZ – Turcia (Gr.a VII-a).

Vom observa ca, dintre cei ce au fost la “Mondiale”, Michel Hidalgo, Georg Eriks son, Jacek Gmoch, Ladislau Kubala si Jupp Derwall au ramas în functie, considerîndu-se munca lor la aceasta competitie ca fiind satisfacatoare, chiar daca, spre exemplu, înfrînge rea Germaniei în fata Austriei, si implicit necalificarea “Manschaft”-ului în primele patru locuri, cel putin, nu cred ca a fost prea favorabil primita de federatia Bundesligii.

Pentru unele divergente avute cu federatiile respective, la întoarcerea acasa, Ernst Happel (Olanda) si Helmuth Senekowitsch (Austria) si-au prezentat demisiile.

Considerîndu-si realizarea la C.M.nu îndeajuns de satisfacatoare, maghiarul Lajos Baroti, cel care a condus nationala tarii sale la turneele finale ale C.M. în anii 1958,1962 si 1966, si-a înaintat si el demisia, dar poate mai mult si prin prisma faptului ca i se oferise o mai tentanta activitate, poate si materiala, aceea de a conduce pe Benfica Lisabona.

Michel Hidalgo este fostul secund al lui Stefan Kovacs, de la care a preluat functia de principal si, desi cu o prestatie modesta a echipei sale în Argentina, i s-a acordat credit si i s-a prelungit contractul pentru înca patru ani.

Scotianul McLeod si-a încheiat mandatul si nu i-a mai fost prelungit contractul.

Sa spunem cîteva cuvinte despre unii dintre ceilalti ce vor conduce în aceasta cam panie echipele europene în lupta pentru calificarea la un nou turneu final

La cîrma nationalei Cehoslovaciei, Vaclav Jezek, antrenor principal din anul 1973, a fost înlocuit de Jozef Venglos, secundul acestuia în ultimii ani. Venglos a antrenat pe V.S.S.Kosice si Slovan Bratislava, cu aceasta din urma cîstigînd titlul de campioana în anii 1974 si 1975.

Bulgarul Tvetan Ilcev, acum în vîrsta de 41 de ani, vine în locul cuplului Hristo Mladenov si Ioncio Arsov. Pîna acum Ilcev a antrenat nationala de juniori a Bulgariei.

Ca o curiozitate, fratele sau, Iuri Ilcev se afla la pupitrul tehnic al echipei nationale a Islandei.

Nord-irlandezul Danny Blanchflower, acum în vîrsta de 49 de ani, a jucat ca mijlocas la echipe nord – irlandeze dar si la echipe engleze, precum Aston Villa si Tottenham, unde s-a dovedit un jucator deosebit de inteligent, ponderat si un veritabil conducator de joc în teren. În anii 50 – 60 a acumulat 56 de selectii în nationala tarii sale. Ulterior a devenit gazetar dar si antrenor. Acum se afla pentru prima data la nationala tarii sale.

Est-germanul Georg Buschner, acum în vîrsta de 55 de ani, fost international si apoi timp de 12 ani antrenor la Motor Jena cu care a cîstigat trei titluri de campion si de alte trei ori Cupa R.D.Germane. Dupa 1970 antrenor la echipa olimpica cu care va cuceri bronzul în 1972 si aurul în 1976.

Din 1970 a preluat si prima echipa a R.D.Germane cu care a ajuns la peste 80 de meciuri. În arealul antrenorilor europeni la echipele nationale este unul dintre cei mai longevivi în activitate si înca o face cu destul de bune rezultate.

Suedezul Georg Eriksson, acum în vîrsta de 59 de ani. A jucat cu destul succes ca extrema stînga la I.F.K Norköping pîna în anul 1952 iar din 1956 va fi antrenor al acestei echipe cu care va cuceri cinci titluri nationale între anii 1956 – 1963. Din 1966 devine secundul lui Bergmark la nationala iar din 1970 preia locul de principal al echipei cu care va participa la trei turnee finale ale C.M, în aii 1970, 1974 si 1978.

Ca o curiozitate, înainte de a deveni antrenor de fotbal a fost un bun pianist, aranjor muzical si chiar lider al unor formatii de muzica usoara.

Polonezul Jacek Gmoch, desi tînar, de doar 39 de ani, are în spate o apreciabila activitate de jucator, inclusiv 30 de selectii în nationala. Este un tip rasat, cultivat, poliglot, inginer diplmat, si posesor al unei veritabile banci de informatii despre jucatori si antrenori, precum si stiluri si tactici de joc folosite de alte echipe straine, de club si mai ales nationale. Acest lucru i-a folosit în perioada cît a fost adjunct al lui Gorski la nationala, dar cu atît mai mult dupa 1976 cînd a devenit antrenorul principal al acesteia cu care a si participat la turneul final al C.M din Argentina.

Despre spaniolul Kubala am mai vorbit si la editia precedenta, atît doar vom mai aminti ca este de 9 ani la conducerea nationalei iberice.

Sovieticul Nikita Simonian, la cei 55 de ani ai sai, are o impresonanta activitate competitionala pe parcursul a 19 ani (1940 -1959), multiplu campion unional si cîstigator al Cupei U.R.S.S cu echipa Spartak Moskova, în care a activat timp de zece ani. Golgeter absolut al campionatului U.R.S.S. cu 144 de goluri. 23 de selectii în nationala.

Devenit ulterior antrenor, timp de 11 ani s-a aflat la cîrma lui Spartak Moskova cu care a cîstigat doua titluri de campion si doua Cupe ale U.R.S.S., iar apoi o perioada antrenor la Ararat Erevan, echipa cu care a cucerit un titlu de campion unional.

Din anul 1976 este antrenorul echipei reprezentative a U.R.S.S.

Înainte de startul preliminariilor antrenorul echipei nationale a Jugoslaviei fusese de semnat a fi Stefan Lustica dar nu cu mult înainte de startul în grupa preliminara acesta s-a îmbolnavit, a fost înlocuit temporar de Ante Mladinici care va mai ramîne si încontinuare

Din cîte stim, acesta mai fusese antrenorul “plavilor” la precedenta campanie europeana, iar acum era antrenorul echipei Partizan Belgrad.

Jock Stein, în vîrsta acum de 54 de ani, este cunoscut mai degraba pentru activitatea sa de antrenor, si în special prin victoria din 1967 a lui Celtic Glasgow (la cîrma careia se afla din anul 1952) în finala C.C.E. în care a învins pe celebra Internazionalae Milano.

Elvetianul Roger Vonlanthen , acum la aproape 58 de ani, s-a facut remarcat prin ce- le 24 de selectii în nationala tarii sale în perioada anilor 1951 – 1961.

Cît despre românul Stefan KOVACS, dati-ne voie, parere strict personala, sa fim mai retinuti cu aplauzele.E dadevarat ca are o bogata experienta ca antrenor, înca din1949, dar pîna în 1965 doar la echipe mai mici, ca sa nu le zic modeste, cu rezultate asijderea. Între 1965 – 1967 apare ca secund al lui Ilie Oana la echipa nationala iar între 1967 – 1971 antrenor principal la Steaua Bucuresti. Cu aceasta echipa a Stelei a cucerit un titlu national, 1967 – 1968, si de trei ori Cupa României. În schimb, în competitiile europene rezultatele echipei au fost mai degraba slabe, singurul lucru mai deosebit ar putea fi considerat elimi narea lui C.F.Barcelona, în editia 1971- 1972 a Cupei Cupelor, dupa o dubla victorie, 1 – 0 la Barcelona si 2 – 1 la Bucuresti.

Si totusi se pare ca tocmai aceasta performanta, coroborata cu doua jocuri bune în compania lui Bayern München, în aceeasi competitie, au facut sa atraga atentia celor de la Ajax Amsterdam care si l-au ales drept antrenor al echipei lor pentru sezonul 1971 – 1972, lucru datorat în mare masura si plecarii antrenorului Rinus Michels, dupa chiar cîsti garea pentru prima oara a Cupei Campionilor Europeni.

Trebuie totusi sa subliniem ca în “epoca “ Kovacs clubul olandez a cîstigat tot ce se putea cîstiga în lumea mondiala a fotbalului dar, fara a fi neaparat rauvoitori, nu stim în cî ta masura este meritul sau si cît al lotului de exceptie pe care l-a avut la îndemîna, merit care revine în exclusivitate predecesorului sau, cel putin în privinta crearii acestuia.

Meritul lui Kovacs ar fi acela de a fi fost un fin psiholog care a stiut sa intre cu abilitate pe sub pielea marilor vedete ale echipei, Cruijff, Stuy, Suurbier, Keiser si sa-si subjuge apoi toata “banda” de smecheri si golanasi, care era totusi Ajax-ul acelui moment, întru coordonarea spre toate împlinirile ce vor veni.

Ca drept dovada a celor spuse de noi, asupra retinerilor noastre, vin apoi cele doua perioade ce au urmat în cariera lui Kovacs, perioada 1973 – 1976, cu rezultate mai degraba modeste la conducerea nationalei Frantei si apoi cea dintre anii 1976 – 1978 la conducerea nationalei Romîniei, cu care a ratat, de rasunet, calificarea la “mundialul “ argentinian.

Venit în România dupa periplul sau european, în calitate de antrenor în mare voga al momentului, Stefan Kovacs va cumula si functia de vicepresedinte al Federatiei Române de Fotbal, lucru care nu stiu daca nu mai degraba a daunat activitatii antrenorului. Mai mult chiar, acest lucru se va perpetua si în perioada celei de a doua campanii de calificare , cea pentru “europenele” 1978- 1980, cînd, de fiecare data, în perioadele premergatoare importantelor partide din preliminarii, presa romîneasca va avansa mereu calitatea de antrenor lui Constantin Cernaianu, cel care se ocupa efectiv de pregatirea lotului (cu diversii secunzi ai acestei perioade, Ion Voica, Gheorghe Constantin, Gheorghe Staicu, Victor Stanculescu), Stefan Kovacs venind doar sa-si puna semnatura si sa fie cel care, în ultima instanta decidea formatiile care intrau în teren si tactica de joc aferenta fiecarei partide în parte

Poate ca de aceea am zis ce am zis. Si poate ca si de aceea “sfintii” de Dîmbovita au fost aceia care au pus capat carierei marelui antrenor.

Sa încercam totusi sa pornim si noi în a comenta mersul în sine al competitiei ce urmeaza a se derula.

Curios cumva, desi initial progamat pentru data de 1 iulie 1978, startul preliminariilor acestei editii a avut loc la data de 24 mai, la Copenhaga, cu meciul Danemarca – Rep. Irlanda 3 – 3. În rest, în toate celelalte grupe jocurile vor începe a se disputa dupa data de 30 iulie 1978.

Sa vedem efectiv rezultatele consemnate în cele sapte grupe si clasamentele finale dupa jocurile din aceste grupe preliminare. Deasemenea, ca si la editia precedenta, vom face cunoscut o formula de echipa a fiecarei cîstigatoare de grupa în unul din jocurile di- sputate..

Asadar…

Grupa I-a : ANGLIA : 4 – 0 (a) si 5 – 1 (d) cu Irlanda de Nord; 2 – 0 (a) si 1 – 1 (d) cu Irlanda; 3 – 0 (d) si 2 – 0 (a) cu Bulgaria; 1 – 0 (a) si 4 – 3 (d) cu Danemarca ; IRLANDA DE NORD : 1 – 0 (a) si 0 – 0 (d) cu Irlanda; 2 -0 (d) si 2 – 0 (a) cu Bulgaria; 2 – 1 (a) si 0 – 4 (d) cu Danemarca ; IRLANDA : 0 – 1 (d) si 3 – 0 (a) cu Bulgaria; 2 – 0 (a) si 3 – 3 (d) cu Danemarca ; BULGARIA : 3 – 0 (a) si 2 – 2 (d) cu Danemarca.

Clasament : 1) ANGLIA = 8= 7 – 1 – 0 = 22 – 5 = 15p; 2) Irlanda de Nord = 8 = 4 – 1 – 3 = 8 – 14 = 9p; 3) Irlanda = 8 = 2 – 3 – 3 = 9 – 8 = 7p; 4) Bulgaria = 8 = 2 – 1 – 5 = 5p ; 5) Danemarca = 8 = 1 – 2 – 5 0 13 – 17 = 4p.

Iata o formatie a Angliei , cea din meciul cu Danemarca, 4 – 3, la Copenhaga, la 20 septembrie 1978: R.Clemence – G.Neal, Mills, Colin Wilkins, Hughes – D.Watson, Brooking – K.Keegan, St.Coppell, Latchford, S.Barnes Antrenor : Ron Greenwood

Grupa a II-a: BELGIA : 1 – 1 (a) si 0 – 0 (d) cu Austria; 1 – 1 (d) si 1 – 0 (a) cu Portugalia ; 2 – 0 (a) si 3 – 1 (d) cu Scotia ; 1 – 1 (a) si 2 – 1 (d) cu Norvegia ; AUSTRIA : 1 – 2 (a) si 2 – 1 (d) cu Portugalia; 3 – 2 (a) si 1 – 1 (d) cu Scotia ; 2 – 0 (d) si 4 – 0 (a) cu Norvegia ; PORTUGALIA : 1 – 0 (a) si 1 – 4 (d) cu Scotia ; 1 – 0 (d) si 3 – 1 (a) cu Norvegia; SCOTIA : 3 – 2 (a) si 4 – 0 (d) cu Norvegia ;

Clasament: 1) BELGIA = 8 = 4 – 4 – 0 = 12 – 5 = 12p ; 2) Austria = 8 = 4 – 3 – 1 = 14 – 7 = 11p ; 3) Portugalia : = 8 = 4 – 1 – 3 = 9p ; 4) Scotia = 8 = 3 – 1 – 4 = 15 – 13 = 7p; 5) Norvegia = 8 = 0 – 1 – 7 = 5 – 20 = 1p.

Iata o formatie a Belgiei, cea din meciul cu Norvegia, 1 – 1,la 20 septembrie 1978, la Lokeren : J.M.Pfaff – E.Gerets (min.46-Fr.Van der Elst), G.Leekens, W.Meuws, R.Ver heyen – J.Cools, P.Courant (min.46 – W.Geurts) – R.Van der Eycken, L.Coeck, R.Van Gool, E.Woordeckers. Antrenor : Guy THYS.

Grupa a III-a: SPANIA: 2 – 1 (d) si 0 – 1 (a) cu Iugoslavia; 1 – 0 (a) si 2 – 2 (d) cu România; 5 – 0 (a) si 3 – 1 (d) cu Cipru ; IUGOSLAVIA: 2 – 3 (d) si 2 – 1 (a) cu România; 3 – 0 (d) si 5 – 0 (a) cu Cipru ; ROMÂNIA: 1 – 1 (d) si 2 – 0 (a) cu Cipru.

Clasament: 1) SPANIA = 6 = 4 – 1 – 1 = 13 – 5 = 9p. 2) Iugoslavia = 6 = 4 – 0 – 2 = 14 – 6 = 8p. 3) România = 6 = 2 – 2 – 2 = 6p. 4) Cipru = 6 = 0 – 1 – 5 = 1p.

Iata o formatie a Spaniei, cea din meciul cu Iugoslavia 2 – 1, la 25 octombrie 1978, la Zagreb: Miguel Angel – Marcelino Perez, Miguel, Suarez Vasquez, Del Bosque – A.Olmo Rodriguez, M.Asensi – Juanito (min.85 – V. Sanchez), A.Villar, C.Santillana (min.88 – Ruben Cano), Fr. Uria. Antrenor: Ladislau KUBALA

Grupa a IV-a: OLANDA: 0 – 2 (d) si 1 – 1 (a) cu Polonia; 3 – 0 (a) si 3 – 2 (d) cu R.D.Germana; 3 – 1 (d) si 3 – 0 (a) cu Elvetia; 3 – 0 (a) si 4 – 0 (d) cu Islanda; POLO – NIA : 1 – 2 (d) si 1 – 1(a) cu R.D.Germana; 2 – 0 (a) si 2 – 0 (d) cu Elvetia ; 2 – 0 (d) si 2 – 0 (a) cu Islanda ; R.D.GERMANA: 2 – 0 (d) si 5 – 2 (a) cu Elvetia ; 3 – 1 (a) 3 – 0 (d) cu Islanda; ELVETIA: 2 – 0 (a) si 2 – 1 (d) cu Islanda.

Clasament: 1) OLANDA = 8 = 6 – 1 – 1 = 20 – 6 = 13p. 2) Polonia = 8 = 5 – 2 – 1 = 13 - 4 = 12p. 3) R.D.Germana = 8 = 5 – 1 – 2 = 18 – 11 = 11p. 4) Elvetia = 8 = 2 – 0 – 6 = 7 – 18 = 4p. 5) Islanda = 8 = 0 – 0 – 8 = 2 – 21 = 0p.

Iata o formatie a Olandei de la meciul cu Polonia, 0 – 2 , disputat la 2 mai 1979, la Chorzow.: P.Schrijvers – H.Stevens, E.W.Brandts, H.Hovenkamp, W.Jansen – Ruud Krol, R.L.van De Kerkhof (min.46 – G.Geels) – J.Peters, W.A.van De Kerkhof, C.Kist, R.Rensenbrink (min.73 - J.Metgod). Antrenor: Johannes ZWARTKRUIS

Grupa a V – a: CEHOSLOVACIA : 2 – 0 (a) si 1 – 2 (d) cu Franta.; 3 – 1 (d) si 4 – 1 (a) cu Suedia; 3 – 0 (d) si 4 – 0 (a) cu Luxemburg ; FRANTA : 2 – 2 (a) si 3 – 1 (d) cu Suedia; 3 – 1 (d) si 3 – 0 (a) cu Luxemburg ; SUEDIA : 3 – 0 (a) si 1 – 1 (d) cu Luxemburg.

Clasament: 1) CEHOSLOVACIA = 6 = 5 – 0 – 1 = 17 – 4 = 10p; 2) Franta = 6 = 4 – 1 – 1 = 13 – 7 = 9p; 3) Suedia = 6 = 1 – 2 – 3 = 9 – 13 = 4p; 4) Luxemburg = 6 = 0 – 1 – 5 = 2 – 17 – 1p.

Iata o formatie a Cehoslovaciei din meciul cu Suedia, 3 – 1, disputat la 4 octombrie 1979, la Stockholm: P.Michalik – J.Barmos, R.Vojacek, A.Ondrus, Fr. Stambacher- K. Gogh, M.Masny – J.Pollak, M.Gajdusek, K.Kroupa (min.80 – Jan Kozak), Zd.Nehoda.

Antrenor: Jozsef VENGLOS.

Grupa a VI –a: GRECIA: 4 – 1 (a) si 0 – 0 (d) cu Ungaria ; 0 – 3 (d) si 8 – 1 (a) cu Finlanda ; 0 – 2 (d) si 1 – 0 (a) cu U.R.S.S.; UNGARIA : 1 – 2 (d) si 3 – 1 (a) cu Finlanda ; 2 – 0 (a) si 2 – 2 (d) cu U.R.S.S.; FINLANDA: 1 – 1 (a) si 2 – 2 (d) cu U.R.S.S.

Clasament: 1) GRECIA = 6 = 3 – 1 – 2 = 13 – 7 = 7p; 2) Ungaria = 6 = 2 – 2 – 2 = 9 – 9 = 6p; 3) Finlanda = 6 = 2 – 2 – 2 = 10 – 15 = 6p; 4) U.R.S.S. = 6 = 1 – 3 – 2 = 5p.

Iata o formatiei a Greciei din meciul cu Finlanda, 0 – 3, disputat la 24 mai 1979, la Helsinki: N.Hristudis – T.Palas (min.79 – P.Karavitis), K.Iosifidis, P.Nicolaou, G.Damanakis – G.Foiros, D.Papaioanou – Chr. Ardizoglu, Hr. Terzanidis, Ilias Galakos, T.Ma – vros. Antrenor : Alkis PANAGOULIAS

Grupa a VII–a: R.F.GERMANIA : 0 – 0 (d) si 2 – 0 (a) cu Turcia ; 2 – 0 (d) si 5 – 1 (a) cu Tara Galilor; 0 – 0 (d) si 8 – 0 (a) cu Malta; TURCIA : 0 – 1 (d) si 1 – 0 (a) cu Ta -ra Galilor; 2 – 1 (a) si 2 – 1 (d) cu Malta ; T.GALILOR:7 – 0 (a) si 2 – 0 (d) cu Malta

Clasament: 1) R.F.GERMANIA = 6 = 4 – 2 – 0 = 17 – 1 = 10p. 2) Turcia = 6 = 3 – 1 – 2 = 5 – 5 = 7p; 3) Tara Galilor = 6 = 3 – 0 – 3 = 11 – 8 = 6p ; 4) Malta = 6 = 0 – 1 – 5 = 2 – 21 = 1p.

Iata o formatie a R.F.Germania din meciul cu Malta, 0 – 0, disputat la 25 februarie 1979, la Gzira: Sepp Maier – M.Kaltz, G.Zeve (min.70 – Kl.Toppmöller), R.Bonhof, K. H.Förster – B.Dietz, Hansi Müller- B.Cullmann, R.Abramczick, Kl. Fischer, K.H.Rumme nigge(min.70 – Kl.Allofs).

Sa încercam, în rîndurile ce urmeaza, sa vedem în sumar cam care au fost principa lele evenimente din cele sapte grupe.

Grupa I-a

Anglia pornea din start favorita în aceasta grupa si, dupa un parcurs fara sincope, a reusit sa ocupe primul loc la o distanta apreciabila de puncte, sase, fata de ale urmatoarei clasate si cu 22 de goluri marcate si doar cinci primite. În echipa englezilor s-a remarcat în mod cu totul deosebit excelentul Kevin Keegan, care în acea perioada era component al echipei vest – germane S.V.Hamburg, si care, anticipînd putin, va cuceri de doua ori consecutiv, în anii 1978 si 1979, trofeul “ Balonul de aur”, atribuit anual de ancheta revistei franceze “France Football “ celui mai bun jucator european.

O figura frumoasa au facut echipele irlandeze ai caror jucatori erau în mare parte componenti ai cluburilor engleze. A fost o întrecere “ at home” între echipele britanice care în aceasta editie au avut o comportoare apreciabila.

Surpriza neplacuta a grupei a constutuit-o comportarea lamentabila a nationalei Bulgariei, o forta totusi a fotbalului european, daca ne vom gîndi numai la faptul ca participa se la patru editii consecutive ale turneului final al C.M.(1962, 1966, 1970 si 1974), reusind doar doua victorii si un meci egal, în rest numai înfrîngeri dintre care doua chiar la Sofia, 0 – 2 cu Irlanda si 0 – 3 cu Anglia. Parcursul slab al nationalei Bulgariei a fost rele vat si de utilizarea a altor doi antrenori, în locul lui Tvetan Ilcev, cel cu care se pornise la drum în aceste preliminarii, Ianko Dinkov si Dobromir Taskov, fara însa ca vreunul dintre acestia doi sa reuseasca a redresa în vreun fel corabia care începuse de mult a esua.

Despre nationala daneza se poate spune doar ca la ultimele doua jocuri din grupa, ambele în deplasare, cele cu Anglia si Bulgaria, antrenorul echipei a fost Josep Piontek.

Kevin Keegan avea sa fie si golgeterul acestei grupe, cu 7 goluri marcate,de doua ori cîte doua în meciurile contra Danemarcei si Irlandei.

Aceasta prima grupa a fost aceea în care s-a înregistrat cel mai mare numar de spectatori, 801.100., cei mai multi la cele patru jocuri de pe “Wembley”, peste 341.000.

Grupa a II –a

Aceasta grupa, cîstigata în final de Belgia, a fost, credem noi, cea mai echilibrata dintre toate, în care, exceptînd Norvegia, toate celelalte patru echipe, Austria, Belgia, Por tugalia si Scotia, avînd, rînd pe rînd, sanse de calificare.

Dupa primele patru jocuri terminate la egalitate, (dintre care doua pe teren propriu si din care unul cu Norvegia, permitînd acestei echipe realizarea singurului sau punct în aceste preliminarii), Belgia a avut o exceptionala serie de patru victorii consecutive (2 – 1 cu Norvegia , 2 – 0 cu Portugalia, 2 – 0 si 3 – 1 cu Portugalia, dintre care, nota bene, doua în deplasare, cel cu Norvegia si apoi, în final acel 3 – 1 cu Scotia la Glasgow).

În acest context Belgia avea sa profite de acel 1 – 2 al Austriei cu Portugalia, chiar pe terenul din parcul “Prater”,( partida care a fost arbitrata de românul Nicolae Rainea, ca re la final a primit multumiri din partea conducatorilor ambelor formatii) lucru ce nu a mai putut fi compensat de victoria austriecilor în jocul de la Lisabona.

Pe de alta parte Portugalia a pornit foarte puternic si cu 7 puncte din primele patru jocuri parea parca de neoprit dar, în urmatoarele patru jocuri a mai acumulat doar doua puncte, un golaveraj general de 10 – 11, totul culminînd cu acel catastrofal 1 – 4 în jocul de la Glasgow.

Scotia a parut în unele momente ca ar avea oarecari veleitati dar spre final nu prea a mai tinut pasul cu celelalte, remarcîndu-se totusi prin faptul de a fi fost echipa cu cele mai multe goluri marcate, 15.

Golgeterii grupei au fost austriacul Hans Krankl si portughezul Manuel Gomes, fiecare cu cîte trei goluri marcate.

Au asistat la meciurile acestei grupe un numar de 712.183, din care de doua ori cî- te 80.000, pe “Hampden Park” si respectiv “Da Luz”.

Grupa a III –a :

Lupta s-a dat, dupa cum era si de asteptat, între Spania, Iugoslavia si România, învingatoare iesind Spania, fara însa a straluci, beneficiind de un merituos 2 – 2 în jocul de la Bucuresti, si în acelasi timp de eterna rivalitate româno – iugoslava, fiecare dintre aces- tea reusind sa-si adjuce victoria în partida disputata pe terenul propriu.

Curios a fost faptul ca Spania a debutat cu o victorie (2 – 1 ) în jocul de la Zagreb, pentru ca apoi sa piarda returul (0 – 1) în partida disputata la Valencia.

În jocul de la Zagreb, în mod corect trebuie remarcat ca spaniolii s-au aparat orga - nizat, cu calm si au contraatacat deseori foarte periculos, în acest fel venind si cele doua goluri marcate de Juanito si Santillana, în primele 25 de minute ale partidei.

Cea de a doua repriza a apartinut iugoslavilor dar apararea spaniolior a jucat fara greseala iar portarul Miguel Angel a fost de-a dreptul senzational

Prezenta lui Juanito si Santilliana în acest joc s-a datorat în mare masura si criticii puternice a presei spaniole, care a acuzat tactica lui Kubala de a nu-i fi folosit pe acestia în partida contra Austriei la Campionatul Mondial, considerînd acest lucru drept principa la cauza a înfrîngerii echipei spaniole în acea partida.

În vederea debutului în preliminariile pentru aceasta editie a C.E., nationala noa- stra a sustinut o serie de partide amicale. 1 – 2 cu Danemarca, la Copenhaga, 3 – 1 cu Lokomotiv Plovdiv, 2 – 0 cu Karl Zeiss Jena, 0 – 2 cu Sel. Divizionara a Bulgariei,la Varna si la 11 octombrie, la Bucuresti 1 – 0 cu nationala Poloniei. A fost o partida care în mod cert a depasit caracterul unui joc de pregatire, ambele echipe luptînd cu multa ardoare, fie care dorind a-si verifica adevaratul potential fizic si tehnico-tactic la acel moment.

Dupa meci antrenorul polonez Ryszard Kulesza a facut cîteva declaratii laudative la adresa a doi fotbalisti români. El a spus:”Ne-am bucura sa avem si noi o extrema pre- cum Crisan si un mijlocas ca Romila”

Luate toate, una peste alta, se parea ca nationala se afla într-un bun moment al formei sale si ca drept dovada…

România a debutat cu o victorie împotriva Iugoslaviei, 3 – 2, în jocul disputat la 25 octombrie1978, la Bucuresti.

ROMÂNIA – IUGOSLAVIA 3 – 2 ( 0 – 1 )

Stadion “Steaua” Spectatori : 25.000

Arbitru: Roberto LATTANZI (Italia)

Au marcat : Sames (min. 62, 60), si Iordanescu (min.75), respectiv Petrovici (min. 21- 11m) si Desnica(min.90).

ROMÂNIA: N.Raducanu – Anghelini, Sames, C.Stefanescu, Vigu – M.Romila, Bölöni, Iordanescu – Crisan, Dobrin, Doru Nicolae (min. 46- Aurel Radulescu).

Antrenor: Stefan KOVACS

IUGOSLAVIA: Borota- Muzinici, Stojkovici, Surjak, Hadziabdici – Trifunovici (min.69 - Rozici), Cukrov, Petrovici – Zungul (min.69- Desnica), Halilhodzici, Susici.

Antrenor : Ante MLADINICI

A fost o victorie meritata a românilor dupa un joc excelent al acestora în repriza a doua. Foarte bine au jucat Dobrin, Sames, Aurel Radulescu si M.Romila. Dupa 3 – 1 jucatorii nostri au continuat sa atace, sa preseze si sa aiba ocazii, ratate însa de Crisan (min 81), si Iordanescu (min.83), - foarte mare ocazie, urmate de o bîlbîiala generala, (în min. 90), în lant a jucatorilor nostri , Radulescu, Vigu, Stefanescu, de care va profita Desnica si … în loc de 4 – 1 sau 5 – 1 doar un chinuit de 3 – 2. Astia sîntem si greu ne-ar putea schimba cineva.

Cîteva declaratii dupa meci…

Ante Mladinici: ” Jucatorii nostri au facut cîteva greseli de plasament în aparare care au dus la marcarea celor trei goluri ale românilor. Mi-au placut Dobrin si Iordanescu”.

Roberto Lattanzi: “ Sînt impresionat de puterea de lupta a românilor. Scorul ar fi putut fi mai mare în favoarea lor. Mi-a placut foarte mult Dobrin , apoi Radulescu si Cri- san”.

Ladislau Kubala :” Dupa o prima repriza foarte buna a iugoslavilor, dupa pauza echipa romîna parca a fost alta. Si, condusa magistral de acest mare fotbalist care este Dobrin, a realizat un joc deosebit si o victorie absolut meritata.”

De remarcat ca acest Desnica din formatia iugoslava este surdo-mut.

Cu toata parerea de rau nu ne putem exprima exact care este postura lui Stefan Kovacs. Este vicepresedinte al F.R.F sau antrenor ? Atunci Constantin Ardeleanu ce este?

Peste mai putin de o luna, la 15 noiembrie nationala României disputa un meci foarte important la Valencia .

SPANIA – ROMÂNIA 1 – 0 ( 1 – 0 )

Stadion “ Luis Casanova” (Mestalla) Spectatori : 50.000

Arbitru : Jan KEISER (Olanda)

A marcat : Asensi (min.10).

SPANIA : Miguel Angel – Carrete, Migueli, Alesanco, Marcellino – Del Bosque, Villar, Asensi – Heredia (min.75 – Saura), Santillana, Rojo (min. 63 – Ruben Cano)

Antrenor : Ladislau KUBALA

ROMÂNIA : Coman – Mihai Zamfir, Sames, Stefanescu, Vigu – M.Romila, Bölö ni, Iordanescu – Z.Crisan, D.Georgescu, A.Radulescu.

Antrenor: Stefan KOVACS

Pe fondul unui joc echilibrat, înca de la începutul partidei, la executarea unei lovi turi libere de pe partea dreapta, Asensi, în careu, nemarcat, trimite o minge cu bolta, cu capul, peste portarul Coman, mingea loveste bara si intra în poarta. Din pacate, pîna la pa uza, spaniolii au fost cei care s-au dovedit mai activi, mai insistenti si au avut cîteva bune situatii prin Heredia, Del Bosque si Santillana, fata de doar una a lui Dudu Georgescu, în minutul 25. La reluare românii sînt mai periculosi, au mai multe ocazii, un penalti neacordat, dupa un fault clar în careu al lui Marcellino asupra lui Crisan, iar în minutul 89 Romi la are o ocazie rarissima, trage bine de la 12 metri dar Miguel Angel salveaza miraculos.

Fara a fi neaparat sustinatori gratuiti ai jucatorilor români dar,sincer vorbind, dupa jocul din repriza secunda ar fi meritat un rezultat de egalitate. Adevarul e însa altul .

Ocaziile nu se contabilizeaza pe tabela de marcaj iar lamentarile nu aduc victorii.

Iata si macar doua dintre parerile presei spaniole : “…dupa un prim sfert de ora dezlantuit al spaniolilor, oaspetii au echilibrat jocul iar repriza secunda a fost dominata de acestia”(LEVANTE) .Sau “… oaspetii, la început timizi, au aratat în final ca stiu sa atace iar Romila a fost la un pas de egalare”.(EL PAIS ).

De la români am remarca în mod deosebit pe Coman , Sames si Stefanescu. Poate acelasi lucru ar trebui spus si despre Romila, a muncit enorm dar a gresit la gol, nemarcîndu-l pe Asensi. A fost singura faza care a facut diferenta… dar a fost de ajuns.

Indisponibil Dobrin nu a putut fi recuperat pentru acest joc si nu a facut deplasarea la Valencia, si ce mult i s-a simtit lipsa.

Si totusi situatia nu e înca pierduta. Vor veni si spaniolii la Bucuresti. Chiar daca ei au o victorie în plus.

Cu o victorie lejera, 5 – 0 cu Cipru, într-un joc disputat la Salamanca, Spania pune punct jocurilor din acest an în grupa a treia.

La modul amical, România va mai disputa în intersezon doua jocuri, unul la 13 decembrie, la Atena, 1 – 2 cu Grecia, si apoi la 19 decembrie, la Tel Aviv, un 1 -1 cu nationala Israelului. Cu titlu de curiozitate pentru cititorii nostri, la începutul lunii februarie, la Tel Aviv, s-a disputat jocul Israel – Grecia, scor 4 – 1 ( 3 – 1 ) !!!

Pentru ca ne aflam cu analiza la nivelul acestei grupe, dati-ne voie sa aducem la cu nostinta cîteva lucruri poate mai putin placute dar de buna simtire si onoare în memoria marilor oameni ai fotbalului.

La data de 6 iulie 1978 a încetat din viata Virgil N.ECONOMU, în vîrsta de 82 de ani. Doctor inginer agronom, ziarist, publicist. Vreme de peste 50 de ani a fost implicat în fenomenul sportiv românesc în calitate de gazetar, crainic sportiv, întemeietor al primei scoli de arbitri de fotbal în România (1923), antrenor de fotbal în perioada 1923- 1930. Între 1938- 1939 organizator si conducator al primei scoli românesti de antrenori. În peri oada 1939 – 1940 a îndeplinit functia de selectioner unic al echipei nationale a României. Dupa razboi participa activ la reorganizarea F.R.F. Între 1946 – 1948 chiar presedinte al acestui for. Mare teoretician al fotbalului, a scris numeroase carti de tehnica si istorie a acestui sport.

La sfîrsitul lunii august 1978 a încetat din viata spaniolul Ricardo ZAMORA, în vîrsta de 77 de ani, portarul nepereche al nationalei spaniole, una din legendele vii ale perioadei interbelice. La vîrsta de 15 ani ( nascut în 1901) a debutat în poarta echipei Español Barcelona, jucînd apoi la F.C.Barcelona si Real Madrid. A jucat de 47 de ori în echipa nationala a Spaniei, în poarta careia a debutat în 1920, la Olimpiada de la Anvers, într-un meci împotriva Danemarcei. În primavara anului 1966 Ricardo Zamora a fost oaspete al tarii noastre cu ocazia meciului Steagul Rosu Brasov – Español Barcelona, în cadrul Cupei Oraselor Tîrguri, echipa la care activa în calitate de consilier tehnic.

La data de 18 noiembrie 1978 a încetat din viata Stefan CÎRJAN, în vîrsta de doar 69 de ani. Stefan Cîrjan a fost unul dintre animatorii fotbalului românesc interbelic, multi ani jucator si antrenor al celebrei echipe Unirea Tricolor Bucuresti, un mare descoperitor si îndrumator de tinere talente, daca ar fi sa-i amintim doar pe Titus Ozon, Marin Apostol, Ghe. Constantin, Const.Dinulescu, Florian Marinescu. Dupa 1947 a mai activat ca antrenor la Stiinta Timisoara, Universitatea Cluj (de doua ori) si alte echipe.

La 27 ianuarie 1979 a încetat din viata Octav LUCHIDE, la vîrsta de 78 de ani, un veritabil stîlp de sustinere al fotbalului romînesc vreme de mai bine de 50 de ani..

Doctor în drept. Unul dintre fondatorii clubului Sportul Studentesc. Conducator al delegatiei românesti la prima editie a Campionatului Mondial de fotbal, cea de la Montevideo, în 1930. Apoi a activat multi ani dupa razboi în miscarea sportiva româneasca (fotbal, box, atletism) cu diferite functii în cele mai înalte foruri pîna în anul 1974, cînd s-a retras din motive de sanatate.

În cadrul traditionalelor anchete de sfîrsit de an, revista franceza “France Football” e mereu la datorie si publica un clasament al nationalelor europene în anul 1978, care ar avea o urmatoare configuratie: 1) Olanda. 2) Italia. 3) Anglia. Urmeaza în ordine Polonia. Spania, Franta, R.F.Germania, Austria .

Echipa României este plasata pe un modest loc 19, din 30 de tari clasificate.

Un “11” al anului ar avea urmatoarea configuratie: Hellstroem (SUEDIA) – Gentile (ITALIA), Krol (OLANDA), Trésor (FRANTA), Cabrini (ITALIA) – Keegan (ANGLIA), Haan (OLANDA),Platini (FRANTA), Krankl (AUSTRIA - Rossi (ITALIA), Ren senbrink (OLANDA).

Un eveniment deosebit de important pentru fotbalul românesc si pentru România ar fi acela ca joi 8 si vineri 9 martie 1979 s-au desfasurat la Bucuresti, pentru prima data în tara noastra, lucrarile reuniunii Comitetului Executiv al U.E.F.A., conduse de însusi domnul Artemio Franchi, presedintele forului european.

În acelasi timp acesta este si vicepresedinte al F.I.F.A. si presedinte al federatiei italiene. .

S-au discutat probleme financiare legate de Cupele Europene; controlul antidoping la jocurile importante organizate de U.E.F.A.; extinderea listei de sanctiuni de care dispu nea Comisia de Disciplina si de Control a acestui for, în sensul ca pe viitor, pe lînga cele trei sanctiuni majore utilizate pîna acum (amenzi, suspendari si excluderi din competitii) se va putea aplica si sanctiunea jocului fara public sau disputarea meciurilor pe un teren neutru, într-o alta tara; proiectul unei competitii pentru jucatori neprofesionisti.

Urmatoarea sedinta la nivel înalt a U.E.F.A. se va desfasura în Italia , în zilele disputarii turneului final al Campionatului European.

Un ultim joc de verificare al Nationalei României a fost cel de la data de 21 martie 1979 la Bucuresti, 3 – 0 cu nationala Greciei, de fapt util ambelor formatii în vederea reluarii sezonului de jocuri oficiale în primavara anului 1979, pentru preliminariile Campiona tului European.

În paralel, miercuri, 14 martie, la Bratislava s-a disputat meciul amical Cehoslova - cia – Spania 1 – 0. A marcat Masny, în minutul 86. În minutul 49 cehoslovacul Ondrus a ratat o lovitura de la 11 metri. Un lucru foarte important ar fi acela ca la acest meci s-a accidentat destul de grav mijlocasul spaniol Del Bosque si nu se stie daca va putea fi recupe rat pîna la 4 aprilie, data meciului cu România.

În seara zilei de luni, 2 aprilie, cu un avion al companiei TAROM, au sosit pe aeroportul din Craiova membrii lotului echipei nationale a Spaniei. Nu au facut deplasarea cu noscutii Migueli, Leal, Heredia si Santillana, iesiti din forma sau indisponibili, în schimb s-a reusit a fi recuperati Asensi si Del Bosque si foarte probabil vor evolua si Arconada, Villar, Ruben Cano si Carasco. Antrenorul Kubala este îndeajuns de încrezator în puterea de lupta a echipei sale si spera sa ia puncte de la acest meci.

În sfîrsit, la 4 aprilie 1979, la Craiova,

ROMÂNIA – SPANIA 2 – 2 (0 – 0)

Stadion “Central” Spectatori : cca.40.000

Arbitru: Marcel van LANGENHOVE (Belgia)

Au marcat: Dudu Georgescu (min.56- 11m, 64), respectiv Dani (min.58 si 70).

ROMÂNIA : S.Lung – M.Zamfir, Sames,Dinu, Lucuta – Dumitru (min.80 - C.Stefanescu), M.Romila, Bölöni – M.Lucescu (min.51 - Z.Crisan), D.Georgescu, D.Marcu .

Antrenor: Stefan KOVACS, C.CERNAIANU

SPANIA : Arconada – Marcellino, Felipe, Alesanco, San José – Villar, Del Bosque (min.61- Cundi), Asensi – Dani, Ruben Cano, Quini ( min. 88 – Carasco).

Antrenor: Ladislau KUBALA

Nu am reusit sa ne luam revansa dupa înfrîngerea de la Valencia si mai important e faptul ca spaniolii au luat si ei un punct, lasînd aceeasi distanta între noi si ei, care deja acum începe sa fie greu de recuperat.

Desi românii au condus de doua ori, au fost atît de aproape de victorie dar …tot nu au reusit sa-i învinga pe spanioli.

Ai nostri au facut un joc destul de “încîlcit”, nu au reusit sa pastreze avantajul de un gol, avut înca doua situatii si, poate mai mai mult de atît, ambele goluri ale spaniolilor au fost marcate în momente de deruta si neatentie ale aparatorilor români, inclusiv a porta lui Lung (ezitare la primul gol si al doilea primit în urma unui sut tras de la 18 metri de poarta). În prima repriza românii au atacat dar cam prea haotic iar spaniolii au respins tot, inclusiv înaltele baloane care l-au cautat pe Dudu Georgescu.

Primul gol al românilor a fost marcat dintr-o lovitura de la 11 metri, just acordata ca urmare a unui fault evident al lui San José asupra lui Crisan. La cel de al doilea, Dinu ( foarte bun creator în acest meci) l-a deschis foarte bine pe Dudu Georgescu care a prelu at excelent si a sutat imparabil de la 14 – 15 metri.

Din minutul 60 ambele echipe au jucat în zece oameni, dupa eliminarile lui Crisan si respectiv San José pentru o scurta repriza de pugilat.

Dumitru a fost într-o zi nu prea fericita si nu a reusit sa realizeze obisnuitul sau joc de creatie la mijlocul terenului, lucru ce a impietat asupra cursivitatii si clarviziunii actiunilor de atac. Probabil ca la iesirea lui Dumitru mai indicata ar fi fost intrarea lui Marcel Raducanu în locul sau, un atacant cu multa fantezie în stilul sau si nu un fundas care sa joace ca mijlocas. Interesul nostru era sa mai înscriem un gol iar nu sa ne aparam. MECIUL EGAL NU NE AJUTA CU NIMIC.

Cîteva declaratii dupa meci :

Stefan KOVACS : “ S-au facut greseli mari în momentele premergatoare celor doua goluri ale spaniolilor. Nu pot spune ca jucatorii nostri nu au luptat dar cu asemenea erori orice efort se anuleaza” .

Ladislau KUBALA: “ Am trecut prin doua momente foarte dificile dar, spre norocul nostru, echipa României s-a relaxat prea repede dupa fiecare gol si micutul Dani a reusit sa sanctioneze prompt ezitarile defensivei gazdelor. Cu acest egal cred ca sîntem de stul de aproape de calificare”

Orasul Craiova s-a straduit, si în mare masura a reusit, sa-si onoreze calitatea de gazda, atît în afara stadionului, cît mai ales în incinta sa . Sincere felicitari!

Pacat ca rezultatul echipei nationale nu a reusit sa egaleze acest efort si sa aduca o bucurie acestui minunat public.

La acest moment, într-un clasament al grupei situatia se prezenta astfel :

1) Spania 4 = 3 – 1 – 0 = 10 – 3 = 7

2) România 3 = 1 – 1 – 1 = 5 – 5 = 3

3) Iugoslavia 3 = 1 – 0 – 2 = 6 – 5 = 2

E aici cred momentul sa precizam ca de la începutul noului sezon , antrenorul Miljan Miljanici a preluat conducerea echipei nationale a Iugoslaviei.

Spania mai are de jucat doua jocuri, si e putin probabil sa nu mai faca cel putin doua puncte, ceea ce ar însemna ca, teoretic, celelalte doua nu o mai pot ajunge si nici depa-si.

Din nou vesnicul atac al presei române care a criticat folosirea lui Lung, fundasul Lucuta (care, ne amintim, a avut o prestatie modesta si în cealalta partida cu Spania, în editia precedenta a Campionatului European, atunci Quini a fost adversarul care i-a facut momente grele fundasului român, acum a fost Dani), sau Dumitru (ajuns acum la final de cariera) în timp ce cei ” buni” stateau si urmareau meciul la televizor.

ASTA E CRITICA VECHE DE CÎND FOTBALUL iar pe lînga antrenorii pusi sa faca o echipa sînt mai buni alti 40 sau 50 de mii.

Acest meci avea sa fie ultimul pentru Mircea Lucescu, al 70–lea sub tricoul nationalei României.

În urma rezultatelor noastre din aceste prime trei jocuri, Federatia a considerat ca nu mai avem nici o sansa de calificare si de aceea a luat hotarîrea ca pentru jocul din de- plasare cu Cipru sa trimita …o echipa, considerata a fi cea olimpica, alcatuita pe scheletul lui F.C.Arges si cu un inedit colectiv de antrenori, federalul Cornel Dragusin, pitesteanul Florin Halagian si profesorul iesean Ioan Marica.

DE CE OARE ASA, cînd cel putin teoretic mai aveam sanse? Amintiti-va situatia echipei R.D.Germane la precedentele preliminarii ale C.E. În niciun caz nu aveam dreptul sa avem o asemenea atitudine defetista.

Asa ca, la 13 mai 1979, la Limassol

CIPRU – ROMÂNIA 1 – 1 ( 1 – 1 )

Stadion “Tsirion” Spectatori : 8.000

Arbitru: Dimitar PARMAKOV (Bulgaria)

Au marcat : Kaiafas(min. 33) respectiv I.Augustin (min. 30).

CIPRU: G.Pantziaras – Kaloteou, Lisandrou, N.Pantziaras, Patikis – Mavroudis (m.79 – Aristidou), Papadopoulos, Savva, Tsingis – Kaiafas, Kissonergis (min.46 – Fi – vas ) Antrenor : Kostas TALIANOS

ROMÂNIA: Speriatu – M.Zamfir, Cîrstea, C.Stefanescu, N.Ivan – Barbulesc,Au gustin, Iovanescu – Doru Nicolae, C.Radu II (min. 46 – Camataru), Const. Stan (min.65 – M.Raducanu) .

Echipa României a facut un joc slab si în nici un caz nu se poate invoca scuza terenului denivelat si tare. Jucatorii au actionat în mod mai degraba dezorganizat, tratînd în mod superficial fazele de aparare cît si cele de atac. Singurii jucatori care ar putea fi notati cu peste medie ar fi portarul Speriatu si mijlocasul Ionel Augustin.

Un asemenea rezultat nici macar în palmaresul echipei nationale nu puteam sa-l afisam. A fost unicul punct obtinut de nationala cipriota în aceste preliminarii.

Pîna la încheierea sezonului de primavara vom mai consemna cîteva evenimente care, credem noi, merita a fi aduse la cunostinta celor ce ne citesc.

În ziua de luni, 21 mai 1979, la Zürich, a fost sarbatorita împlinirea a 75 ani de existenta a F.I.F.A. si 46 de ani de cînd aceasta îsi are sediul la Zürich. Aceasta s-a materia lizat printr-o solemnitate sobra, în urma unui discurs al presedintelui Joao Havelange, în prezenta celor 146 de reprezentanti ai tuturor tarilor afiliate la acest organism diriguitor al fotbalului mondial, care cuprinde cca. 25 de milioane de fotbalisti înregimentati în activitatile acesteia.

Acest moment a fost urmat de oficialitatea solemna a INAUGURARII CLADIRII NOULUI SEDIU AL F.I.F.A., de pe colina Sonnonberg din acelasi oras.

Toata aceasta sarbatorire s-a încheiat a doua zi la Berna prin disputarea unui asa-zis meci revansa al finalei Campionatului Mondial din 1978-Argentina.

Stadion “Wankdorf” 35.000 de spectatori . Arbitru – Ramon Baretto (Uruguay)

ARGENTINA – OLANDA 8 – 7 ( 0 – 0 )

Aceste momente aniversare au fost completate si de unele scurte lucrari ale forului mondial si chiar si ale forului european .

În problemele F.I.F.A. s-a luat decizia ca urmatoarea editie a turneului final al C:M. din anul 1982 sa fie organizata de Spania.

Ocazionat de împlinirea a 25 de existenta a U.E.F.A.( fondata la 2 martie 1954), Comitetul Executiv al acestui for a dispus reducerea sanctiunilor unor fotbalisti europeni, printre acestia numarîndu-se si jucatorii români Zoltan Crisan (reducerea a trei din cele patru etape suspendare, urmare a eliminarii sale din meciul România – Spania) si Cornel

Dinu, sanctionat dupa suspendarea urmare a eliminarii sale din meciul F.C.Köln – Dinamo Bucuresti.

Aflîndu-ne în arealul fotbalului românaesc sa consemnam faptul ca actualul vice-presedinte al F.R.F si director tehnic al loturilor nationale ale României, Stefan KO - VACS, a facut o declaratie ziarului “L’EQUIPE”, care frizeaza putin a megalomanie, ca sa nu-i zicem chiar altfel :“ În fotbalul de astazi SÎNT PATRU MARI ANTRENORI: Michels, Weisweiller, Miljanici si … EU “. Noi am încerca sa întelegem modestia lui Pistibaci, dar nu ne dau voie rezultatele sale din ultimii sase ani: NIMIC cu Nationala Frantei, NIMIC cu Nationala României în preliminariile pentru C.M. 1978, NIMIC cu Nationala României în preliminaliile pentru C.E.1980.

Într-unul din numerele din iunie 1979 ale cotidianului “SPORTUL”, cunoscutul gazetar Ioan Chirila face o scurta dar obiectiva analiza a recentei campanii pentru Campionatul European spunînd ca : “ …echipa noastra nationala n-a reusit sa cultive jucatorul de caracter, capabil sa faca fata sarcinilor duble, ci s-a bazat pe reperele ATÎT DE RELATIVE ale detentei lui Dudu Georgescu, ale poftei de joc a lui Dumitru, ale rezistentei unei aparari imediate întarite cu închizatori tip Bölöni si cu alergatori tip Romila.Toate aceste repere s-au aliniat în mod fericit, ca astrele, într-o seara la Zagreb, dar în rest au facut loc BUNULUI PLAC al jucatorilor, al poftei de joc si, mai ales, a ideii ca minutele se scurg în favoarea noastra.

Adoptînd tactica scurgerii minutelor si a “ciupelii”, tricolorii au ajuns sa aiba acum doar perspectiva unor jocuri amicale… ca un fel de recunoastere a faptului ca NOUA ECHIPA NATIONALA ESTE, DE FAPT, DOAR UN AMALGAM DE CRITERII, STILURI SI TENDINTE SI NICIDECUM O ENTITATE CU O PERSONLITATE DE CARE TREBUIE A SE TINE SEAMA. De aici si pîna la disparitia elanului si coeziunii nu a fost decît un pas “.

Parca întru exemplificarea acestei teorii , la 1 iunie disputam un ultim joc al sesiunii de primavara, un amical cu echipa R.D.Germane la Berlin . Scor 1 – 0 ( 0 – 0) pentru est-germani. Stadion “Weltjungend” Spectatori 50.000

A arbitrat Karoly Palotai (Ungaria). Unicul gol al partidei a fost realizat de Streich , în minutul 65.

Echipa româna a utilizat o astfel de formatie: Stefan – Tilihoi, Sames, Paltinisan, Koller – M.Romila (min.74 – Talnar), C.Dinu, Bölöni – Fl. Grigore, D.Georgescu (min. 74 Terhes), Chihaia.

O echipa cam pestrita, putin cam fantezista parca, si în mod cert neomogena din punctul de vedere al statuarii unor relatii de joc, si totusi, cu o oarecare mai buna orienta-re în teren ar fi putur chiar cîstiga. Cei mai buni au fost portarul Stefan si Cornel Dinu.

Dupa acest joc s-a consumat o “binemeritata vacanta de vara” pentru toate echipele

Apoi s-a consumat a doua mare surpriza a acestei grupe si anume ca la data de 10 octombrie, la Valencia, Iugoslavia a învins Spania cu 1 – 0, iar în clasamentul grupei Spania era în continuare pe primul loc, cu 7 puncte din cinci meciuri iar Iugoslavia pe al doi- lea, cu 4 puncte din patru jocuri .

Sa calculam acum … Iugoslavia mai are doua meciuri, ambele acasa, sa zicem ca face 8 puncte si ceva golaveraj dar este în stare Cipru sa faca un meci egal acasa contra Spaniei?

De consemnat totusi faptul ca înaintea acestui joc de la Valencia, nationala iugoslava a disputat un teribil joc amical, la 16 septembrie la Belgrad, contra Argentinei, cam pioana mondiala “en titre”. Sîrbii au facut un joc exceptional si au învins cu 4 – 2.

Am amintit în mod special de aceasta partida deoarece ea a fost arbitrata, excelent, de arbitrul român Romeo Stîncan.

Legat de acelasi meci e de semnalat faptul ca la aceasta data celebrul fotbalist iugoslav Dragan Dzajici a disputat meciul sau cu numarul 85 pentru echipa nationala a tarii sale si, mai mult de atît, el a consemnat si momentul retragerii acestuia din activitatea competitionala, curios, desi are numai 32 de ani..

Înaintea reluarii sezonului oficial de toamna nationala României a mai disputat alte cîteva jocuri amicale, dintre care amintim: Juventus Torino – Sel.Diviz. România 3 – 1 (“Stadio Comunale” -30.000 de spectatori), 0 – 3 cu Polonia , la Varsovia, si 1 – 3 cu U.R.S.S., la Moskova.

Desi doar amicale, desi cu formatii mult remaniate, nationala noastra nu reuseste sa puna probleme adversarelor lor si vine în mod cît se pote de elocvent sa confirme cuvintele mai sus amintite ale lui Ioan Chirila.

La data de 31 octombrie România va disputa un nou joc în grupa, cel cu Iugoslavia la Kossovska Mitrovica

IUGOSLAVIA – ROMÂNIA 2 – 1 ( 0 – 0 )

Stadion : “Gradski”( Municipal) Spectatori: 35.000

Arbitru: Jan REDELFS (R.F.Germania)

Au marcat: Zl. Vujovici (min.48), Sliskovici (min.50) si respectiv M.Raducanu (min. 79).

IUGOSLAVIA: Pantelici – Hadzici, Starovlah, Vel.Zajec, Primorac – Sestici, Vl. Petrovici, Zl.Vujovici, Sliskovici (min. 88 – N.Stojkovici) – S.Susici, Surjak (min. 84- Cukrov) . Antrenor : Miljan Miljanici

ROMÂNIA: Cristian Gheorghe – N.Tilihoi, Al.Nicolae, Sames, Ion Munteanu – L.Bölöni, A.Beldeanu (min.65- Balaci), Gh.Multescu, Z.Crisan (min.46 – S.Cîrtu) – R. Camataru, M.Raducanu Antrenor: Constantin CERNAIANU

Rezultatul în sine al acestei partide nu ar putea fi considerat o înfrîngere a nationalei României ci mai degraba un insucces. Mai ales ca au jucat multi debutanti care s-au batut exemplar pentru a dovedi ca meritau, chiar daca abia acum, statutul de internationali. A fost o partida destul de echilibrata, ba , mai mult chiar, prima repriza a fost dominata mai mult de români care au si avut doua bune ocazii de a marca prin .Multescu (min. 10 si 20 ), iar în replica Zlatan Vujovici (min. 25) si Surjak (min.35).

Dupa pauza însa iugoslavii au luat jocul foarte în serios, aveau totusi nevoie de vic torie si chiar imediat din start înscriu de doua ori si apoi încearca sa-si apere acest avantaj . Românii profita de situatie, înscriu o data dar nu reusesc mai mult de atît. Cele doua minute din startul reprizei secunde au fost definitorii.

S-au remarcat dintre ai nostri M.Raducanu, Sames, Cristian, Multescu si Tilihoi.

Desi învinsa în aceasta partida, presa din România se arata indulgenta si îsi exprima speranta într-o comportare buna în viitorul nu prea îndepartat. Ghe. Nicolaescu titreaza într-unul din numerele ziarului “SPORTUL”: “Reprezentativa noastra paseste pe drumul progresului “.

Opinii din presa iugoslava…

Marjan Rede de la “Sportskie Novosti”: “ A fost un meci de calitate în care românii nu ne-au fost cu nimic inferiori”.

Ivan Surjak, component al nationalei iugoslave: “…românii ne-au surprins printr-un joc curajos si precis”.

Da! Spuneam pe undeva mai sus. Jucam frumos, ne lauda gazetele si adversarii dar nu prea mai reusim sa ne lipim de victorii si de calificari care sînt parca numai pentru al- tii..

Se poate crede ca Iugoslavia ar mai avea o sansa, mai ales ca la 14 noiembrie învinge clar echipa Ciprului cu 5 – 0, la Novisad.

Direct de la Novisad cipriotii nici nu s-au mai dus acasa ci au luat “cap-compas” România, iar peste doar patru zile se vor confrunta, la Bucuresti si cu nationala noastra.

ROMÂNIA – CIPRU 2 – 0 ( 1 – 0 )

Stadion “Dinamo” Spectatori : 10.000

Arbitru: Dusan KRHNAK (Cehoslovacia)

Au marcat: Multescu (min.42) si M.Raducanu (min.75).

ROMÂNIA:Cristian – Tilihoi, Sames, Al. Nicolae, Ion Munteanu II – Bölöni,Bel-deanu (min.65- Balaci), Multescu – Z.Crisan (min.46 – Cîrtu), Camataru, M.Raducanu. Antrenor : Constantin CERNAIANU

CIPRU : Phamos - Kalotheou, Lyssandrou, Constantinou, Neophitou – Mavroudis

(min.86 – Fivas), Tsingis (min.46 – Koudas), N.Pantziaras – Pampoulis, Kaiafas, Kanaris Antrenor : Kostas TALIANOS

Într-un meci în care nationala României nu mai avea nici un interes major, jucato- rii români au avut o prestatie deosebita, suficient cît sa realizeze punctele victoriei în fata unui adversar care purta deja povara unui golaveraj catastrofal si s-a multumit sa se apere supranumeric. Nimic altceva nu au facut cipriotii.

La 9 decembrie 1979, la Limassol, nu s-a putut întîmpla nici o minune, spaniolii au cîstigat lejer cu 3 – 1 si s-au calificat astfel pentru turneul final .

Tragînd linie si încercînd o scurta analiza asupra acestei campanii românesti în competitia europeana am putea spune ca a fost vorba de o comportare liniara si mai degraba modesta.

S-a rulat un numar mult prea mare de jucatori (39), nereusindu-se a se crea o formula stabila si cît de cît constanta, lucru ce s-a repecutat evident asupra rezultatelor. Si totusi campania avut si partile ei bune în sensul ca, în special dupa jocul cu Spania (2 – 2 , la Bucuresti), s-a încheiat o etapa mai lunga în viata echipei nationale, unii dintre vetera nii generatiei “Guadalajara” punînd punct activitatii de internationali (N.Raducanu, Luce scu), altii mai jucînd doar sporadic în perioada imediat urmatoare (C.Dinu- 4 jocuri, Do brin - 2 , Dumitru – 1 joc), pentru a scoate la rampa nume noi, aceia care vor crea marea generatie a anilor ’84, C.Stefanescu, Bölöni, Lung, D.Georgescu, Camataru, Crisan, Bala ci, Augustin, M.Raducanu, Multescu.

TOT RAUL ÎNSPRE BINE, cum ar spune o veche vorba româneasca.

Golgeterii grupei au fost: Zlatko Vujovici (Iugoslavia) cu 4 goluri; Santillana (Spania) cu 3 goluri.

Numarul total de spectatori în aceasta grupa s-a ridicat la cifra de 315.000, cei mai multi înregistrîndu-se 50.000 , de doua ori, o data la Zagreb si o adoua oara la Valencia.

Din nou la un sfîrsit de an nu putem sa aducem laude pentru evolutii multumitoare ale fotbalistilor români, în schimb venim din nou sa va supunem atentiei mari performante ale altor sportivi români, dupa cum urmeaza …

Natalia Marasescu a cîstigat titlul de CAMPIOANA EUROPEANA în proba de 1500 de metri, la C.E. de sala de la Viena (februarie).

Gimnasta Nadia Comaneci a cîstigat “TROFEUL CAMPIONILOR” de la Londra (aprilie 1979).

Constantin Alexandru, Stefan Rusu si Ion Draica au cîstigat titlurile de CAMPIONI EUROPENI la Campionatele Europene de lupte clasice , la Bucuresti.(aprilie 1979).

Nadia Comaneci din nou CAMPIOANA ABSOLUTA A EUROPEI, la C.Europene de gimnastica de la Copenhaga (mai 1979).

Nicusor Esanu si Ion Bîrladeanu, CAMPIONI MONDIALI în proba de caiac 2 – 1000metri.

Ivan Patzaikin si Petre CAPUSTA, CAMPIONI MONDIALI în proba de canoe 2 – 500 de metri. ( august 1979).

Constantin Alexandru pentru a doua oara CAMPION MONDIAL la lupte greco – romane (august 1979).

Echipa feminina de gimnastica a României pentru prima oara CAMPIOANA MON DIALa, la Forth Worth (Dallas – S.U.A) ( noiembrie 1979).

Dumitrita Turner (sarituri) si Emilia Eberle ( paralele) , CAMPIOANE MONDIALE.

Sanda Toma, CAMPIOANA MONDIALA la schif simplu.

Grupa a IV -a

Si aceasta a fost o grupa foarte echilibrata, în care batalia pentru primul loc s-a dat între Olanda, Polonia si R.D.Germana, iar cîstigatoarea a fost decisa în chiar ultimele 20 de minute ale ultimei partide.

Mai întîi este de spus ca, în aceasta editie, Elvetia si Islanda nu au mai reusit sa repete bunele comportari pe care le-au avut în editii anterioare (1970- 1972 – Elvetia) si (1974- 1976 – Islanda), Islanda, nerealizînd niciun punct iar Eletia cu 4 puncte, în doar ce le doua victorii împotriva Islandei.

Si atunci au ramas efectiv în lupta doar cele trei echipe pomenite mai sus.

Excluzînd cele 8 puncte pe care le-a realizat fiecare în partidele cu Elvetia si Islanda, putem pleca de la doar golaverajul diferit obtinut din aceste partide,(care golaveraj si acesta poate avea importanta lui) vom avea urmatoarea situatie : 1) Olanda = 13 – 1; 2) R. D.Germana = 13 – 3.; 3) Polonia = 8 – 0

Facînd diferenta vom gasi ca Olanda a realizat un golaveraj de 7 – 5 în compania celorlalte doua, Polonia 5 – 4 iar R.D.Germana 5 – 8, ceea ce ne duce foarte clar la pozi- tia finala a acestora trei în clasamentul grupei.

Rezultatele oarecum ne-normale Polonia - R.D.Germana 1 – 1 si Olanda – Polonia 1 – 1, prin care Olanda a recuperat un punct, Polonia si-a recuperat punctul pierdut dar nu mai avea de jucat niciun joc si înaintea ultimului joc, R.D.Germana – Olanda situa tia în clasamentul grupei era urmatoarea:

1) Polonia 8 = 5 – 2 – 1 = 13 – 4 = 12 p.

2) Olanda 7 = 5 – 1 – 1 = 17 – 4 = 11p

3) R.D.Germana 7 = 5 – 1 – 1 = 16 – 8 = 11 p

Era clar ca Olandei îi era suficient si un rezultat de egalitate (pentru ca avea un golaveraj mai bun decît cel al Poloniei) iar R.D.G.-ului în mod obligatoriu victoria Si în acest fel decisiv a fost ultimul joc al grupei, R.D.Germana – Olanda, disputat la data de 21 noiembrie 1979, la Leipzig, pe satadionul cu un nume deosebit (“100.000”), corespondentul celebrului “Centomila” din Roma, în prezenta a 90.000 de spectatori (recordul de asistenta al grupei). A arbitrat portughezul Antonio Da Silva GARRIDO.

Fotbalistii est-germani au dominat copios prima repriza, depasindu-si adversaii de întrecere printr-o riguroasa orientare tactica, multe actiuni în viteza si cele doua goluri rea lizate de Schnuphaze si Streich, în minutele 17 si respectiv 32.

Si totusi nu a fost suficient…

În minutul 45 centrul atacant al olandezilor, Thijsen, scapa de sub supravegherea fundasilor centrali si înscrie un gol de o importanta capitala. A fost un gol care a demolat visul est- germanilor ce s-au crezut poate prea repede calificati si, pe de alta parte, a rena-scut sperantele unei echipe care parca nu ar mai fi crezut în nici o minune.

Cea de a doua repriza a fost una dintre cele mai dramatice din toate aceste jocuri a-le preliminariilor. Aceasta pentru ca olandezii au crezut în sansa lor de a înscrie macar un gol (rezultatul egal fiindu-le suficient), ceea ce le-a reusit prin realizarea lui Kist, în minutul 50. Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, olandezii ataca si ataca mereu si în minutul 67 Willie van De Kerkhof mai înscrie o data. A fost parca picatura ce a revarsat paharul tuturor sperantelor fotbalistilor est–germani. Gazdele nu au renuntat si au atacat furibund pîna la final dar nu au mai putut face nimic …

Pe toata durata acestor preliminarii antrenorul Zwartkruist a utilizat 23 de jucatori, dintre care 12 dintre veteranii de la mondialele din Argentina iar restul nou sositi pe bari- cadele internationale, dintre care s-au evidentiat Kist, Hovenkamp. Metgod, Geels si Ste vens.

Cît priveste nationala Poloniei vrem doar sa mai facem cunoscut faptul ca dupa chiar primul joc, cel cu Islanda, antrenorul Gmoch a fost înlocuit de Ryszard Kulesza, iar antrenorul Elvetiei, Vonlanthen, a fost înlocuit, dupa meciul cu Olanda, de Leon Walker.

Est-germanul Georg Buschner a mai dus o campanie completa si chiar daca nu s-a calificat mai departe n-ar fi exclus sa atinga chiar si suta de meciuri la conducerea acestei echipe.

Golgeterul acestei grupe a fost est–germanul Johan Streich, cu 4 goluri marcate, ur mat de Ruud Geels (Olanda), G.Weber (R.D.G) si polonezii Boniek si Ogaza.

Numarul spectatorilor la toate cele 20 de meciuri ale grupei a fost de aproape 675 de mii.

Grupa a V-a:

În acesata grupa Cehoslovacia a avut ca adversar doar echipa Frantei, cea a Suediei facînd o figura mult prea modesta (surprinzator, chiar un 1 – 1 cu Luxemburg-ul, e adevarat, în deplasare, si pierzînd de doua ori pe teren propriu: 1 – 3 , cu Franta, si 1 – 3 cu Cehoslovacia) excluzînd acel 2 – 2 din primul joc, la Paris, care poate ca a deschis o fereastra de sperante la Stockholm dar în mod cert a fost punctul care a barat Frantei drumul spre …Roma.

În afara de acest punct pierdut de Franta, locul 1 s-ar fi atribuit la golaveraj care e ra mai mai bun în favoarea Cehoslovaciei ( + 1 din disputa directa si + 7 fata de + 5 în partidele cu Luxemburg-ul).

Un singur lucru ar mai fi de adaugat si anume faptul ca la jocul de la Paris, pe banca tehnica a luxemburghezilor s-a aflat Arthur Schoos în locul titularului Louis Pilot.

Alte comentarii cred ca ar fi de prisos…

Golgeterul grupei a fost cehoslovacul Masny, cu 5 goluri, urmat de un alt cehoslovac, Vizek, si suedezul Greenhagen, ambii cu cîte trei goluri.

Numarul de spectatori la meciurile din aceasta grupa s-a ridicat la cifra de 280.832

Cei mai multi,aproape 50.000, la meciul Cehoslovacia – Franta 2 – 0, disputat pe arena “TehnoPole “din Bratislava.

Grupa a VI-a

A fost o grupa nu atît a presupuselor lupte pentru întîietate cît a rezultatelor surpriza si a ordinii stabilite prin acestea în clasamentul final. Apriori s-ar fi acordat prima sansa echipei Uniunii Sovietice si apoi poate celei a Ungariei si nicidecum celei a Greciei sau rezultatelor realizate de nationala Finlandei. Linia finala de clasament a U.R.S.S., 1 – 3 – 2 si golaveraj 7 – 8, din 6 jocuri , este cred cea mai rusinoasa din toata istoria ultimilor 20 de ani de cînd nationala sovietica participa la competitiile organizate de U.E.F.A sau F.I.F.A.

Cu patru puncte si golaveraj 5 – 1, dupa primele doua jocuri, e adevarat “acasa”, Finlanda acumulase maximum posibil în dauna a doua formatii pe care nu cred ca le mai învinsese în istoria sa. Daca pentru Grecia nu stiu cît ar fi sa acordam credit plusului de elan al nordicilor, pentru Ungaria nu stiu ce circumstante atenuante ar mai fi sa acordam. O mie de pariori dintr-o mie nu ar fi mers nici macar pe un “X”, dar-mi-te pe o victorie a finlandezilor. Si totusi asa era la data de 20 septembrie …

A urmat un U.R.S.S.- Grecia 2 – 0 si lucrurile pareau a-si intra în normal.

Urmatorului joc, Ungaria – U.R.S.S. 2 – 0, iar am putea sa-i acordam un calificativ în zona normalului si sa încercam a crede într-un reviriment de exceptie al maghiarilor si la revenirea, probabila, a acestora la niste vremuri la care multi romantici înca mai traiau sperante (“…Ehei, mai tii minte trupa aia din anii ‘ 50, cînd bateam toata Europa!”), dar nu peste mult timp ne vom convinge ca nu a fost decît o falsa impresie si pîna la finele anului o alta echipa avea sa fie aceea care sa rastoarne toate previziunile.La 11 si mai apoi la 29 octombrie, Grecia învingea cu 8 – 1 Finlanda si respectiv cu 4 – 1 Ungaria, rezultate ce foarte probabil puteau fi catalogate la Atena coborîtoare din pronia Olimpului anticei Helade si deschizatoare ale unei ere noi în istoria fotbalului elen.

Mai mult de atît, în primul jocal primaverii, la 2 mai, pe marea arena budapestana, “Nepstadion”, ca si goala, cu doar 15. 000 de spectatori, echipa Greciei reuseste un miraculos 0 – 0 si se instaleaza în fruntea grupei.

Si totusi grupa nu e jucata, Ungaria mai are doua jocuri, din care unul acasa cu Finlanda, Grecia doar un singur joc, acasa iar echipa sovietica înca patru jocuri, teoretic 8 puncte posibile si cu cele înca doua din portofoliu , ce mai … !

Numai ca ce a urmat e de domeniul incredibilului, al S.F.-ului …

Seria celor patru jocuri ale U.R.S.S,-ului e de povestit copiilor obraznici , ca un fel de bau-bau care sa-i sperie, si de neaducere aminte pentru diriguitorii fotbalului de la Mo- scova. 2 – 2 cu Ungaria , la Moscova, si apoi doar 1 – 1 cu Finlanda, la Helsinki. Scaunul lui Simonian a cazut si a fost instalat Beskov.

A urmat un 0 – 1 la Atena, printr-un gol al lui Nikoloudis înscris în ultimele secunde ale partidei si arena elena parca a luat foc. Era cred cea mai mare victorie a fotbalului elen, întrecînd poate si performanta lui Panathinaikos, cea care jucase o finala a Cupei Campionilor Europeni. Grecia era calificata pentru turneul final.

Fara acest gol al grecilor din minutul 90, nationala U.R.S.S. avea, teoretic sansa calificarii. Dar si mai interesant era ca, în atare situatie, sansa de calificare avea chiar si Finlanda daca ar fi cîstigat la Moscova.

Oricum, Grecia era categoric calificata…

A mai urmat un Ungaria – Finlanda 4 – 1, care nu a mai interesat pe nimeni, decît poate pe antrenorul maghiar Karoly Lakat, cel care l-a înlocuit pe fostul titular Ferenc Kovacs

Si apoi un U.R.S.S.- Finlanda 1 – 1, rezultat care efectiv a îndoliat o natiune…

Sa termini pe ultimul loc într-o grupa în care porneai ca prima favorita e aproape de neconceput. Nu cred ca îmi pot imagina cîte capete vor fi cazut atunci la Moscova…

Si poate chiar de adevaratelea, nu chiar asa ca o simpla metafora.!

Cumva curios a fost acel 8 – 1 al Greciei asupra Finlandei, acea Finlanda care a învins Ungaria ( e adevarat fara Töröksik, Nyilasi si Zombori), care Ungaria a învins U.R.S.S., si asta dupa ce, cu numai un în urma, România a învins, la Bucuresti, Grecia cu 6 – 1., în februarie 1979 aceeasi Grecie pierdea cu 4 – 1 la Tel Aviv, cu Israelul, si apoi din nou la Bucuresti, 0 – 3 cu România. Iar acest Mavros, care a înscris patru goluri nici nu a suflat în fata fundasului nostru Cheran.

Aproape sa nu-ti vina sa crezi dar sînt trairi adevarate ale fotbalului.

Golgeterii grupei au fost grecul Mavros si finlandezul ( e de rîsul lumii ! ) Ismail Atik (e si asta finlandez precum eu popa! ), fiecare cu patru goluri.

Numarul de spectatori la toate jocurile grupei a fost de 272.156, ( cel mai mic din toate cele sapte serii) cu maximum de asistenta, 55.000 , la meciul U.R.S.S. – Grecia 2 – 0, disputat la data de 20 septembrie 1978 , pe arena “Hrajdan” din Erevan.

Grupa a VII-a :

Parca e prea mare coincidenta între situatia echipei nationale a R.F.Germania la a- ceasa editie a Campionatului European si cea de la editia precedenta: în ambele editii a facut parte din ultima grupa a preliminariilor, în ambele editii a plecat din start ca singura si inatacabila candidata la cîstigarea grupei,în ambele editii a fost în aceeasi grupa cu Mal ta, în ambele editii a avut probleme în meciul din insula (abia 1 – 0 în editia a V-a si doar 0 – 0 în aceasta editie), cel din tur, în ambele editii returul a fost în Germania si cîstigat de germani cu 8 – 0, în ambele editii acest meci a fost ultimul joc din grupa si disputat în chiar anul turneului final si nu în anul precedent, în ambele editii Germania nu a pierdut nici un joc, în ambele editii grupa a fost cîstigata de R.F.Germania.

De ce a fost asa nu v-as putea spune. Cele de mai sus se constituie doar într-o sim- pla constatare si nimic mai mult.

Jocurile din grupa au început cu doua victorii ale echipei Tarii Galilor, 7 – 0 cu Malta si 1 – 0 cu Turcia, de credeau galezii ca au apucat pe Dumnezeu de un picior si nu mai e nimeni ca ei. Asta si pentru ca în acea toamna a anului 1978 doar “alea mici” s-au decis sa se aventureze în lupta si sa se macine între ele .

Nemtii, ca mai hîrsiti în razboaie, stiu de pe pielea lor, si a înca altor viteji, ca nu e bine sa pornesti la razboi înspre toamna si sa te apuce iarna. Asa ca ei au pornit campania cam cînd începe sa se împrimavareze, si precum cateii lui Topîrceanu au iesit pe prispa “sa-si usuce labele”, sa se încalzeasca, si de doua ori cîte un 0 – 0, în deplasare le-a fost suficient. A urmat pentru ei o serie de patru victorii consecutive, un golaveraj de 17 – 1 , zece puncte în clasamentul final si … gata .

Restul a fost hîrjoana pentru ciolane între catei.

În aceasta serie de meciuri trebuie sa consemnam pe acela disputat la 21 noiembri e 1979, la Izmir, Turcia – Tara Galilor 1 – 0, pentru simplul motiv ca a fost arbitrat de românul Constantin Ghita, cel care s-a remarcat vreme de multi ani ca portar al echipei Stea gul Rosu Brasov.

Singurele partide cu adevarat serioase pentru vest-germani au fost niste întîlniri amicale. Cea de la 12 septembrie 1979, disputata în Berlinul Occidental, R.F.Germania – Argentina 2 – 1 ( 0 – 0 ) , si apoi în noiembrie, la Tbilisi, U.R.S.S.- R.F.Germania 1 – 3

Golgeterul grupei a fost vest-germanul Klaus Fischer, cu 6 goluri marcate .

La meciurile acestei grupe au asistat 388.078 spectatori, cei mai multi au fost în numar de 73.000 pe”ParkenStadion”-ul din Gelsenkirchen, la meciul R.F.Germania – Tur cia 2 – 0. Înca de pe atunci începuse sa se faca simtita în Germania prezenta unei puternice si numeroase comunitati turcesti. Pe unguri i-au cucerit dupa batalaia de la Mohacs, pe nemti o sa-i cucereasca cu duhul blîndetii lui … Allah.

Dupa cum v-am obisnuit, la acest sfîrsit de an 1979, va aducem la cunostinta rezultatele anchetei revistei “France Football”.

Cel mai bun fotbalist al anului: englezul Keevin Keegan.

La echipe, publicatia franceza ne-a oferit o veritabila surpriza. Pe primul loc, ca cea mai buna echipa din Europa, selectionata IUGOSLAVIEI, chiar în pofida faptului ca aceasta nu s-a calificat pentru turneul final al Campionatului European.

Au urmat-o în acest clasament ( totusi NEOFICIAL) R.F.Germania, Austria, An-glia, Belgia, Olanda, Polonia, Franta si Cehoslovacia. Si, dupa cum vedeti, au fost incluse în aceste primele NOUA echipe care nu s-au calificat pentru turneul final al C.E., precum Polonia, Austria, Franta, în schimb nu se regaseste nationala Spaniei, cîstigatoarea grupei a III –a. Asa dupa cum remarcasem si noi la momentul analizei acestei grupe, Spania nu s-a remarcat întru totul deosebit în aceste preliminarii.

În acest clasament prezentat mai sus au fost incluse 32 de selectionate europene, cea a României fiind plasata doar pe locul …25 ( !!!).

Un cel mai bun “unsprezece”al acestei anchete avea urmatoarea alcatuire: Pantelici (IUGOSLAVIA) – Kaltz (R.F.G.), Krool (OLANDA), Pezzey (Austria),Cabrini (ITALIA) – P.Breitner (R.F.G.), Woodcock (ANGLIA), K.Keegan (ANGLIA) – Susici (IUGOSLAVIA), K.H. Rummenigge (R.F.G.), M.Platini (FRANTA).

În chiar primele zile ale anului 1980, mai exact la 16 ianuarie, la Roma , au avut loc tragerile la sorti pentru stabilirea celor doua grupe ale turneului final al Campionatului European, care au stabilit urmatoarele componente:

Grupa I-a : Cehoslovacia, R.F.Germania, Olanda si Grecia.

Grupa a II –a: Italia, Spania, Belgia si Anglia.

În mod categoric ambele grupe sînt deosebit de echilibrate din punct de vedere valoric si ni se pare deosebit de dificil a ne hazarda sa facem niste pronosticuri. Cel mai bine este sa asteptam desfasurarea acestor partide care sînt programate a avea loc în zilele de 11 si 12 iunie (etapa I-a), 14 si 15 iunie (etapa a II-a) si 17 si 18 iunie (etapa a III-a ) în orasele Roma, Neapole, Milano si Torino.

În ziua de 21 iunie, la Neapole se va disputa meciul pentru locurile 3 si 4,(între e - chipele clasate pe locurile doi în cele doua grupe) iar la 22 iunie, la Roma, se va disputa finala mare, între cîstigatoarele celor doua grupe.

O eventuala rejucare a acestei finale (în caz de egalitate dupa 120 de minute de joc) a fost programata pentru data de 24 iunie, tot la Roma.

Pentru ca spatiul în timp pîna în luna iunie sa nu ramîna nealocat, echipele participante la acest turneu final si-au programat o serie de jocuri amicale, asupra carora îngaduiti-ne sa va facem cîteva relatari.

La Malaga : Spania _ R.D.Germana 0 – 1 (0 – 0 ) .A marcat Streich (min. 56)

La Neapole: Italia – România 2 – 1 ( 0 – 0 ) . Au marcat : Colovatti (min.56) si Causio (min.86) respectiv Bölöni (min. 52). Golul lui Causio a fost înscris în urma unei fla- grante pozitii de ofsaid a atacantului italian, lucru recunoscut, în totalitate, de publicatiile italiene. Portarul romîn Vasile Iordache a avut o prestatie EXCEPTIONALA.

La Paris, pe “Parc des Princes”, în prezenta a 35.000 de spectatori : Franta – Grecia 5 – 1 ( 2 – 1 ) !!! Au marcat : Platini(2), Bathenay (11m), Cristoph si Stopyra.

La Milano, la 15 martie 1980 : Italia – Uruguay 1 – 0 ( 1 – 0 ) A marcat : Grazianni (min.9).

La Bruxelles : Belgia – Uruguay 2 – 0 ( 0 – 0 ) . Au marcat : Verheyen (min.66 – 11m ) si van der Elst (min.86).

La Sarajevo : Iugoslavia – Uruguay 2 – 1 ( 1 – 0 )

München, în prezenta a 80.000 de spectatori: R.F.Germania – Austria 1 – 0 (1 – 0)

A marcat: Hans Müller (min. 34).

La Bruxelles: Belgia – Polonia 2 – 1 ( 1 – 0 ) . Au marcat : Coeck (min. 38 ) si van der Berg (min.58) respectiv Lato (min.63).

La Gijon: Spania- Cehoslovacia 2 – 2 ( 0 – 1 ) .Au marcat : Migueli si Quini respe ctiv Nehoda (2).

La Leipzig: R.D.Germana – Grecia 2 – 0 ( 0 – 0 )

La Torino, la 19 aprilie: Italia – Polonia 2 – 2 (2 – 2 ). Au marcat Causio, Scirea respectiv Sibis si Szarmach (11m).

La Kosice: Cehoslovacia – Ungaria 1 – 0 (0 – 0 ) . A marcat: Nehoda (min.73).

La Londra, pe “Wembley”, în prezenta a 92.000 de spectatori: Anglia – Argentina 3 – 1 (1 – 0 ) . Au marcat: Johnson (min.42 si 51), Keegan (min.69) respectiv Pasarella (min.54 - 11m)

La Bremen, 40.000 de spectatori: R.F.Germania – Polonia 3 – 1 .Au marcat: Rummenigge ,Schuster si Allofs respectiv Boniek.

La 18 mai, la Brno : Cehoslovacia – România 2 – 1 ( 1 – 0 ) . Au marcat : Vizek (min.33 si 61) respectiv A.Ionescu(min. 51) . România a facut un joc foarte bun.

La Copenhaga : Danemarca - Spania 2 – 2 ( 0 – 1 ). Au marcat: Simonsen si Bastrup respectiv Saura si Asensi.

Vineri, 6 iunie, la Bruxelles : Belgia – România 2 – 1 ( 0 – 1 )

Au marcat : Coeulemans (min.48), Van der Elst (min. 87) respectiv Camataru (min 24). A fost din nou un joc foarte bun al echipei noastre. Revenit în poarta echipei nationale dupa o absenta de trei ani de zile, Vasile Iordache a avut în aceste ultime jocuri prestatii deosebite, care îl recomanda cu prisosinta pentru viitoarele jocuri internationale, mai a les ca înca nici nu a împlinit 30 de ani. Dar asta e o alta problema …

Referitor la competitia pe care urmeaza a o gazdui, italienii o considera a fi un veritabil minicampionat mondial. În acest scop ei au ales drept gazde ale jocurilor stadioanele cu cele mai mari capacitati la acest moment, carora le-au adus importante modificari, în special la vestiare, locurile din tribuna presei, precum si construirea unor cladiri, în apropierea stadioanelor, destinate ca centre de presa. Se estimeaza prezenta a circa 1500 de zi aristi, din Europa si chiar si alte continente.

Au fost deja stabiliti cei cîteva sute de membri ai personalului auxiliar, oameni de ordine, functionari si translatori, cei mai multi dintre acestia oferindu-se voluntari pentru asemenea activitati.

Si, la 11 iunie, a avut loc festivitatea de deschidere si primul joc al turneului final

În afara spectacolului de deschidere, în aceasta zi s-au si disputat doua meciuri.

La Roma, pe “Olimpico” , în prezenta a circa 20.000 de spectatori

Cehoslovacia – R.F.Germania 0 – 1 (0 – 0 )

Arbitru: Alberto Michelotti (Italia) A markat : K.H.Rummenigge(min.57).

A fost un spectacol mai degraba modest, cu putine faze de poarta, suturi putine si, în final, un singur gol, acela al unei lovituri cu capul a lui Rummenigge, la o eroare a portarului cehoslovac Netolicka.

S-au remarcat Cullmann, Hans Müller, Rummenigge si Stielicke.

La Neapole, pe stadionul “San Paolo” , în prezenta a 15.000 de spectatori

Olanda – Grecia 1 – 0 ( 0 – 0 )

Arbitru : Adolf Prokop (R.D.Germana) A marcat : Kist (min.65 – 11m )

A fost o victorie dificil obtinuta de echipa olandeza, ca urmare a transformarii unui penalti, acordat în conditii discutabile, întrucît arbitrul est-german a sanctionat nu un fault al portarului grec Constantinou ci mai ales simularea accidentarii acestuia în urma impactului cu un atacant advers, de care s-a facut vinovat provocîndu-l.

În ziua de 12 iunie s-au disputat alte doua partide din cadrul primei etape.

La Torino, pe stadionul “Municipal”, în prezenta a cca. 15.000 de spectatori

Belgia – Anglia 1 – 1 ( 1 – 1 )

Arbitru: Heinz Aldinger (R.F.Germania) . Au marcat : Jan Coeulemans (min.29) respectiv Raymond Wilkins(min.26).

Cloo-ul partidei l-a constituit nu atît meciul din arena, cît mai ales un fapt mai putin placut, petrecut în tribune. Dupa golul egalizator al belgienilor, o parte din suporterii englezi, s-ar parea ca îndeajuns de înfierbîntati de bautura consumata înainte de meci, au provocat un enorm scandal care a necesitat interventia politiei si folosirea de gaze lacrimogene pentru a-i dispersa pe spectatorii turbulenti.

Din pacate gazele s-au împrastiat ca o ceata peste toata suprafata arenei si a fost necesara întreruperea partidei pentru mai mult de un sfert de ora, din cauza efectului nociv si asupra altor spectatori si chiar si asupra jucatorilor, unora dintre acestia, de la ambe le echipe, trebuind a li se acorda îngrijiri medicale.

Fapta huliganica a respectivilor spectatori englezi s-a repercutat printr-o sanctiune , în sensul ca Federatia engleza a fost amendata cu 30.000 de franci elvetieni si un serios avertisment care ar putea culmina, în caz de recidiva, cu excluderea formatiei engleze de la aceasta competitie.

La Milano, pe stadionul “Giuseppe Meazza”(San Siro), în prezenta a aproape 50.000 de spectatori:

Spania – Italia 0 – 0

Arbitru: Karolyi Palotay (Ungaria)

Doua foste campioane europene, Spania(1964) si Italia (1968) s-au înfruntat într-o atmosfera vulcanica pe arena milaneza, alimentata la nivelul tribunelor de un grup de suporteri ai echipei A.C.Milan, care au vrut sa protesteze în mod public împotriva federatiei italiene care, nu cu mult timp în urma, a decis retrogradarea echipei A.C.Milan în divizia “B”, ca urmare a dovedirii faptului ca echipa milaneza s-a facut vinovata de implicarea în trucarea unor rezultate din primul esalon al fotbalului italian. De asemenea au fost suspendati pentru totdeauna din miscarea sportiva portarul Albertosi si Alberto Capuano, presedintele gruparii milaneze.

Pentru linistirea acelui grup de scandalagii a fost nevoie de interventia politiei si întreruperea partidei pîna la evacuarea acestora din tribunele stadionului.

În teren actorul principal s-a dovedit a fi arbitrul maghiar Palotay care a refuzat sa acorde ambelor echipe cîte o lovitura de pedeapsa si a anulat spaniolilor un gol înscris de Santillana, pe motiv de ofsaid.

Pe ansamblu spaniolii au fost mai buni, au realizat mai multe actiuni de atac, au avut mai multe ocazii, printre care si un sut în bara portii lui Zoff, în repriza a doua.

S-au remarcat Asensi, în mod deosebit, respectiv Bettega si Graziani.

În zilele de sîmbata14, si duminica 15 iunie s-au disputat jocurile celei de a doua etape. Conform rezultatelor din prima etapa se impunea în mod obligatoriu jocul la victorie, altfel nu se poate accede catre finale. Au fost marcate 13 goluri, deci de trei ori mai mult decît în prima etapa. Asadar…

La 14 iunie, la Neapole , pe stadionul “San Paolo”, 30.000 de spectatori :

R.F.Germania – Olanda 3 – 2 ( 1 – 0 )

Arbitru: Robert Wurtz (Franta) Au marcat: Klaus Allofs(min. 20, 60 si 65) respe ctiv J.Rep (min.79 – 11m) si Willie van de Kerkhof (min.85).

Echipa antrenata de Jupp Derwall nu tine neaparat sa faca spectacol ci joaca disciplinat, construieste cu multa rabdare si asteapta momentul cel mai favorabil pentru a declansa actiuni decisive spre poarta adversa. Mai mult de atît, are si un foarte bun realizator în persoana lui Klaus Allofs, ce pare a deveni un demn urmas al marelui goleador care a fost Gerd Müller.

Echipa Olandei poate cu mai multa fantezie în jocul sau dar mai putin pragmatica decît în alte dati, s-a trezit cam prea tîrziu din somnolenta iar cînd a facut-o, cu toata straduinta nu a mai putut realiza macar un rezultat de egalitate.

În aceeasi zi, la Roma, pe “Olimpico”, în prezenta a doar 7.614 spectatori

Grecia – Cehoslovacia 1 – 3 ( 1 – 2 )

Arbitru: Patrick Partridge (Anglia) Au marcat: N.Anastopoulos (min. 14), respectiv Panenka (min.6), Vizek (min. 26) si Z.Nehoda (min. 63).

Aproximativ pe aceleasi coordonate “nemtesti” de disciplina si coordonare eficienta a jocului s-au prezentat si cehoslovacii, care nu prea le-au lasat nici o sansa partenerilor lor de întrecere, cu tot avîntul lor, materializat prin marcarea primului gol al partidei si apoi lupta dîrza pîna la sfîrsitul partidei.Valoarea si experienta cehilor în partide la aseme nea nivel si-au spus cuvîntul.

În ziua de 15 iunie…

La Milano, pe Stadionul “Giuseppe Meazza”, în prezenta a 11.500 de spectatori

Belgia – Spania 2 – 1 ( 1 – 1 )

Arbitru: Charles Corver (Olanda) Au marcat: E.Gerets (min. 17), J.Cools (min. 65) respectiv E.Gonzalez (min.36).

O placuta surpriza a constituit-o echipa Belgiei, o învingatoare nu prea scontata în fata Spaniei care, foarte probabil ca a crezut ca doar jocul foarte bun facut în fata Italiei îi confera în mod automat si victoria în acest al doilea joc. Efectiv belgienii au fost mai buni detasîndu-se în mod deosebit Coeulemans, probabil cel mai bun de pe teren.

În aceeasi zi, la Torino, pe stadionul “Municipal” , în prezenta a 60.000 de spectatori Italia - Anglia 1 – 0 (0 – 0)

Arbitru: Nicolae Rainea ( România) A marcat : Tardelli (min. 79)

Partida “nomber one”, daca putem sa o numim asa, a etapei poate fi caracterizata drept una a tacticii excelente si a victoriei totodata a lui Enzo Bearzot, cel care a trecut pe ste acuzele presei si ale specialistilor, i-a mentinut în formatie pe Causio si Graziani si a cestia au dovedit ca sînt demni de încrederea acordata de a juca în continuare în “squadra azzurra” si nu l-au dezamagit pe antrenorul si aprigul lor sustinator.

Acest unic gol înscris în doua partide (“patent italian”) si înscris abia în minutul 80 a revarsat un vulcan de entuziasm din piepturile celor 60. 000 de spectatori de pe “Stadio Comunale”, care au trait apoi cu sufletul la gura pîna la sfîrsitul partidei, pentru a putea rasufla usurati. Aceasta si pentru ca, în disperare de cauza englezii au atacat furibund pen tru a reusi un gol. Dar italienii s-au aparat prea în stil italieneste si nu s-au lasat a li se înscrie un gol.

Merita a fi remarcati în întregime jucatorii ambelor echipe care s-au luptat exemplar .

Dar pentru italieni urmeaza o partida foarte dificila împotriva “diavolilor rosii” ai antrenorului Guy Thys , si aceasta deoarece elevii lui Bearzot sînt OBLIGATI SA CÎSTIGE.

În cea de a treia etapa a turneului , în ziua de 17 iunie,

La Milano, pe stadionul “Giuseppe Meazza”, în prezenta a doar 10.000 de spectatori Olanda – Cehoslovacia 1 – 1 ( 0 – 1 )

Arbitru: Hilmi Ok (Turcia ) Au marcat : C.Kist (min. 59) respectiv Zd. Nehoda (min.16)

A fost un joc de un modest nivel tehnic, axat pe o lupta aproape disperata pentru victorie. Dupa egalare olandezii au asaltat cu disperare poarta lui Netolicka dar nu au reusit marca. Cehilor le era suficient un joc egal pentru a accede în finala mica. Aceasta deoa rece era putin probabil ca grecii sa poata face vreo minune în meciul cu germanii.Functie de lupta care a fost calitatea primordiala a jocului rezultatul de egalitate a fost echitabil. Dar numai în favoarea unora.

Al doilea meci al zilei s-a disputat la Torino, pe stadionul “Municipal” , în fata a 16.000 de spectatori.

R.F.Germania – Grecia 0 – 0

Arbitru : Brian McGinlay ( Scotia )

În afara rezultatului care spune practic totul, de aceasta data se poate spune ca a fost vorba de un joc tactic al vest-germanilor care s-au comportat de asa maniera încît sa tempereze elanul grecilor care poate si-ar fi dorit o victorie, pentru ca au si avut cîteva o- cazii, dar a fost cît se poate de clar ca nu se pot întîmpla minuni chiar asa ca din neant. În final a fost un rezultat care a multumit pe ambele formatii si care a dat clasamentului ur – matoarea configuratie:

1) R,F,GERMANIA 3 = 2 – 1 – 0 = 4 – 2 = 5p

2) Cehoslovacia 3 = 1 – 1 – 1 = 4 – 3 = 3 p

3) Olanda 3 = 1 – 1 – 1 = 4 – 4 = 3 p

4) Grecia 3 = 0 – 1 – 2 = 1 – 4 = 1 p

Prin urmare Germania va juca în finala mare iar Cehoslovacia în cea pentru locurile 3 – 4

Apoi în ziua de 18 iunie

La Neapole, pe stadionul “San Paolo”,în prezenta a 15.000 de spectatori

Anglia – Spania 2 – 1 ( 1 – 0 )

Arbitru: Erich Linemayr (Austria) Au marcat : Brooking (min.20) si Woodcock (min. 62) respectiv Dani (min. 52 – 11m)

A fost unul dintre cele mai frumoase jocuri ale acestui turneu final, ambele echipe etalînd o adevarata gama de cunostinte si posibilitati de care erau capapabili jucatorii lor. Englezii au luptat pentru victorie pe care si-au dorit-o deoarece în cazul victoriei italienilor ar fi jucat în finala mica.

Meciul s-ar fi putut termina si cu un rezultat de egalitate daca arbitrul Linemayr nu ar fi anulat, în mod eronat, un gol perfect valabil înscris de Dani.

Ultimul si cel mai important meci s-a disputat la Roma, pe stadionul “Olimpico” , în asistenta a 42.000 de spectatori.

Italia – Belgia 0 – 0

Arbitru: Antonio Da Silva Garrido ( Portugalia).

Se poate spune ca rezultatul a fost o surpriza. O victorie a Italiei ar fi dus-o pe acea sta în finala competitiei. Dar italienii au avut o prestatie îndeajuns de modesta încît sa nu poata învinge o formatie care s-a aparat supranumeric, a recurs, e adevarat, la multe mijloace antifotbalistice, la limita regulamentului, dar si-a atins scopul, acela de a nu primi gol si va juca astfel în marea finala a competitiei.

Italia, chiar daca a fost singura echipa care nu a primit nici un gol, în trei partide, nu putea avea pretentii la mai mult cu doar un singur gol marcat . Asa ca --- !

Clasamentul final al acestei a doua grupe:

1) BELGIA 3 = 1 – 2 – 0 = 4p

2) Italia 3 = 1 – 2 – 0 = 4p

3) Anglia 3 = 1 – 1 – 1 = 3 p

4) Spania 3 = 0 – 1 – 2 = 1p

Asadar, acum era clar, Cehoslovacia si Italia îsi vor disputa finala pentru locurile 3 – 4, iar R.F.Germania si Belgia finala “mare”

Sîmbata, 21 iunie , ora 20.30, s-a disputat la Neapole partida pentru locurile 3 si 4

CEHOSLOVACIA – ITALIA 1 – 1 ( 0 – 0 , 1 – 1 , 1 – 1 ) 9 – 8 la lovituri de la 11 metri

Stadion: “ San Paolo” Spectatori : 24.652

Arbitru: Erich LINEMAYR ( Austria)

Au marcat: Jurkemik (min.53) respectiv Graziani(min. 73)

CEHOSLOVACIA : Netolicka – Barmos, Jurkemik, Ondrus, Gögh – Vojacek, Kozak – Panenka, Masny, Nehoda, Vizek (min.64 – Gajdusek)

Antrenor: Jozef VENGLOS

ITALIA: Zoff(cpt) – Gentile, Cabrini, Giuseppe Baresi, Collovati – Scirea , Causio – Tardelli, Graziani, Bettega (min. 83 – Benetti), Altobelli

Antrenor : Enzo BEARZOT

Timp de 120 de minute ambele echipe au dus o lupta disperata pentru victorie, meciul neiesind în evidenta pentru virtuti deosebite. În afara realizarii, cu dificultate, a acelei egalari din minutul 73, singurul lucru aproape strigator de evident a fost faptul ca nationa la Italiei (cu sapte jucatori de la Juventus, doi de la Inter, unul de la A.C.Milan si unul de la A.S.Roma) este teribil de priceputa în a se apara dar aproape total incapabila de a sti sa razbata în fata unei aparari ferme si bine pusa la punct, lucru dovedit cu prisosinta în toate cele patru partide de la aceasta competitie.

Si asa s-a ajuns la loviturile de departajare de la 11 metri. Primii au executat italienii.

În prima serie de cinci lovituri au au marcat Causio, Altobelli, Baresi, Cabrini, Benetti respectiv Masny, Nehoda, Ondrus, Jurkemik si Panenka.

Apoi urma seria pîna la prima ratare …

Au marcat Graziani, Scirea si Tardelli respectiv Gögh, Gajdusek si Kozak.

La al noualea val… Collovati ,,, a ratat, Barmos a marcat si … 8 – 9 … si s-a terminat meciul si finala mica.

Este pentru a treia oara, în cadrul Campionatelor Europene, cînd gazdele pierd finala mica. În 1960 francezii, în 1976 iugoslavii si acum italienii.

Înaintea disputarii ultimului joc al acestui turneu final e de facut cunostinta cititori lor nostri urmatorul lucru. Meciul Italia – Anglia, din etapa a II-a a acestui turneu final a fost condus de arbitrul român Nicolae Rainea ( de fapt o brigada româneasca). Întrucît observatorul U.E.F.A., vest- germanul J.Malko, a acordat nota maxima prestatiei arbitrilor români, acestia au fost rechemat din tara pentru a arbitra finala mare a competitiei

Întrebat ce-si doreste pentru aceasta finala, Rainea a raspuns : “ Sa am noroc si sa iasa bine!”

Asadar, la 22 iunie 1980, la Roma

R.F.GERMANIA – BELGIA 2 – 1 ( 1 – 0 )

Stadion “Olimpico” Spectatori: 47.864

Arbitru : Nicolae RAINEA (România ), secondat de Otto Anderco si Vasile Tatar.

Au marcat: Hrubesch (min.10 si 88), respectiv van der Eycken (min. 72 – 11m).

R.F.GERMANIA : Schumacher - M.Kaltz, Stielike, K.H.Förster, B.Dietz (cpt.) – B.Schuster, H.B.Briegel(min.55- Cullmann) – K.H.Rummenigge, H.Hrubesch, H.Müller, Kl.Allofs C.G.: K.H.Förster
Antrenor: Jupp DERWALL

BELGIA: J.M.Pfaff – E.Gerets, L.Millecamps, W.Meeuws, M.Renquin – J.Cools (cpt.) R.van der Eycken – W.van Moer, Fr.van der Elst, R.Mommens, J.Coeulemans C.G.: van der Elst, van der Eycken, Millecamps
Antrenor : Guy THYS

Echipa R.F.Germania, fosta dubla campioana mondiala (1954 si 1974), loc 3 la C.M 1934, loc 4 la C.M.1958, vicecampioana mondiala la C.M.1966, loc 3 la C.M 1970, campioana europeana în 1972, si vicecampioana europeana în 1976 era o obisnuita a finalelor de mari competitii, pe cînd Belgia doar un loc 3 la editia din 1972, cînd a fost gazda a turneului final. Prezenta Belgiei în aceasta finala s-a dovedit a fi pe cît de inedita si de putin scontata pe atît de merituoasa si de aceea era de apreciat acest lucru si de luat în con sideratie ca nu era chiar o nechemata la aceasta întîlnire .

Aceasta finala a fost partida care a salvat de fapt aceasta competitie, a adus fata în fata doua echipe care au facut spectacol dar au si luptat pentru victoria finala. Victoria a revenit pe merit echipei vest- germane care s-a dovedit si în acest joc, ca si pe toata durata acestui turneu final, pe ansamblu, cea mai constanta si mai eficace dintre toate echipele

Germanii au pornit puternic din start, au înscris repede un gol printr-un sut foarte puternic al lui Hrubesch, de la aproximativ 20 de metri de poarta, surprinzîndu-l pe portarul Pfaff, un portar care s-a dovedit remarcabil pîna la acest moment al evolutiei sale..

Ca o paranteza, trebuie de spus ca prezenta lui Pfaff la aceasta competitie s-a datorat, poate, si echipei nationale a României, cea care înscriind, în meciul amical de la Bruxelles, doua goluri, chiar daca unul a fost anulat, în poarta echipei Belgiei, mai exact portarului Crujsters, a dus, implicit, la înlocuirea acestuia cu Pfaff. Rechemarea lui Pfaff (27 de ani) s-a dovedit inspirata, acesta avînd o prestatie excelenta la meciurile de pîna acum ale acestui turneu final.

Pîna la pauza tot germanii au fost cei care au controlat jocul si au avut si cîteva oca zii, ratate însa de H.Müller, Schuster, Allofs si Rummenigge. Replica belgienilor a fost destul de modesta.

Dar dupa pauza acestia aplica o noua tactica, ies mai des si mai curajos la atac, pen tru “totul sau nimic”, îsi creaza chiar si cîteva situatii de gol, si apoi, în minutul 72, egaleaza dintr-un penalti acordat de arbitrul Rainea în urma unui fault început în afara careu lui dar încheiat printr-o cadere ceva mai spectaculoasa în careu a lui van der Elst.

Germanii nu au protestat, au reluat jocul, au dominat fara încetare si în minutul 88 au înscris golul victoriei prin acest teribil de tenace si foarte dîrz jucator care era Horst Hrubesch, care a reusit sa fie la întîlnire la o centrare foarte reusita venita de la Rummenigge. O lovitura puternica si precisa cu capul si … 2 - 1 . A fost golul care avea sa consfinteasca o pe deplin meritata victorie a vest- germanilor .

Un mare merit pentru aceasta victorie revine antrenorului Derwall, un demn urmas al celebrului antrenor care a fost Helmut Schön, pentru tactica si excelenta îndrumare a elevilor sai, dar si echipei pe care a avut-o în pregatirea sa , iar în acest joc cu deosebire a portarului Schumacher, a aparatorilor Briegel si Stielike, a coordonatorului Schuster si a acestui excelent marcator care era Hrubesch.

R.F.GERMANIA a reusit absolut meritat sa cucereasca trofeul acestei competitii.

Cîteva date de divertisment…

Anton Ondrus, 30 de ani, capitanul echipei nationale a Cehoslovaciei este diplomat în stiinte economice si comerciale.

Înaintea meciului cu Spania, belgianul van Moer, veteranul de 35 de ani al echipei belgiene a spus: “ Sînt convins ca vom juca una din finalele acestui campionat european, poate chiar în cea mare , de la 22 iunie la Roma”.

O ancheta a ziaristilor prezenti la aceasta competitie a desemnat urmatorul podium al jucatorilor: 1) K.H.Rummenigge. (R.F.Germania). 2) Jan Coeulemans (Belgia). 3) Bernd Schuster (R.F.Germania).

Golgeterii editiei au fost:

Kevin Keegan (Anglia ) – 7 goluri

Klaus Fischer (R.F.Germania) - 6 goluri

Fr.Van der Elst ( Belgia), Marian Masny (Cehoslovacia ), Klaus Allofs (R.F.Germania), toti cu cîte 5 goluri.

Autogoluri :

N.Nicholl (Irlanda de Nord ) pentru Anglia

Gerd Kische (R.D.Germana ) pentru Olanda

Jan Holland (Malta) pentru R.F.Germania

Numarul total al spectatorilor s-a cifrat la 3.806.046 ., asta însemnînd cam cu 200 de mii mai putin ca la editia precedenta, asta desi au fost mai multe meciuri în aceasta e- ditie.

Conform datelor furnizate de apreciatul gazetar sportiv Mihai V.Ionescu, trimis special al ziarului “Sportul” la aceasta competitie, aflam ca la numai doua zile dupa con- sumarea finalei, marti 24 iunie 1980, prestigioasa revista italiana “Guerin Sportivo”, care apare la Bologna, a organizat la Ravenna o masa rotunda , intitulata “PROCESUL EUROPENELOR”, la care au fost invitati multi gazetari italieni si straini, acreditati la aceasta competitie.

A fost de fapt o retrospectiva analitica a competitiei, din care s-au tras, în mare, aproximativ urmatoarele concluzii…

Primul lucru care s-a stabilit, unanim apreciat, a fost acela ca actuala competitie a C.E. s-a situat mult sub nivelul asteptarilor, atît pe plan organizatoric, financiar si mai ales fotbalistic. Referitor la acest din urma aspect, s-a concluzionat ca s-a simtit predilectia la mai toate echipele, pentru asa zis-ul “calcio non calcio”, sau mai exact ANTIFOTBAL.

S-ar putea spune ca aceasta parere a fost lansata în special de specialistii si gazetarii italieni, frustrati probabil de faptul ca echipa lor nationala a ocupat doar locul 4 si ar fi fost împiedicata prin aceasta sa joace fotbal si sa demonstreze ca ar fi fost singura care a facut-o. Dar nu s-au raliat la acesta teorie reprezentantii presei din Cehoslovacia, Belgia si R.F.Germania, adica tocmai din tarile situate în final pe podium..

Dintr-un punct de vedere neutru concluziile ar putea fi urmatoarele:

- rezultatele au dovedit ca alcatuirea grupei “A” a fost superioara celei a grupei “B”

- R.F.Germania si Belgia au fost echipele cu cea mai scazuta medie de vîrsta, 25 si respectiv 26 de ani, iar cea mai ridicata medie de vîrsta a fost cea a Olandei, cu 29 de ani.

La modul general poate cumva cam prea ridicata, iar rezultatele înclina a se concluziona ca pe lînga experienta competitionala mai este nevoie si de multa vigoare fizica.

- per total întrecere revelatia a constutuit-o echipa Greciei,dar în special tînara nationala a Belgiei, iar deceptiile Italia, Olanda, Spania , Ungaria si mai presus de toate echipa U.R.S.S.

Despre fotbalul propriu-zis se pot face urmatoarele aprecieri:

- au stralucit, peste tot aproape, apararile, de aceea s-au si înscris putine goluri de

partida. Se joaca uneori cu doi “libero”, sau uneori, în functie de necesitati, libero-ul îsi mareste raza de actiune, implicîndu-se tot mai mult în dinamica generala a echipei.

- s-a manifestat, în lupta de deposedare a balonului, ideea de deposedare colectiva (la Belgia mai ales).

- participarea aparatorilor la fazele de atac a devenit o regula aproape generala si se induce notiunea de “ fotbal total”, promovata cu cîtiva ani în urma de nationala Olan- dei sub conducerea lui Rinus Michels, în care tot mai adesea i se impune atacantului “ sa faca si faza de aparare”.

- pe plan tehnic nu s-au observat noutati si nici o crestere a calitatii executiilor, ba dimpotriva, în multe cazuri greselile tehnice au abundat înfluentînd negativ cursul jocului

- atacantii, cu unele exceptii, (van der Elst, Coeulemans, Keegan, Dani, Hrubesch) nu au dovedit suficienta personalitate, iar dinamica în ofensiva este mai mult la discretia împrovitatiei si a imprevizibilului si mai putin ca urmare a unei idei tactice de joc.

- eficacitatea în atac poate fi considerata ca nesatisfacatoare, 27 de goluri în 14 partide(deci o medie de mai putin de doua goluri de partida), în schimb a crescut numarul de marcatori, evidentiind, ceea ce am semnalat si mai sus, participarea tot mai frecventa a tuturor compartimentelor echipelor la acest proces, lucru care, într-un anume fel contribuie la cresterea spectaculozitatii jocului.

- un mare accent se pune pe factorul psihic, determinant în unele partide (Italia – Belgia, Italia – Cehoslovacia, Belgia – Spania) mizîndu-se, nu de putine ori pe enervarea adversarului, lucru ce conduce la multe momente de antijoc sau de duritati. Lucru care, în oarece masura vine sa sustina teoria supusa atentiei de italieni.

Cele mai frumoase aspecte ale spectacolului fotbalistic au fost considerate:

- finala R.F.Germania – Belgia, în întregime

- partea a doua a partidei Italia – Belgia.

- repriza a doua a meciului Anglia – Spania

- repriza a doua a meciului R.F.Germania – Olanda.

- momente din ambele reprize ale meciurilor Belgia – Spania si R.F.Germania - Grecia.

În privinta arbitrajelor…Au oficiat 12 arbitri, dintre care doi cu cîte doua jocuri (Linemayr si Rainea- la cîte un joc din grupe si la cele doua finale).

Prestatia generala a arbitrilor a fost modesta, încadrîndu-se în calificativul general al competitiei. Au fost cazuri flagrante de erori:

-la meciul Olanda – Grecia, arbitrul Prokop (R.D.Germana) a sanctionat cu lovitu ra de la 11 metri formatia elena pentru ca a considerat ca portarul Constantinou a simulat un fault comis asupra sa cînd de fapt el fusese acela care provocase incidentul . S-a considerat ca pentru o asemenea atitudine se putea acorda cel mult un cartonas galben.

- la meciul Italia -. Spania, arbitrul maghiar Palotay nu a acordat ambelor echipe cîte un penalti, la faulturi evidente în careu.

- la meciul R.F.Germania – Olanda, francezul Wurtz nu a acordat echipei olandeze un penalti evident, la scorul de 1 – 0 pentru west-germani, în schimb i-a acordat unul absolut gratuit, atunci cînd scorul era 3 – 0 pentru adversari. Si culmea, din golul marcat de Jojnny Rep din aceasta lovitura de pedeapsa s-a declansat un reviriment al olandezilor, ca re nu mult a lipsit sa modifice rezultatul final al partidei.

- la meciul Anglia – Spania, Linemayr a anulat spaniolilor un gol perfect valabil, pentru un ofsaid care nu a fost.

- la rîndul sau, în jocul finalei, Nicolae Rainea, a acordat penalti echipei belgiene pentru un fault petrecut în afara careului de 16 metri.

- în schimb portughezul Garido nu a vazut un hent în careul belgian, la meciul dintre Belgia si Italia.

Acestea au fost cîteva dintre cele mai evidente greseli. Altele care s-au remarcat au fost mai minore, dintre care semnalam: neaplicarea legii avantajului, tolerarea jocului obstructionist si uneori chiar dur, numeroase simulari si trageri de timp, nerespectarea dis tantei de 9 metri la lovituri libere, vociferari la decizii ale arbitrilor si nesanctionarea celor vinovati cu cartonase galbene.

Asistenta la aceste partide a fost în mare suferinta. La cele 14 partide au asistat în total un numar de aproximativ 385.000 de spectatori, cu o medie de circa 27.500 de fieca re partida. Dar si multe stadioane mai mult goale la multe partide.

Cel mai bun “ unsprezece” al competitiei a fost cel prezentat în numarul din 25 iuni e al publicatiei “La Gazzetta dello Sport” si anume: Zoff (Arconada ) – Kaltz, Kroll, Collovatti, Gentile- Schuster, van Moer, H.Müller – K.H.Rummenigge,.Allofs, Coeulemans.

În cadrul acestei mese rotunde de la Ravenna, s-a stabilit ca cel mai bun jucator al turneului a fost west-germanul Bernd Schuster, aceasta în ciuda faptului ca are doar 21 de ani si ca a jucat numai în doua partide ale echipei sale.

Au mai primit voturi west – germanii Hansi Müller si K.H.Rummenigge, precum si belgianul van Moer care, desi la 35 de ani, s-a dovedit a fi un mare exemplu de seriozitate, pregatire si daruire sportiva.